Consum cultural

Vedeta fiecărui început (și sfârșit) de an e statistica. Printre altele, apar topuri ale celor mai bune cărți citite și filme văzute. La câte cărți se publică acum, în lipsa topurilor nu prea mai ai cum să fii la zi, pentru că nu-ți-ar ajunge o viață nici măcar să le răsfoiești pe toate.

Am publicat și eu câteva topuri de filme, cărți și piese de teatru, în ideea că nu știi de unde sare iepurele (cu recomandare), și m-am uitat și topurile altora (în aceeași idee). M-a surprins ieri o statistică (sau o contabilitate) a cuiva care-și făcea bilanțul anual, totalizând 80 de cărți și 100 de filme. Pare foarte mult dacă stai să aduni, sau puțin – dacă mă gândesc că am prieteni care văd mai multe filme pe an – fără însă a le și recenza, ca respectivul.

Întrebarea este când oare a ajuns cartea (că de filme știam) obiect de consum, sau marfă de umplut rafturile bibliotecilor – pe care le zidește de parcă ar fi o cărămidă? Cândva un obiect secund de mobilier (după saltea), ori prim companion al singurătății, cartea a ajuns cel mai ieftin mijloc de (auto)educație, problemă mai prezintă interes dor pentru un grup restrâns.

Asta am aflat-o dintr-o discuție recentă cu Valentin Derevelean, coordonatorul grupului Librarium ce deține la Cluj-Napoca atât Book Corner cât și Librarium Universității. Consumul cultural s-a diminuat mult după impactul cu internetul,  singură media clasică (radio, TV) mai contribuind la popularizarea vânzărilor de carte. Recenziile de pe internet se pare că servesc doar genului de consum cultural online și festivalier, care schimbă modul tradițional de receptare a fenomenului cultural.

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *