Pedeapsa cu moartea?

Pedeapsa cu moartea este uciderea, prevăzută prin lege, a unui om – ca pedeapsă pentru o crimă de care a fost găsit vinovat. De obicei este precedată de un proces judiciar, care se termină cu o sentinţă de condamnare la moarte, pusă în aplicare prin execuţie. În unele ţări li se aplică această pedeapsă celor găsiţi vinovaţi de crimă, spionaj sau trădare. Curţile marţiale dau cel mai des această sentinţă, fiind una comună în dreptul militar.

În alte societăţi pedeapsa cu moartea este folosită şi pentru actele de viol, adulter, incest sau trafic de stupefiante. În China, de exemplu, traficul de carne vie sau cazurile grave de corupţie sunt pedepsite cu pedeapsa cu moartea. În România pedeapsa cu moartea a fost abolită prin decretul-lege nr. 6 din 7 ianuarie 1990 şi a fost înlocuită cu pedeapsa detenţiei pe viaţă. Ultimele persoane condamnate la moarte şi executate au fost soţii Ceauşescu (25 decembrie 1989).

Ne punem aici întrebarea dacă mai putem aplica pedeapsa cu moartea în România, sau dacă mai este oportună revenirea la aceasta? Pentru a desluși câteva răspunsuri, vom trece întâi în revistă un mic istoric al pedepsei cu moartea, vom afișa şi câteva statistici din diverse ţări în privinţa execuţiilor. Apoi vom încerca a trece în revistă atât argumentele pentru pedeapsa cu moartea, cât şi argumentele contra acesteia. La final, argumentele, atât cele pro, cât şi cele contra, le vom „aplica” pe cazul României.

Istoric – pedeapsa cu moartea se aplică încă din cele mai vechi timpuri, când oamenii primitivi se luptau pentru o bucată de pământ, învinşii fiind eliminaţi fizic. Chiar dacă în astfel de cazuri se poate invoca faptul ca era vorba totuşi de o perioada de război, apelarea la pedeapsa cu moartea nu este 100% justificată. În perioada modernă, Biserica este una din instituţiile care se opune cel mai mult pedepsei cu moartea. Pedeapsa cu moartea o găsim, însă, nu doar în Evul Mediu întunecat, ci şi în perioada modernă.

Spre deosebire de perioada Evului Mediu, în epoca modernă pedeapsa cu moartea este considerată a fi specifică doar ţărilor „nedemocratice”. Sunt doar câteva „excepţii”, cea mai importantă fiind Statele Unite ale Americii (unde pedeapsa mai este prezentă doar în unele state, nu în toate). În anul 2000, observăm că singura ţară europeană care încă mai avea pedeapsa cu moartea era Rusia, unde termenul de democraţie este relativ. De asemenea, în afară de SUA, celelalte state ce încă mai au această pedeapsă sunt considerate a fi, mai ales din punct de vedere economic, din lumea a doua sau a treia.

De altfel, faptul că în Europa nu mai există ţări cu pedeapsa capitală legală este datorat legislaţiei UE. Un exemplu celebru în acest sens este al Turciei, care a fost obligată să renunţe la acest tip de pedeapsă, lucru obligatoriu pentru începerea negocierilor de aderare la Uniunea Europeana. Pedeapsa cu moartea a fost legală în Europa doar în statele totalitare. De aceea, după trecerea la democraţie, acestea au hotărât abolirea acesteia, ultima ţară din fostul bloc comunist care a renunţat la ea fiind Polonia în 1999 (ţară care de altfel nu are în Constituţie specificat aşa ceva, din acest motiv ea poate fi uşor reintrodusă).

Ultima ţară europeană care a renunţat la pedeapsă este însă Malta, în anul 2000.  În momentul actual, doar 74 de tari mai folosesc acest tip de pedeapsă. Metodele de execuţie variază de la decapitare în Arabia Saudită până la electrocutare în unele cazuri înregistrate în Statele Unite ale Americii. Se mai practică spânzurarea (Egipt, Japonia), injecţia letală (Thailanda, Guatemala), împuşcarea (China, Belarus) și lapidarea (Iran, Afghanistan). Rusia este pe cale de a renunţa la pedeapsa cu moartea, acest stat fiind membru în Consiliul Europei, grup de ţări care a semnat Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.

Linșajul sau omorârea cu pietre (în latină lapidatio) este o execuție la moarte dintre cele mai crude, cel osândit fiind ucis cu pietre. Această metodă barbară din vechime, în ciuda protestelor organizațiilor pentru drepturile omului, este și azi aplicată în unele țări islamice din Africa, ca și unele țări din Asia, ca Afghanistan și Iran. Conform Amnesty International, mai mult de 7390 de persoane au fost condamnate la moarte în 2004 şi mai mult de 3790 au fost executate, deşi se bănuieşte că cifrele ar fi mult mai ridicate.

China deţine recordul la execuţii pe an (3400 de oameni), în timp ce Iranul înregistrează 159 de execuţii, faţă de Vietnam şi Statele Unite ale Americii cu 64 şi respectiv 59 de persoane executate pe an. Pe de altă parte cele mai multe execuţii pe cap de locuitor le înregistrează statul Singapore, care la o populaţie de aproximativ 4,2 milioane de oameni a trimis la moarte 420 de condamnaţi în perioada 1991 – 2004.

– va urma –

Leave a Reply