Întâi a fost Electric Castle, nominalizat din 2013 încoace la categoria “Cel mai bun festival de mărime medie” în finala European Festival Awards. Prima ediție aduna 30.000 de spectatori în 3 zile, pentru ca următoarea, sub sloganul “Bigger, Stronger, Better” să atragă aproape 80.000 oameni în 4 zile. Apoi scenele se măresc la 5, numărul de artiști trece de 100, numai că din 2015, printre cei 97.000 de participanți își fac loc ploaia, care devine marcă înregistrată dar neoficială a festivalului.
Cu toate acestea, și ediția 2016 strânge – după declarațiile organizatorilor – peste 120.000 de persoane. Acuma, trebuie să știți că persoanele astea se înmulțesc mai ceva ca vizitatorii unui site. Acolo, dacă există o comunitate de 2-300 de cititori care intră odată la 2-3 zile, aducând site-ului 100 de vizitatori unici/zi (în termeni tehnici), aceștia vor raporta (cui este interesat să facă reclamă la ei) 3.000 vizite lunare (acei 100 unici x 30 zile), deși ei au doar 300 (de potențiali clienți).
Cam așa stă treaba și la festivaluri, dacă oamenii vând 30.000 abonamente de 4 zile, se pun 120.000 vizitatori = numărul de bilete zilnice (unități) încasate. Așadar, Electric strângea, pe bune, 10.000 inși în 2013, 20.000 în 2014, 24.000 în 2015 – o creștere frumoasă, orișicum. Bine, din acel an putem aduna și picăturile de ploaie, ca să ajungem la cifra declarată de organizatori. Ca și în 2016, desigur, plus că de acum înainte, cum spuneam, succesul e garantat – ținând cont de ploaie.
Organizatorii nu mai sunt aceiași: directorul artistic (Teodor Negrea de la Boiler Events) iese din echipă, în care rămân doar cei de la Booha Bar (frații Păun și Iulian Obogeanu). Altfel spus, Boiler Events este înlocuit de Booha Entertainment, iar Teodor Negrea se ocupă cu dezvoltarea festivalului de muzică electronică DelaHoya, care a avut anul acesta ediţia aniversară de 20 de ani. Singura constantă rămâne contribuția tinerilor arhitecți de la Atelier Mass (cei care au conceput și turnul de la TIFF) la decoruri. Ca dovadă că acestea sunt festivaluri mijlocii – adică rentabile, făcute cu inteligență și mai ales, creativitate.
Un alt exemplu că în Cluj e loc și că merge orice a fost Jazz in the Park – Bogata edition. Profitând de o eroare făcută la check-in de cunoscutul rapper Snoop Dogg, care mergea să-și refacă stocul, desigur, în Bogota – Columbia, Alin Vaida (directorul Jazz in the Park) împreună cu Florin Moroșanu (președintele Asociației Cluj 2021) și cu arhitecții de la Planwerk au dat o tură în comună și au decis să testeze conceptele europene de „audience development” care se pare că funcționează, orice-ai face pentru clujeni: fie că-i plimbi spre județul Mureș (cum a fost la Bogata), fie că-i duci spre Bihor, la MOX (eveniment care a fost, inițial, un chef la munte, transformat în Music Outdoor Experience), ei cumpără bilete.
Cheful lor de distracție trebuie doar… developat. Lumea pare atât de lipsită de experiențe reale (ori, poate, de negarea acestora), încât acceptă tot ce i se oferă – doar să fie ambalat (și gonflat) corespunzător. Pare o lume veselă, concepută de creativi și populată atât de tinerii ăia frumoși puși de fotografi pe paginile de facebook ale festivalurilor cât și de sad people 🙁 care alcătuiesc, de fapt, masa critică. Și când spun asta, mă refer mai degrabă la faptul că orice (mare) festival amintit aici ai frecventa, e practic imposibil să vezi tot; asta pentru că nu par făcute să le poți cuprinde, ci ca să te cuprindă. Și să te developeze 🙂
Articol scris în 31 iulie 2016