Piața poeziei

Uriașa producţie de „poezie”, care debusolează literalmente cititorul, e primul dintre inamicii poeziei de calitate.

„Românul s-a născut poet”, departe de a fi o amintire amuzantă de la orele de Literatură din școală, e chiar realitatea crudă cu care se confruntă editurile serioase din România. „Se scrie mai mult decât își imaginează un om cu bun-simţ. Și se publică monstruos de multe volume de poezie”, îmi spune tânărul poet Teodor Dună, directorul editorial al editurii Tracus Arte, specializată în publicarea de poezie.

La ei, când fac o lansare, e ca la nuntă, prezenţa e obigatorie: nu vii la lansarea mea, nu îţi vin la lansarea ta. Și, uite așa, se strâng câte 60-70 de oameni.

Editurile care publică poezie sunt, cum altfel?, exact ca poezia: luptători în lina întîi (a literaturii), un fel de kamikaze romantici ghidaţi de entuziasm și de capitalul simbolic (la polul opus faţă de editurile care publică, să zicem, proză mainstream)”, mi-a spus Gavril Ţărmure, fondatorul Editurii Charmides de la Bistriţa.

Exceptând marile nume, cărţile de poezie au ajuns să circule mai mult sub formă de cadou, se dăruiesc de către edituri sau de către autori, cel mai adesea altor autori.

Librăriile nu iau carte de poezie pentru că nu se vinde, iar cartea de poezie nu se vinde și pentru că nu ajunge în marile librării. Acesta e un alt paradox al pieţei de poezie din România.

„Azi se cumpără multă literatură de consum, literatură ușoară, care se poate citi fără condiţionare. Se citește pentru a omorî timpul liber sau de plăcere, dar asta exclude poezia”.

Împărţirea poeziei noastre pe criteriul temporal – optzeciști, douămiiști nu a făcut bine pieţei de poezie. Majoritatea îl știe doar pe Cărtărescu dintre optzeciști. Ar trebui ca și poeţii noștri să iasă de sub camuflajul generaţiei lor și să se afirme individual”. Citiți restul articolului semnat Ciprian Rus aici.

Leave a Reply