Cine este interesat de războiul hibrid?

Un specialist al conspirațiilor, fostul președinte Traian Băsescu a adus în discuție la sfârșitul săptămânii trecute un război hibrid care s-ar putea pregăti la granițele României.

O spun cu responsabilitatea unui om care înțelege procesele.

Poate fi începutul unui război hibrid, numai că, spre deosebire de Ucraina, România e în niște structuri euro-atlantice. E greu să se întâmple ce s-a întâmplat în Ucraina, dar nu e exclus!

Fără să comentez afirmația făcută de Băsescu joi, într-o intervenție telefonică la B1 TV, mi-am propus să încerc să lămuresc acest termen, drept pentru care spicuiesc dintr-un interviu cu Dan Dungaciu, preşedintele Institutului de Ştiinţe Politice şi Relaţii Internaţionale al Academiei Române (ISPRI) şi al Fundaţiei Universitare a Mării Negre (FUMN), pentru ziare.com, preluat de timpul.md.

Ce înseamnă război hibrid?

Această sintagmă nu are o definiție clară, similar cu aşa-numitele „conflicte îngheţate” – așa că nu este prea clar ce înţeleg prin acești termeni nici măcar cei care utilizează și vehiculează sintagma. Neaflându-se până de curând în terminologia militară, ea poate fi asociată în principiu cu un război nedeclarat al unui stat către altul, un război în care nu este vorba doar de componente militare, acestea nefiind explicite. Războiul hibrid este o agresiune care creşte că o ciupercă pe un mediu deja cu probleme – pe care îl ia treptat în posesie – atâta doar că sămânţa este aruncată din exterior.

Sunt atacate relațiile interetnice și slăbiciunile de ordin social, instituțional (mai ales cele nefuncționale și corupte), dependenţa economică sau energetică, iar propaganda are ca vector de transmisie internetul și rețelele sociale. Bazat pe acest gen de slăbiciuni, un război hibrid comportă acţiuni diverse, de la terorism la propagandă mediatică, trecând prin acţiuni militare neregulate şi neasumate. Un stat slab este ţintă predilectă a unui război hibrid. Iar un stat slab este acela fără instituţii puternice, cu cetăţeni dezangajaţi sau chiar ostili lui, măcinat de corupţie și uşor de infiltrat la nivelul deciziei strategice. Toate aceste caracteristici pot fi aplicate situației actuale a României, și identificate ca făcând parte din arsenalul războiului hibrid.

Ce rol joacă presa în acest „război”?

Presă joacă un rol în orice tip de război, dar într-un război nedeclarat, rolul ei este unul semnificativ. În sociologie există la un moment dat o teorie despre efectele mass-media în termeni de „injecţie”: cum se constată o problemă (o „boală”), se injectează o campanie media şi opiniile cetăţenilor sunt modificate radical. Această teorie a mass-media ca „injecţie” este însă una care păcătuiește prin exces.

Ca teorie, aceste afirmații despre războiul hibrid merită citite dar nu ca și avertisment sau sperietoare. Ele sunt interesante în măsura în care putem învăța să facem diferența între știrile reale și cele induse, care au drept scop influențarea mass-media. În această lumină, iată și o succesiune de evenimente care au putut fi observate recent, despre care se poate pune întrebarea dacă nu cumva sunt ceva mai mult decât simple… coincidențe :

  • Bulgarii, o nație ce pare să-și îndrepte decisiv atenția către Moscova prin alegerea noului președinte (fost general de aviație) rusofil Rumen Radev, au organizat un miting de solidaritate cu protestatarii din Piața Victoriei, fără a da vreo explicație rezonabilă asupra acestei decizii.
  • În același timp, ziare celebre precum The Guardian solicită cititorilor să-și exprime părerile și să facă donații, întrucât nu-și pot permite să trimită reporteri pe teren.
  • Mișcarea tinerilor români este numită The cell-phones Revolution și a atins un punct critic în momentul în care s-a făcut uz de simbolurile naționale precum tricolorul, sau la Cluj, unde un grup de tineri artiști au intervenit asupra unui monument semnând grafitti-urile cu pseudonimul Banksy.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *