Într-un articolul scris ieri mi-am pus întrebarea de ce ar vrea Ion Sturza să se retragă din proiectul Liberty? Întrebarea este justificată de modul în care omul de afaceri vorbea despre ecosistemul care este la Liberty Park din Cluj:
Acesta este în sine este un mic monstruleț – inimă digitală a Transilvaniei, cu două direcții limpezi: zona de real estate și acceleratorul de business Spherik.
Chiar dacă este vorba despre o afacere cu o componentă imobiliară, Sturza nu a mizat pe vânzarea de locuințe ridicate pe fosta platformă a fabricii libertatea (cum a procedat, de exemplu, Octavian Buzoianu pe platforma Feleacul), ci pe IT. Asta chiar dacă gentrificarea unei zone deschide oportunități de valorificare superioară a metrului pătrat de teren prin construcții mixte de birouri, spaţii comerciale și locuinţe colective.
Ion Sturza a fost preocupat mai degrabă de fenomenul IT din România, despre care afirma recent că „riscă să fie compromis în următorii 4-5 ani dacă cei din industrie nu fac pasul următor, spre o nouă etapă”.
99 % din ceea ce numim noi IT în România, cu excepția BPO și a altor servicii deconcentrate, care se limitează la vânzarea minutelor programatorilor și a altor specialiști, așa-numitul CRUD applications, sunt activități de bază, care în 4-5 ani vor dispărea, vor fi automatizate, vor fi canibalizate de industria în sine.
Dacă modelăm viitorul IT-ului românesc în orizontul a 4-5 ani, văd cum firmele actuale vor migra spre deep-tech, va fi un trend mondial. Un inginer de inteligență artificială din Silicon Valley este plătit acum cu un salariu de la un milion de dolari în sus, prin urmare competiția bazată pe costuri va rămâne în vigoare. Dacă poți plăți un inginer român cu mai puțin, investitorul va veni în România. Va fi deci aceeași tendință de outsource a activității științifice în alte zone ale lumii.
Ar fi al treilea val – primul a fost legat de activitățile basic, cu call-centere și aplicații generale, al doilea a adus aplicațiile mai sofisticate, iar acum deep-tech. Vor dispărea multe din slujbele din IT de azi, dar vor apărea altele, iar industria se va transforma. Modelul de dezvoltare în domeniul tehnologic în care cred este cel bazat pe deep-tech.
Este un mare avantaj azi să fii în zona economiei digitale, indiferent unde acționezi, unde lucrezi, ești pe linia întâi a frontului de progres.
Prin urmare, nu-mi fac probleme cu actualii angajați din IT, sunt foarte capabili să se reorienteze profesional imediat ce se modifică noile cerințe ale industriei, sunt foarte mobili intelectual. Între timp, nu au de făcut decât un singur lucru – să fie atenți și curioși la schimbările care au loc. Firmele mari, Amazon, Microsoft, Google etc vor aduce, încetul cu încetul, acest knowledge nou și aici, pentru a avea acces la polul local de talente.
Când învățam la Universitate, în URSS, aveam colegi din Laos, Vietnam, China etc. Oamenii aceștia erau fenomenali la matematică, mai ales chinezii. Aparent, zona ex-socialistă și Asia au o bază în matematică mult mai solidă. De aceea, cred că firmele cu tehnologii deep-tech vor veni aici nu numai ca să-și optimizeze costurile, ci și ca să să aibă acces la talentele românești.
În prezent Fribourg Development discută cu mai multe companii imobiliare şi fonduri de investiţii vânzarea birourilor Liberty Technology Park. Potrivit datelor din piaţă, pe lista scurtă s-ar afla şi Ceetrus, fostul Immochan, scrie zf.ro. Ceetrus dezvoltă alte două proiecte în Ardeal, la Brașov și Satu Mare.
Divizia de imobiliare a francezilor de la Auchan a investit până acum pe plan local 300 de milioane de euro. Cel mai de anvergură proiect de pe plan local este cel de la Brașov, acolo unde terenul fostei fabrici Tractorul a fost transformat într-un pol urban cu spații de retail, birouri și apartamente.
Ne supunem de bună voie, pentru că în nici 15 ani media socială ne-a atras pe toți în pâlnia ideologiei dominante. Totul este acum imagine și orice devine la un moment dat parte a unei strategii de brand. Clujul nu mai e un oraș, ci o reclamă, iar primarul său este tot mai mult un brand, mai degrabă decât o persoană. El merge la Untold să se „activeze”, ca orice alt brand. Își dă check-in, se fotografiază, intră în horă cu ceilalți membrii ai rețelei.
Își întărește astfel poziția dominantă, cu largul concurs al userilor care-și produc singuri propria servitute. Pentru a fi populari, sau măcar pentru a nu fi considerați hateri, intră toți în joc. Pânza rețelei nu #rezistă decât prin cetăţenii care-o fac să reziste. Rezistența înseamnă deja altceva, iar tirania e doar un vechi simbol reinterpretat.
– 
Am mers pana acolo, puțin în pantă, dar frumos, era umbră, era un leagăn imens făcut din ceva gingii și un buștean, dar mare, prins undeva sus între 2 copaci cu vedere la scenă… Când ma dădeam pe el, cum era deal, ajungeam mai în față și nu mai vedeai nimic sub picioare decât departe, jos… A fost foarte frumos. Noaptea era ditamai focul de tabără, mergea incontinuu, mereu erau oameni acolo și mereu era loc să mai vină și alții. Oamenii care vin la Transylvaliens sunt multi străini, sunt educați, prietenoși, dacă cineva te vede ca stai într-un loc de ceva timp singur, trist, sau nu neapărat trist, dar vine sa te întrebe dacă ai nevoie de ceva, dacă îți e foame, poate ai fost prea beat și ți-ai pierdut banii… Toți erau asa familiari unii cu alții!
Noi am pus cortul mai sus de scenă lângă râu, țin să spun că am avut primii vecini de cort de care m-am „îndrăgostit” Federica și Nils, un cuplu din Germania, au fost atât de drăguți. Am împărțit chestii. Am mâncat împreună, am făcut o tonă de activități cu ei, de la joacă, la mâncare, la dans, la sound. Festivalul ăsta chiar mi-a plăcut și am rămas foarte impresionată de el, susțin acest Transylvaliens din toate punctele de vedere. Ce e drept mă așteptam să fie mai mulți oameni dar nu mulți știu de el, e doar la a V-a ediție, dar sper ca la anu` să vină mai multa lume să umplem toată valea.
„Vorbind de așteptări, nu știu care pe care se întrec… pe de o parte ECHIPA de organizare care au muncit pentru a crea mediul și experiența promisă și au investit în asta, este clar, de alta parte festivalierii cu investiția lor pe drum, bilete și alte puncte de vedere care au fost exprimate în comentariile de pe pagina festivalului. Paguba este de ambele părți, dar scopul pentru care am venit la WoodTech Festival, în egală măsură cu care participăm la evenimente de genul, este distracția la unison, este pentru a crea o comunitate de oameni care simt și trăiesc la fel momentele petrecute în același cadru.
Roxana era înăltuță, slăbuță, cu părul vopsit într-o discretă tentă roșcată, împletit în codițe care-o făceau să pară mai tânără. Citea ceva când am intrat în biroul ei, așa că i-am putut observa chipul, încadrat de ochelari care-i măreau sau puneau în valoare ochii frumoși și genele lungi. Majoritatea ramelor ascund fie pleoapele, fie genele, fie sprâncenele, dar ale Roxanei, de hipsteriță, îi evidențiau ochii și o făceau chiar mai expresivă decât ar fi fost cu unele banale – sau, cel puțin, așa bănuiam.