De la Dermata la Farmec

De la Dermata (vechea denumire a fabricii de încălțăminte Clujana) la Farmec, ultimele vestigii ale marii industrii socialiste dispar, sau se transformă și se adaptează la realitățile pieței concurențiale moderne.

Ce s-a schimbat de atunci? Prin ce diferă producția de bunuri și cum de aceste întreprinderi organizate astfel încât să nu depindă prea mult de furnizori, nu au mai făcut față. Despre începuturile Dermatei am scris aici, ca și despre încercările prin care a trecut fabrica de păpuci.

La primul său faliment, cel din perioada interbelică, toată elita clujeană a contribuit la revirimentul fabricii de încălțăminte. Atunci s-a făcut societatea pe acţiuni și toți oamenii cu bani ai orașului au devenit acţionari. La cel de-al doilea, a fost plin doar de bune intenții: datoriile au fost convertite în acțiuni, pe care nu le-a mai cumpărat nimeni – deși doritori ar fi fost.

Cam la fel s-a întâmplat și la CUG, în anii 90. De privatizarea prin sistemul MEBO au fost interesați mai degrabă directorii colosului industrial, dar aceasta nu a fost urmată și de o recapitalizare, iar banii pentru plata „acțiunilor” au provenit tot din veniturile generate de industria nerentabilă. Nu este de mirare că tot acest transfer de proprietate nu s-a finalizat prin altceva decât… o afacere imobiliară.

Nu este niciun secret că singura șansă a supraviețuirii pe piață sunt investițiile: doar în 2017, Farmec a pus la bătaie 650.000 de euro pentru modernizarea și retehnologizarea producției, selectarea și dozarea optimă a ingredientelor active, alegerea unor ambalaje ergonomice și sigure în utilizare. Depozitele noi ale fabricii ocupă 5.000 mp, iar suprafața de producție din Cluj-Napoca, unde s-a optat pentru depozitarea pe verticală, a fost extinsă.

Practic, fabrica își va dubla producția. Unitatea are propria sa flotă de transport, de 250 de autovehicule în toată țara, iar distribuția este concentrată în orașe mari ca București, Brașov sau Timișoara. Farmec generează cu 700 de salariați afaceri anuale de 45 de milioane de euro. Fabrica din Cluj și-a depășit statutul de ultim artefact al industriei socialiste, lansând sau rebrenduind 100 de mărci proprii pe an, capacitatea sa anuală fiind de 27 de milioane de produse.

Compania are certificare internaţională GMP și exportă în 30 țări. “Din păcate, pentru o firmă de talia noastră nu sunt disponibile linii de finanțare din bani europeni, lucru anormal. Efectiv nu ne încadrăm nicăieri. Iar, în România, majoritatea ajutoarelor de stat se duc către companiile străine” afirmă directorul general, Mircea Turdean, pentru transilvaniabusiness.ro. Sursă foto: Cluj.com

– continuă aici și aici

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *