Despre storytelling, între haiducie și mecenat

Se pare că termenul storytelling vine de la un obicei african. Sunt anumite intervale de timp când se adună oamenii din mai multe triburi și vin să spună povești – și numai asta se face săptămâni în șir. Se spun atunci povești cu minim de mijloace – fără dansuri sau pantomimă, doar povești – iar cei care reușesc să țină lumea să stea în cerc să-i asculte sunt oameni talentați. Ei spun istorii a căror arie de înțelegere nu se îngustează, chiar dacă sunt foarte specifice, pentru că aerul lor de autentic reușește întotdeauna să surprindă.

Aseară, o serie de jurnalişti, bloggeri, PR-iști şi oameni de afaceri clujeni au participat la o dezbatere pe tema crizei din presa locală, pusă sub contextul generic al Europei post-adevăr, în care s-a atins și acest subiect al poveștilor. Au participat la întâlnirea de la Liberty Park, pe lângă oamenii de afaceri și jurnaliștii menționați aici, și Gelu Trandafir (fost membru CNA), acum la Freedom House România, ca și reprezentantul studioului teritorial Digi24 Cluj.

Am reținut câteva afirmații interesante, aproape masonice: cineva a aprins lumina, societatea s-a schimbat, vine altă generaţie, care vrea informaţii echilibrate, despre realizări, nu doar despre aspecte din spatele realităților existente, iar lipsa generală de încredere este generată de mesajele absolut negative şi deseori malefice care vin de multe ori din presă. Acesta a fost un semnal destul de clar că mesaje venite din presă nu mai sunt înțelese, și că există o diferență de mentalitate între jurnaliștii și oamenii de afaceri clujeni.

Dincolo de poveștile rostite la această întâlnire, ea a fost una fără șanse de reușită, după cum a prevăzut sociologul Vasile Sebastian Dâncu. S-a plecat de la ideea că un oraș precum Clujul merită o presă de nivel european, că economia s-a dezvoltat, calitatea vieţii a crescut „la fel şi  aşteptările pe care le au oamenii în raport cu aspectele care le modelează existenţa în capitala celei mai cosmopolite regiuni a ţării”. Dar că, într-un fel, presa nu ar face față, sau că nu ține pasul cu „noua” realitate – o acuză adusă până acum de presă administrației locale. Administrația s-a eschivat însă de la acest ménage à trois, trimițând la întâlnire tineri șefi de servicii și directori din Primărie, aruncând astfel pisica înapoi în curtea presei clujene și lăsând-o să se răfuiască pentru sub-finanțare cu oamenii de afaceri.

Printre care s-au aflat, din fericire, atât persoane dispuse să facă investiții în mass-media locală, precum CEO-ul NTT Data, Daniel Metz, cât și oameni ca Voicu Oprean, CEO și PDG AROBS, care deși preferă guerilla marketing, s-a arătat deschis unui dialog real.

Astfel că pe finalul întâlnirii au apărut și câteva semne de normalitate, ca și de atenuare a discursului acuzator și cu iz paternalist spre care alunecase discuția destul de abrupt, la început. Cei de la APPC au încercat să acrediteze ideea că presa este în primul rând un serviciu de interes comunitar, dar acest mesaj nu a mai ajuns la audiență. Faptul că un comunicat de presă n-a fost publicat nici măcar pe situl propriu www.presaclujeana.ro, ci doar în evenimentul  postat pe rețeaua facebook, spune și el destul de mult despre precaritatea presei clujene.