Nici noi nu mai știm câți suntem

Butada involuntară a lui Geoană se aplică în 2021 raportat la numărul populației. Pentru că una sunt românii cu buletin dar trăitori la mama naibii (înafara granițelor oficiale) și alta ce spun statisticile. Inclusiv Andrei Tudorel, prezidentul Institutului Naţional de Statistică, spune că cifrele oficiale privind numărul populaţiei României sunt nesigure. Înainte de Revoluţie se consideră că este posibil să se fi măsluit date în anuarele statistice, adică nici cifrele de pornire cu 22-23 milioane n-ar fi chiar exacte.

Practic în ultimii 10 ani, în care s-au întâmplat multe dpdv al dinamicii economiei, respectiv s-a deschis ușa emigrației europene pentru români, noi n-am reușit să facem un recensământ. Era programat unul în 2021, dar a fost amânat din cauza pandemiei din România pentru a evita infectarea recenzorilor atunci când intră în contact cu persoane bolnave sau aflate în carantină. Mă rog, nu că nu s-ar fi ținut alegeri din aceleași motive pandemice.

Conform hotărârii nr. 4 din 21 iulie 2021 a Comisiei Centrale pentru Recensământul Populației și Locuințelor, desfășurarea noului recensământ este programată începând cu 15 mai 2022 (faza online) și apoi în teren, prin interviu față în față, de către recenzori, începând cu 17 iulie 2022. Colectarea datelor online se putea face foarte bine și în 2020 – dar nu mai bine mai târziu decât niciodată? Problema e întreținută de toate instituțiile statului, atât de către cele din administrația centrală cât și de administrațiile locale.

Nu există în Primării o evidență reală a populației, iar acolo unde așa ceva ar putea funcționa (existând funcționari capabili), nu este interes ori apreciere pentru așa ceva, compartimentul fiind doar excepție care confirmă regula. Primăriile locale (și aici nu vorbim de comune, ci de orașe) nu au nici măcar o evidență riguroasă a terenurilor, care se mișcă doar în scripte oficiale (se vând și se cumpără), spre deosebire de populație care poate avea (încă) domiciliul la oraș dar s-a mutat, de fapt, la țară, ori stă la țară dar lucrează zilnic la oraș.

Există vreo 400 de puncte de înregistrare a populației, în cele 3300 de primării și cam zece mii de sate. Iar majoritatea funcționarilor angajați acolo nu știu ce se întâmplă în satele din zona lor. Ei stau la birou și așteaptă ca oamenii să le spună, convinși că e obligația populației să le facă munca, iar ei ar trebui doar să pună ștampila și să înregistreze. Or, de venit nu vine nimeni, oamenii au problemele lor de supraviețuire, așa că se deplasează la Primărie doar când sunt nevoiți – și chiar și atunci birocrația doar le mănâncă timpul și banii, în loc să le ușureze viața.

Apoi, și când au date, primăriile nu le raportează mereu la Evidența populației. Nici au interes pentru că, dacă au mai puțini membri în comunitate, pierd: se desființează clase școlare, posturi de consilieri locali șamd. Electoral, plecații nedeclarați sunt cea mai bună masă de manevră, nici măcar nu mai trebuie să mituiești rromi ori să plătești autobuze. Fraude și erori există în orice sistem (care lucrează spre propria perpetuare) dar la noi dimensiunile sunt uriașe. Citiți continuarea pe cluj.ltd.

Leave a Reply