Dacă o criză economică este o perioadă mai dificilă, dar totuşi o parte a vieții economice (ceva ce putem suporta de mai multe ori într-o viață de om), o prăbușire a economiei este ceva ce se întâlnește o dată în viață, sau odată la câteva generații. Din păcate, trăim vremuri interesante, inclusiv la Cluj. Micul primar Emil Boc (mic la stat, dar mare la sfat – după ce a fost premier!) a numărat pensionarii la începutul crizei, şi cam atât.
După cum bine a remarcat deputatul USR Emanuel Ungureanu, vajnicul primar nu a fost în stare să asigure măcar 2-3 măşti/pensionar, ţinându-şi astfel captiv un important segment de alegători. Nu sunt mereu de acord cu Ema Ungureanu, ale cărui intervenţii asupra șubredului nostru sistem de sănătate fac, în mod paradoxal, mai mult rău decât bine (și nu o spun doar eu, vedeți și aici) – dar de data asta are dreptate. Emil Boc a dovedit încă o dată că este bun doar la PR, declaraţii, nu şi la măsuri concrete.
