Cum deosebim fake news de știrile copiate?

Într-un articol de pe cluj.pro, care este începutul unei investigații jurnalistice pe care nu mă simt capabil să o finalizez de unul singur, nefiind nici jurnalist de meserie, nici genul justițiar cu orice preț, mă întrebam dacă nu cumva este vorba de două fenomene care se întrețin unul pe altul, iar la originea știrilor false nu sunt cumva tocmai aceste știri falsificate (copiate și nesemnate).

Spun asta din proprie experiență, cu riscul de a recunoaște că și eu am picat în această capcană. Mă refer la o situație în care am preluat o știre postată pe wall-ul unui prieten „virtual”. Acea știre (despre un artist local) s-a dovedit eronată, dar eu am înhățat-o pe nemestecate, pentru că avea iz de noutate, fără a mă mai deranja să o pun la îndoială. De fapt, nu de un deranj al verificării era vorba, pentru că am intrat pe un site străin, al unei organizații reputate, pe care chiar l-am citat, încercând să merg pe urma știrii.

Problema a fost că nu mi-am pus întrebarea: a real or a fake news? deoarece sursa mi se părea credibilă. Așa că referința mea nu a făcut decât să sporească toată confuzia, iar știrea a fost preluată chiar de B1TV. Culmea, imediat după publicare i-am mulțumit persoanei de pe wall-ul căreia am preluat informația, cu care am avut chiar o scurtă discuție. Iar concluzia mea este că doamna respectivă nu a acționat în cunoștință de cauză (cu rea-intenție, adică) ci fiind o apropiată sau o admiratoare entuziastă a artistului respectiv, a făcut o confuzie.

Confuzie amplificată de mine (interesat de știrile locale) și preluată de o a treia sursă, și propagată la nivel național. Un fel de comedia a erorilor, sau lanț al slăbiciunilor? Cert este că de atunci înainte, am devenit mult mai atent la sursa informațiilor, chiar și atunci când ele vin din partea unor persoane reputate sau bine intenționate. Nimeni nu este infailibil, dar asta nu înseamnă că erorile nu se pot corecta.

Leave a Reply