Publicitatea la români

După un recent studiu IRES (din toamna anului 2018) atitudinea românilor cu privire la publicitate variază de la o favorabilitate foarte ridicată la o încredere moderată: mai mult de 8 români din 10 cred ca publicitatea este un lucru bun. Totuși, 6 din 10 români cred că este prea multă publicitate. Indiferent de poziţionarea celor care o utilizează sau o fac, publicitatea este o componentă-cheie în alegerile de zi cu zi.

„Publicitatea” din limba română nu este la fel de încărcată semantic precum „advertisingul” din limba engleză. Dar și termenul de advertising începe să fie depășit, fiind înlocuit de ceva vreme în rândul practicienilor de cel de „marcom” (comunicare de marketing) sau pur și simplu „comunicare de brand”. În pofida ascensiunii ecranelor digitale – smartphone, tabletă, computer – televiziunea rămâne în topul mediilor în care avem cea mai mare încredere, urmată de outdoor și de internet.

Industria de publicitate online din România crește anual cu două cifre, cu precizarea că din fiecare dolar cheltuit, 80 de cenţi le revin giganţilor globali Google și Facebook, iar restul de 20 de cenţi sunt împărţiţi de jucătorii locali. Anul 2018 a marcat trecerea pragului de patru miliarde de utilizatori de Internet la nivel global. Un utilizator petrece în medie şase ore pe zi, folosind servicii și device-uri conectate la internet.

Modelul de business clasic al agenţiei de advertising este în acest moment ameninţat puternic de către Google și Facebook (care include și Instagram, reţeaua cu conţinut vizual și cea mai mare creștere în 2017 și 2018). Iar ameninţarea nu vine doar din migrarea bugetelor de media către acestea, dar și din migrarea forţei de muncă înalt calificată din industriile creative către companiile de tehnologie, care oferă atât salarii mai mari, cât și o poveste de angajator mai atractivă („noi chiar schimbăm lumea”) și mai motivantă.

Chit că digitalul și tehnologia nu aduc neapărat ceva nou în viaţa noastră sau în modul în care funcţionăm, în afara unui singur lucru: viteza și amplificarea tuturor lucrurilor pe care oricum le făceam.

Publicitatea este un domeniu în care, de multe ori, entuziasmul a înlocuit cu succes profesionalismul. Criza însă a cernut bine, astfel că din publicitatea clujeană au dispărut majoritatea agențiilor (considerate intermediari), și au rămas doar două: Vitrina și Tact Advertising. Din partea lucrativă a „industriei” au supraviețuit în schimb nu mai puțin de 50 de firme active și azi în producția publicitară.

Pentru acestea livrează nu mai puțin de 8 distribitori de materiale de comunicare vizuală (Verla, Leykom, Geplast, Macro, Prosep, Tuplex, Spiroplastic și Mons Medius) cu 5 depozite locale, semn că piața publicității în Cluj-Napoca este una consistentă.

La mijlocul acestui an se întrezărea și un important exit dintr-o afacere clujeană de profil: francezii de la Antalis anunțau cumpărarea și ulterior integrarea (în această toamnă primind și avizul de la Consiliul concurentei) firmei de distribuitie Verla – o afacere de familie începută acum 24 de ani. Update: tranzacția dintre Antalis și Verla a picat, mai multe detalii aici și pe dincolo. 

Leave a Reply