Puiu la TIFF şi COVID 19

Singurul festival clujean care a primit autorizaţie şi fonduri de la autorităţile locale în 2020, în plin val2 de COVID 19, este deocamdată TIFF 19. Cristi Puiu a venit la Cluj aureolat cu un mic dar important premiu de regie (adică nu cu Ursul de argint, luat de Hong Sang-soo pentru “The Woman Who Ran”) într-o secţiune Encounters definită astfel: we think of Encounters as a mirror of the 21st century.

În fine, au venit la Cluj pentru festival (și pentru avanpremiera națională a Malmkrog, probabil), oameni din toata țara și câțiva (mult mai puțini ca în alți ani) invitați din afara României. Oare la puteam ce să ne așteptăm pe plan local în privința evoluției cazurilor?! Dintre cei veniți din străinătățuri, nimeni nu trebuie sa prezinte teste la zi, asa cum trebuie s-o facă ai noștri compatrioți.

Ei bine, filmul și prezența lui Cristi Puiu au fost singura pată de culoare în peisajul anost al unui festival forţat a avea loc „indiferent de condiţii”. Anost prin spotul de prezentare, care li s-a părut unora o parodie șăgalnică a capodoperelor felliniene, în timp ce mie mi-a sunat a ardelenism de un bun-gust discutabil. Plus că n-am auzit, în afară de expresii şablon cum că „noi am fi pornit motoarele” sau că am dat tonul în iEuropa, de vreo discuție majoră la această parodie de festival. 

Doar Cristi Puiu ce și-a mai permis să vorbească despre problemele generate de pandemie, de libertățile suprimate sub pretextul sănătății publice. Iar reacția TIFF a fost și aici una standard, de o corectitudine politică absolută, tipică organizatorilor unui festival minor dintr-o cultură minoră, ca a noastră; nu s-au dezis sub nici o formă nici de discursul oficial, nici de perorația regizorului, nu i-au pronunțat nici numele, scoțând în față libertatea de exprimare: „în egală măsură, respectăm și încurajăm libertatea de expresie, iar asta se reflectă pe deplin în istoria de 19 ani a TIFF-ului”.

Păi nu, că doar TIFF e deja istorie! La proiecția din curtea USAMV regizorul a refuzat să se conformeze şi să poarte mască, pentru că nu era cazul (a respectat distanţa), transmițând un mesaj anti-sistem și pro-dialog, iar presa locală a considerat că Puiu ar fi „umbrit un final de festival organizat impecabil”. Părerea mea, exprimată aici, este că dimpotrivă, regizorul a mai spălat ceva din rușinea și conformismul TIFF 19, care a părut, în plin val II de COVID 19, o destul de penibilă propagandă.

În folosul cui, ghiciți dvs! Iar regizorul care a avertizat încă acum câțiva ani în Moartea d-lui Lăzărescu despre situația sistemului sanitar, care lucrează parcă împotriva cetățeanului, a fost blamat și atunci, ca și acum. Culmea, filmul său este chiar despre habotnici (bine, și despre sosirea Antihristului), despre oameni „credincioși”, care consideră că simpla respectare a unor reguli (să nu ucizi!) este suficientă pentru a fi un bun creștin…

Leave a Reply