Ce muzici asculți

Pentru tinerii millenials nu contează atât de mult ce filme văd sau ce cărți citesc, așa cum era generația decrețeilor, cât muzica pe care o ascultă – care îi apropie într-o mai mare măsură decât orice altceva.

Și aici există însă diferențe de percepție, nu doar între genurile muzicale preferate, ci și față de ce înseamnă (sau ar trebui să însemne) organizarea unui festival. I-am întrebat pe bănățenii veniți la Cluj ce festivaluri din țară le-au plăcut și cum ar trebui să fie organizat un astfel de eveniment:

– Pe la ce festivaluri ați mai fost vara asta?

– Am fost la Revolution, dar din nou garduri, comercializare maximă… Scene prea aproape una de alta, mare gălăgie între ele… Când voiai să schimbi genul (ca sa ajung la main stage de la Psy trebuia sa trec pe lângă rock și techno….) haos, urât, multă poliție obsedata să găsească ceva droguri, vezi doamne (controlau la intrare în pachetele de țigări după pastile și cuie cum le numesc ei, dar în ghiozdane sau poșetele domnișoarelor nu căutau) mi s-a părut amuzant… ca la piață, bișnițarii ziceau țigări, țigări la intrare 🙂

– Revolution e un festival mai măricel, cu pretenții…

– După asta a fost tot un scurt festival în incinta Liceului Silvic, tot de la Pădurea verde… Acolo iar dezamăgire maximă pentru că au avut un sound prea mare pentru curtea liceului și cică au fost reclamații din Giarmata pentru gălăgie… Prima zi nu a fost multă lume și nici DJ-i pe care chiar vroiam să îi prind, numele mari normal veneau a 2-a zi… A doua zi am fost am ajuns pe la 23 totul ok, deja începea să se strângă lume, muzica devenea din ce în ce mai ok, urma să intre ulterior după câteva ore un DJ pe care îl așteptam… așa că pe la ora 2:30 am plecat după țigări la 3 trebuia sa se schimbe DJ ul. 

– Am venit până la prima stație de autobuz după Gara de est la non-stop și până a fost Narcis la magazin am primit un mesaj ciudat de la o fata pe Wapp „bă, ești ok?” și normal neștiind ce e cu mesajul ala ii scriu… „Da, eu sunt ok, tu ești ok? Am venit după țigări și ne întoarcem la party”. și insist „ești ok?”… Mi-am făcut griji, nu știam ce e cu ea, ca să îmi spună de fapt „Păi a venit politia la Silvic, au închis sound-ul și nu știam unde ești”

– Pai cum așa, și îi mai dă drumul? După 10 minute cât am ajuns și noi înapoi în față de am parcat… am zis ca măcar intru să o iau și pe ea, ce vorbești, la intrare mi-a spus paznicul „nu se mai intră, am închis”… Mna șoc… ce sa zic tristă situație și acolo, și asa a rămas, au închis muzica și aia a fost și cu festul numit SILENSIA.

– Tot trebuie să fii nimerit voi și un festival ok!

– Abia la Transylvaliens am avut parte de primul festival în adevăratul sens a cuvântului… cu cei mai prietenoși și grijulii oameni, cel mai fain decor, cea mai faina muzică, cei mai mulți DJ-i buni, aveau și dușuri 🙂 toalete suficiente puse și lângă zona de corturi, locul unde s-a ținut a fost de poveste, undeva lângă Sibiu, era un râu acolo, peisaj excepțional…

– Să înțeleg că acolo v-a plăcut?

– Da, acolo nu am avut nici o problemă, nici gard nu a fost. Au fost doar na, la intrare, 2 gărdulețe, să nu se intre cu mașina – dar asta undeva înainte cu vreo 300 m de unde se deschidea valea. Era main-stage ul. În fata lui era barul, aveau paleți, roti de mașină îmbrăcate în material de stat jos. În dreapta soundului era un fel de dâmbuleț unde erau puse niște balansoare făcute de ei tot din paleți și doi bușteni mai mari, dacă treceai de bar pe dreapta pe cealaltă parte a drumului era ceva de mâncare, aveau ăia cam de toate și calde mereu. Dacă mergeai mai în stânga de vedea cum se oprește dealul în vale…

Am mers pana acolo, puțin în pantă, dar frumos, era umbră, era un leagăn imens făcut din ceva gingii și un buștean, dar mare, prins undeva sus între 2 copaci cu vedere la scenă… Când ma dădeam pe el, cum era deal, ajungeam mai în față și nu mai vedeai nimic sub picioare decât departe, jos… A fost foarte frumos. Noaptea era ditamai focul de tabără, mergea incontinuu, mereu erau oameni acolo și mereu era loc să mai vină și alții. Oamenii care vin la Transylvaliens sunt multi străini, sunt educați, prietenoși, dacă cineva te vede ca stai într-un loc de ceva timp singur, trist, sau nu neapărat trist, dar vine sa te întrebe dacă ai nevoie de ceva, dacă îți e foame, poate ai fost prea beat și ți-ai pierdut banii… Toți erau asa familiari unii cu alții!

Noi am pus cortul mai sus de scenă lângă râu, țin să spun că am avut primii vecini de cort de care m-am „îndrăgostit” Federica și Nils, un cuplu din Germania, au fost atât de drăguți. Am împărțit chestii. Am mâncat împreună, am făcut o tonă de activități cu ei, de la joacă, la mâncare, la dans, la sound. Festivalul ăsta chiar mi-a plăcut și am rămas foarte impresionată de el, susțin acest Transylvaliens din toate punctele de vedere. Ce e drept mă așteptam să fie mai mulți oameni dar nu mulți știu de el, e doar la a V-a ediție, dar sper ca la anu` să vină mai multa lume să umplem toată valea.

O să mai mergi?

– Eu bineînțeles, clar am sa merg din nou. Și sincer dacă relaxare și oameni faini și liniștite, și o stare de spirit aparte, vi-k sugerez cu tot dragul anul viitor. Transylvaliens forever 😍

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.