Consiliul Cheese-Morgan

*continuare de aici

Ok, se liniști Darius, care se pregătise pentru orice eventualitate. Știa că-n fața unui virtual trebuia să vorbească fix cum gândeau retarzii care-l programaseră acum vreo câțiva ani. Acum era însă o discuție între umani. Spre deosebire de cum își gândise Consiliul Satoshi Nakamoto, personajul mitologic de la originile tehnologiei blockchain, sarcinile în boardul Cheese-Morgan erau diferit împărțite. Dacă la început umanii luau deciziile, iar computerele făceau doar calcule, acum aveau în componență mai  mulți virtuali. Aceștia nu se arătau decât printr-un ID, în spatele căruia putea fi și un algoritm ghidat de machine-learning.

Darius se temea mai mult de IA decât de un algoritm stupid (nu conta cât era de bun, ci după cine învățase să ia decizii), pe care îl dovedea în fiecare zi din cariera lui de jobbler. Totuși, era atent la virtuali. Avea depistarea și evitarea lor în instinct. Calculata lume nouă era locuită de nu mai puțin de 10 miliarde identități ce interacționau între ele, iar mai bine de o treime erau virtuale. Dintre acestea, cele oficiale erau doar un miliard. Înainte de Odisee, la fiecare cinci zile se năștea încă un milion de oameni. Acum creșterea era infimă, de 0,1% pe an.

Oamenii nu mai făceau sex între ei, nu mai voia nimeni copii, rata mortalității era și ea spre zero. Nu mai existau națiuni, și doar câteva ID-uri mai aminteau de cele mari, în timp ce numele celor mici zăceau pe servele Wiki. În debutul Odiseii, USA și Rusia se anihilaseră reciproc distrugându-și sateliții spațiali. GPS-ul și internetul dispăruseră și toate serviciile ce depindeau de cele două facilități picaseră în lanț.

Drumurile deveniseră impracticabile din cauza accidentelor, rețeaua de curent electric picase și ea, iar cele două-trei mari națiuni (re)deveniseră continente pe care se trăia în comunități mici, tribale. Rămași fără obiectul disputei stânga-dreapta, până și blegii de transilvăneni se revoltaseră cerându-și dreptul la o nouă narațiune, de data asta apolitică. Totul începuse în 2018 cu niște declarații, dar imediat după anul centenarului, câțiva ciudați ocupaseră cinematografele.

— Te-am chemat să faci niște calcule, ca să înțelegem împreună cu tine cum funcționează sistemul, începu Tony după ce rumoarea stârnită de cuvintele bătrânului consilier se liniști. — Suntem pe cale să minăm ultimele monede, după care sistemul își va pierde utilitatea.

Darius bănuia că Jerkins, președintele Consiliului Cheese-Morgan,  fusese implicat în rebeliune, așa că-și făcuse câteva filme înainte de discuția cu el, dar nu se așteptase la masa rotundă cu bătrâni și tirade umaniste. Ce naiba crezuse, se căina acum, c-o să vadă niște șoareci? Bine, arătau ciudăței toți opt, cu chipurile lor ovale, dar n-aveau nici cozi, nici vreo femeie printre ei. Vorbise totuși cu una la telefon când îl convocaseră, știa că există și o femeie CFO, dar asta doar în conducerea executivă, nu și aici, în Consiliu.

— Sau putem continua să minăm pe pilot automat, replică el neglijând pentru o secundă cu cine vorbea.

Gândise cu glas tare.

— Sigur că putem, miner, dar sunt convins că știi cu cât taxează guvernul nostru automatizarea. — Hai să vedem ce-ar însemna, totuși, îi făcu Jerkins hatârul, cerând o foaie de calcul din stânga lui.

Darius își intră în rol – la urma-urmei, pentru asta era plătit – în timp ce pe biroul rotund se desfășură o hologramă pe care fiecare membru al Consiliului o atinse pe rând, după pricepere și importanță, fugărind șiruri din ce în ce mai complicate. Spre deosebire de ei, Darius nu era genul de om care se se folosească de numere pentru a-și justifica vorbele. Când devenea mânuitor de cifre mintea lui se transforma într-un portativ, folosind numerele asemeni notelor muzicale, cu pură intuiție: nu calcule voia să facă cu ele, ci să compună simfonii.

La început, când erau în joc puține numere, se plictisi, dar oricum poziția lui în Companie cerea să-i lase pe alții să dea tonul. Abia după ce șirurile de cifre se îngroșară și se poticniră, atinse și el holograma. Le schimbă ușor direcția, scoțându-le din inerție și stârnind rumori printre cei din board-ul Consiliului, neliniștiți că șirurile îndreptate de el în sus ar putea strica optimizarea abia ieșită din mințile lor.

– continuă aici

  *fragment din nuvela SF „Viața după Amazon”

 

Leave a Reply