Contractul de batjocură reciprocă cu societatea

Într-o postare recentă pe wall-ul său, medicul bucureştean Constantin Cucu de la Institutul de Endocrinologie C. I. Parhon, asistent universitar la Facultatea de medicină generală “Carol Davila”, încearcă o analiza a cauzelor situației prezente, cu medici și cu public nemulțumiți, situație care duce la agravarea, şi nu la atenuarea nemulțumirii reciproce.

Timp de 25 de ani medicul în România a fost plătit, oficial, cu un salariu de mizerie.

Un salariu care nu a ținut cont nici de anii de pregătire necesari fiecărui medic (6 ani de facultate, 5 de rezidențiat, doctorate, supraspecializări, pregătire continuă), nici de importanța clamată a muncii lor, nici de cheltuielile de tot felul (congrese, tratate, asigurări, semnături electronice, instrumente medicale, echipament) care îi sunt impuse medicului. La urma urmei economiștii, avocații, categorii care au nevoie de mai puțini ani ca să se maturizeze profesional au fost mereu plătiți mai bine. De politicieni nici nu mai vorbesc.

Ca urmare medicii au plecat pe capete spre locurile unde meseria de medic nu este privită ca fiind atât de periferică.

La urma urmei, în occident numărul celor care vor să parcurgă atâția ani ca să ajungă membri productivi ai familiei lor este în scădere, este deficit, fiind nevoie de uvrieri din estul Europei, India, Pakistan, Maghreb și de oriunde se pot racola creiere. Cei care au rămas au făcut o înțelegere cu statul român, înțelegere prin care pe de o parte au livrat statului și asiguratului de sănătate contravaloarea banilor investiți în salariu, păstrându-și talentul și implicarea pentru privat sau pentru cvasi-privatul șpăgii.

Nu zic că a fost bine, moral sau că eu aș fi făcut asta sau aș aproba asta. Zic doar că asta s-a întâmplat și a devenit parte a culturii noastre. Ca o înțelegere. Așa s-au format și pervertit, din fuga de sărăcie, din dorința firească de a trăi mai bine, mulți dintre medici. Generații de fapt. Așa au atenuat medicii, o parte a lor, decalajul nedrept dintre ei și funcționarii de la bancă, de avocați, de politicieni. Cam cum fac și profesorii de succes cu meditațiile. Sigur, fiecare după cum i-a dictat conștiința.

În fine acum 3 ani guvernul PSD a sesizat că este o problemă. Că trebuie făcut ceva sau asumat faptul că zone imense din România vor rămâne neacoperite de medicii care fie vor pleca, fie vor trece în privat, fie vor practica din ce în ce mai prost și mai dezinteresat. Că medicii tineri nici nu mai iau în considerație să rămână la această bătaie de joc și că ăia bătrâni crapă prematur, prin gărzi. Că prostia cu jurământul lui Hippocrate conform căruia în mintea bolnavului din România medicul ar avea datoria să lucreze oricât, plătit sau nu, în timpul programului sau după, respectat sau scuipat, că de, are vocație, nu are de fapt prea mare valoare în viața reală.

În paranteză fie spus, jurământul lui Hipocrate nu spune nicăieri că nu ești îndreptățit la onorariu, dimpotrivă, nici că nu poți să pleci acasă la terminarea programului și nici că trebuie să fii umilit fără să reacționezi. Și nici nu spune că de prestația ta trebuie să fie mulțumit orgoliul pacientului, credințele și percepțiile lui despre viață și medicină, ci doar că trebuie să îl faci bine și să nu îi faci rău. Să prioritizezi asta și să eviți greșeala ca pe bubele negre. Nu spune nicăieri că trebuie să îți placă dacă pacientul pute, nici că trebuie să îi răspunzi cu empatie la obrăznicie.

În fine, după zeci de ani de batjocură, de expatriere a materialului uman din sistem (că au plecat și multe asistente bune, nu doar doctori), de înrădăcinare a unei culturi a șpăgii și batjocurii reciproce dintre pacienți și medici, un guvern a început să facă ceva. A crescut, cu mii de precauțiuni, salariul. Ciordind pe unde a putut din această creștere – de exemplu tăind concediul plătit de spital la universitari, reducând sau necrescând sporurile și ora de gardă, năimind imbecilii Casei de asigurări să penalizeze și amendeze medici.

Dar totuși a fost o creștere sensibilă, în opinia mea tardivă și neconvingătoare, dar probabil semnificativă la nivelul medicului tânăr, pregătindu-se de emigrare. Acuma pregătirile merg mult mai bine. În opinia mea a fost o creștere insuficientă câtă vreme nu a fost coroborată cu alte modificări de natură a face aerul mai suportabil în sistem, de măsuri de evitare a penuriei ubicuitare la nivel de analize, investigații de înaltă performanță, medicamente; de evitare a carențelor de management datorate tendinței permanente de a numi clientelă politică la spitale…

…A combaterii eficiente a marii corupții, la nivel de manageri și somități, a oferirii de posturi și de cariere contra-cost sau pe pile, a achizițiilor cu procent, a tot ceea ce, dincolo de salariu și probabil mai mult decât acesta, gonește oamenii deștepți și de bună credință unde văd cu ochii.

Dar, puțin și în silă cum a fost, creșterea salariului PSD a fost un pas în direcția corectă. Fapt constatat acum, de pandemie, când e nevoie mai mult ca oricând de un sistem funcțional și normal. O perioadă a vieții pe care publicul de la noi și reprezentanții lor politici nu o crezuseră posibilă. Perioadă în care chiar e nevoie de fraierii ăștia subplătiți, înfierați permanent și batjocoriți. Fraieri pentru care se fac temenele la televizor, în aceleași programe unde îi numeau șpăgari acum câteva luni. Văd că ocazional se miră că, vai doamne, le mai este frică la câte unii și demisionează.

Uitând de înțelegerea existentă și parafată de 28 de ani de batjocură reciprocă dintre medici și societate.

În acest context eu zic că medicii, o mare parte a lor, reacționează peste așteptări. Am cunoștințe care nu au mai stat cu soția și copiii de 2 luni, din rațiuni de muncă și evitare contaminare. Care se implică permanent și nu pregetă să facă tot ce pot. Într-o țară ca a noastră, unde publicul nu are nici o considerație pentru reguli sanitare, pentru activitatea medicilor, care consideră că merită tratat gratuit de dragul vocației (privită ca o obligație de servitori a altora pentru persoana proprie), care nu a ratat nici un moment fără să înfiereze și să disprețuiască medicii, eu zic că răspunsul acestora a fost peste așteptări. Și că mulți dintre noi, majoritatea, au călcat de fapt contractul de batjocură reciprocă cu societatea.

Leave a Reply