Zile reale și virtuale

Acum vreo 5 ani, nu chiar pe vremea asta, a fost iar ziua mea. Dar cu o zi înainte de a mea, era ziua verișoarei mele Iulia. Am sunat-o să-i zic:

– La mulți ani, vară-mea, să trăiești, să-ntinerești!

Apoi am stabilit că, de fapt, nu mai prea întinerim. Dar o ținem așa, din inerție, cu urările de bine, de tinerețe – apoi ceva mai realiști, le schimbăm pe cele de viață lungă, sănătate și virtute.

– Lasă că ți-o-ntorc eu mâine! și-a amintit ea cum ne suflam torturile unul după altul (alta), prin copilărie.

– Naaa, nu cred! am făcut eu pe misteriosul (uneori chiar îmi iese).

– Cum adică? s-a prins ea că ar fi ceva-n neregulă.

– Uite-așa, n-ai s-o faci, fiindcă o să m-ascund!

– He-he, s-a distrat ea, cum să te-ascunzi tocmai acu’, de telefoane mobile, de facebook, tot te găsesc eu!

– Bine-bine, las’ că vedem! am ținut-o pe-a mea.

Mi-a închis mormăind, neconvinsă. Și m-a sunat, agitată, peste două zile:

– Mi-ai făcut-o!

– E, ți-am zis eu? nu m-am putut abține.

– Cum naiba!?

– Păi?

– Adică, nu-ș’ ce s-a-ntâmplat, trebuia să primesc mesaj de la facebook!

– Ei, și dacă mi-am schimbat data?

– Ce-ai făcuuut?

– Mi-am schimbat-o, măi! mi-am amintit eu latura ei bănățeană, unde se vorbea cu tu, Marius și măi, Iulia.

I-am explicat frumos cum stă treaba cu cifrele. Adică ce credeați voi, femininele, c-ați pus vreun monopol pe treaba cu vârsta? Eu unul jur că n-am avut treabă cu ea o vreme, câteva decenii, v-am lăsat exclusivitate. Nici un șoc la 39, 40 – schimbat prefixul. Am trecut lejer de 41, 42, 43… Dar la 44, nu vi se pare că exagerăm deja, cu cifrele astea? Adică nu ajungea un 4, acuma vin la rând doi de 4, așa ca o dublă confirmare? Și chiar în anul ăla imposibil de reținut, 2015 – aşa mi se părea atunci?

Trecuseră vreo 40 de zile din el și eu tot nu reușeam să scriu 2015 în loc de 2014. Revenea un refren pe care-l crezusem uitat: Noi în anul 2000, noi nu vom mai fi copii… Ok, 2000-ul, considerat un an SF, era istorie; dar acu-n 2015, ce nu vom mai fi, tineri? Voiam să stau pe gândurile mele, puțin… Ce să mai zic acum, către 2020? Prieteniile, ca și viața noastră, devin tot mai virtuale.

Legăturile reale se pierd, nu mai dăm o bere de ziua aniversară, nu mai facem și nu mai primim cadouri. F-ul ăla mic și albastru omoară tot ce era viață socială, mai mult sau mai puțin ipocrită, dar cu rolul ei în viața noastră personală – să ne mai scoată din sucul propriu în care prea ne fierbem noi pe noi. Aceasta e istoria, pe scurt, a schimbării zilei mele de naștere cu ajutorul Fb de pe cât era în realitate, pe 9 decembrie, fără formalități birocratice.

O zi de naștere-n oglindă, una virtuală? Oricum lumea asta-i cu doi pași înaintea celei reale. Toate se-ntâmplă cu viteza fulgerului: ai un gând, click-click-click, l-ai postat, și el traversează alte conștiințe, instant. Ce-ar fi dac-ar fi mai mult decât o formă de comunicare –  și una de transgresie temporală: de anticipare sau temporizare? Sau o formă de a-ți selecta prietenii: cei care nu se supără nici la cele mai proaste glume ale tale 🙂

Spun cu mâna pe inimă: îmi face plăcere să-mi sărbătoresc ziua de naștere (cea virtuală) mai devreme – mă simt cumva aşa, mai precoce. Felicitările alea pe care nu mi le doresc de ziua mea, azi îmi pică bine. Iar prietenii virtuali care află cu ocazia asta de farsa mea, dacă-or să guste gluma (trecând peste partea ei stupidă), poate că vor putea traversa și granița dintre lumile astea două.

Fiindcă granițe sunt, și e bine să le păstrăm așa, distincte, între lumea noastră reală și cea virtuală, pentru că ultima înghite tot mai mult din prima. Dacă nu o vom face noi, o vor face computerele sau cei care le programează. Peste câteva luni, eu unul le voi fi șters cu cifră cu tot, aceste granițe. Iar cifra virtuală o să se-ntoarcă, de pe facebook, înapoi la cea din buletin, și totul va fi ok.

Acum, după argumentele personale, să dau și unul cât se poate de practic: de ce nu este bine să vă postați ziua de naștere sau statusul pe facebook? Există, şi în realitate piraţi cibernetici, care se ocupă cu clonarea de carduri sau furtul de identitate. Când îţi publici ziua de naştere, pe facebook, le oferă unul dintre cele 3-4 elemente personale de care au nevoie pentru a-ţi fura datele. Şi parcă nu mai e aşa de amuzant când îţi dispar bani din cont.

Leave a Reply