Reveniri după criză

După prima zi cu zero cazuri la Cluj putem să ne gândim un pic și la ce va fi după. CFR-iștii au sărbătorit al patrulea titlu cu public, dar nu au fost chiar atâția suporteri cum se așteptau, că mai sunt și alte griji, alte priorități. La ultimul meci al naționalei s-au pus în vânzare 3.800 de bilete, dar în tribunele de pe „Ilie Oană” au fost doar vreo 500 de fani, printre care și o mână de gruzini. Deci lucrurile nu-și revin așa ușor la normal, oamenii au adunat multe așteptări, și au mai multă imaginație ca altă dată.

S-au copt și câteva chestii nasoale în pandemie: restanțe la întreținere, datorii la terți. Acum cresc prețurile la mâncare, deci va crește și inflația. Cât despre imobiliare, prețul apartamentelor din orașe va crește cu până la 10% în acest an pe fondul scumpirii materialelor de construcții și al blocajului generat de lipsa terenului construibil și birocrația avizelor. Practic imobiliarele nu se scumpesc, pentru că nu prea mai sunt noi clienți și deci nici cine știe ce bani noi în piață pentru ele, ci se actualizează la inflație.

Toată lumea știe că se caută casele, dar asta e doar o aspirație dintotdeauna a celor care stau la bloc și de vreun an lucrează de acasă; cei care au vile sunt copleșiți de cheltuieli și mai că ar vrea înapoi la confortul apartamentelor din oraș. Deja despre Cluj sunt analize (vezi articolul recent de pe G4media) care susțin ca alte creșteri nu pot fi susținute de evaluările imobiliare, iar oamenilor începe să le fie lehamite de blocaje și administrație. Mitul orașului-magnet e pe ducă iar faceBoc calcă tot mai des în propria coasă. La precedentele alegeri i-a lipsit doar concurentul potrivit, care să coaguleze nemulțumirea colectivă.

Dacă ne-a învățat ceva pandemia e că nu suntem mai presus de natură, ci parte din ea. În rest, ‘războaiele culturale’ s-au purtat al naibii de slab în perioada asta, câștigând la final ideea că n-ai decât prieteni şi duşmani şi între ei nu există nimic, nicio coeziune posibilă pe o platformă oarecare. N-am văzut ieșind din corul general prea multe voci care să-ţi dea senzaţia, poate certitudinea, că nu eşti singur, că nu trecem singuri prin asta. Pandemia o fi accelerat ea niște tendințe globale, cum se zice, dar la nivel micro a încetinit (dacă nu cumva a blocat de tot) multe activități. Am fost reduşi la noi înşine, la ce avem, ce știm să facem.

Leave a Reply