Semnele recesiunii

Ați avut senzația cumva în martie că a fost cumva o lună mai proastă? Ei bine, a fost foarte proastă, din moment ce bancherii anunță că în conturile com­paniilor a fost un minus de de aproape 1,3 mld. lei (270 mil. euro), concretizat în bile­tele la ordin şi cecuri refuzate.

Valoarea refuzurilor la plată din martie 2019 s-a apropiat de nivelul înregistrat pe tot anul 2018, când băncile au re­fuzat decontarea de instrumente de plată de 1,9 miliarde de lei. Aceasta a fost cel mai ridicat nivel lunar al refuzurilor la plată din 2015 încoace, potrivit da­telor BNR, prezentate de capital.ro aici.

Creşterea accentuată a refu­zu­rilor la plată în acest an vine în con­textul în care 2018 nu a pus pro­bleme firmelor din punctul de vedere al lichidităţilor. Asta poate și din cauză că ANAF a blocat conturile firmelor exact când se așteptau mai puțin, în toiul discuțiilor despre amnistie fiscală. Și oare ce vine după un martie mai slab ca aproape tot anul 2018, vreun iepuraș de Paște?

Problemele de cash-flow sau înrău­tăţirea lichidităţilor sunt primul semnal al degradării situaţiei economice şi al începutului de recesiune. Dincolo de viitoarea criză globală, pe care România nu o va putea evita – chestie învățată după criza precedentă, pe plaiurile mioritice este în pregătire și o criză a economiei locale, dependentă de consum. Pentru că există crize și crize.

Sunt cele oarecum „naturale”, previzibile, legate de ciclurile economice – de asteptat să apară odată la 10 ani – și așa numitele „lebede negre”, generate de șocuri imprevizibile. Ciclurile economice au de la 8 până la 10 ani, și au cam trecut 10 ani din 2009. În acest timp au existat însă în permanență corecții pe bucăți în economie, deci e dificil de spus dacă urmează o recesiune (2 semestre de scădere de PIB) sau o depresiune (2 ani de scădere a PIB).

Oricum, întâi o s-o numim recesiune. Ea poate începe chiar după 1 mai, din cauza unui aprilie mai scurt și aproape la fel de prost cum a fost și martie 2019. Că va fi urmată sau nu de o depresiune, nu vom ști decât după doi ani, asta pentru că nu e musai să fie o criză de proporții. Se spune că economia globală va suferi „o moarte prin o mie de tăieturi” în 2019, ceea ce înseamnă că și prin economia ca o sită, a României, se vor scurge, încet, vreo mie de picături de sânge, până să strigăm: Au, ce criză!

Leave a Reply