Categorie: Uncategorized

Picat pe 3, Clujul se aliază cu noii lideri ai provinciei

După ultimii 3-4 ani, în care n-am auzit decât lozinci gen „punem Clujul pe hartă”, sau „Bucureștiul se prăbușește în fața Clujului”, iată că a venit și nota de plată a demagogiei locale: Timișul a devenit al doilea pol de dezvoltare din România, în timp ce Clujul a picat pe trei, conform cifrelor de aici.

Cu o cifră de afaceri a companiilor de 62 miliarde lei, și un PIB de 41 miliarde, Timișul a luat fața Clujului, care a rămas cu un PIB de doar 38 miliarde lei, fiind în pericol să fie ajuns și de Argeș. Poate acesta să fie motivul pentru care fostul premier Boc a scos iarăși de la naftalină proiectul de regionalizare, cu care a defilat sub comanda lui Băsescu.

Aliindu-se cu doi primari cel puțin la fel de buni ca el (mă refer în principal la Ilie Bolojan de la Oradea și la Nicolae Robu) și cu al treilea ceva mai slab, dar tot PD-List (și tot de 14 ani în aceeași primărie – Gheorghe Falcă) și viitor europarlamentar, Boc încearcă să exporte propaganda localistă care a ținut loc de realizări la Cluj în regiunea sau patrulaterul format cu Oradea, Arad și Timișoara.

Ideea este bună ca PR, dar nerealistă din mai multe motive: dacă tot vrei să faci un patrulater de genul ăsta, încearcă în propria regiune de dezvoltare, respectiv N-V. Clujul se poate alia cu Oradea, Baia Mare și Bistrița, orașe aflate în aceeași regiune de dezvoltare, sau cu Târgu Mureș / Alba Iulia, dacă tot vrea să treacă granița regiunii – cu ultimele două putându-se conecta mult mai rapid pe autostradă.

Numai că, sigur, ultimele două nu vin cu aceleași beneficii de imagine precum Oradea, membră a rețelei europene Art Nouveau și Timișoara, viitoare Capitală europeană a culturii. A nu se uita că n-am vrut sau n-am știut să ne aliem cu Baia Mare nici cu ocazia proiectului CEaC, concurând inutil cu micuțul oraș din nord ca să pierdem în final în fața Timișoarei.

Dar ce șanse reale are un tren de mare viteză când tu nu ești în stare să faci o supra-traversare în propriul perimetru, darămite să-ți proiectezi Centura metropolitană? Angrenându-se în astfel de inițiative strict propagandistice, primarul Emil Boc duce iar Clujul într-o direcție irelevantă, care nu va fi urmată de nicio dezvoltare reală.

Patrulaterala vestului va rămâne un simplu proiect pe hârtie, singurul beneficiu fiind să mai dea impresia de pâlpâire unei aureole pe cale de-a se stinge. „Vrem să fim primii din țară” – declamă cei patru primari la unison. Acesta nu este altceva decât un nucleu politic, anunţat de primarul Robu la evenimentul Urban Talks, care a avut loc la Timișoara pe 28 septembrie.

Practic, o copie a celui care a avut loc la Cluj, tot cu Robu, Boc și, de acea dată, cu primărița Sibiului – și despre care am scris aici. Nimic nou pe frontul de vest! Pentru Cluj ar fi mult mai fezabil să se concentreze asupra zonei SALE metropolitane, iar primarul din Cluj să încerce să găsească soluții la traficul infernal din oraș cu primarii din Florești, Baciu și Chinteni.

Ploi și soare

Când plouă cu soare la Cluj, ne-amintim de vorba săsească: și-a bătut dracul nevasta. Mă întrebam pe-aici cum de sunt totuși goale străzile din Cluj în weekend, nu că n-ar mai fi nicio mașină, dar nu prea vezi picior de om? Adevărul e că suntem o societate de consum, iar în week-end clujenii nu se mai duc pe floaștăr.

Nu mai e de bon-ton să te plimbi prin Parcul mare (decât noaptea la Untold, poate) așa că duminica toți clujenii cu bani sunt în mall. Acolo e azi aceeași forfotă cum era pe vremuri pe aleile orașului. Dar nu centrul dă gradul de civilizație al unui oraș, ci periferia, iar faptul că e supra-plin doar la evenimente și pustiu în weekend spune multe.

Mi-am amintit acum, când se face recepția pentru ultimii km din autostrada A3 pe care o să mai umblăm noi cu mașinile noastre vechi, ne-electrice (de-asta nu sunt stații de benzină pe A3, pentru că atunci când va fi gata, și-o să merite să umblăm pe ea, vom avea nevoie de alte stații de încărcare, pentru acumulatori), de gogoșile administrației privind centura metropolitană a Clujului care va putea fi gata prin 2023, dacă nu cumva intervine vreo fazare.

Nici măcar un proiect final, licitat, achitat și unanim acceptat de toate instituțiile statului român, nu cred că vom avea până atunci. Dar cui îi pasă?Poate celor care dau bani (prin impozitele pe care le achită) pentru o centură pe care nu vor umbla în viitorul apropiat, decât așa, peste vreo 10-15 ani.

Silicon Valley for sale

Așa cum ne-au obișnuit multe afaceri începute la Cluj, intențiile frumoase se cam pierd pe parcurs iar realitatea, într-un oraș scump, orientat pe câștiguri imediate, este că afacerile cu bătaie lungă se leagă tot mai greu. Omul de afaceri Ion Sturza, CEO-ul Nina Moldovan și primarul Emil Boc rostogoleau la inaugurare cuvinte precum „eco-sistem de afaceri”, noul „City”, pentru ca în mai puțin de 5 ani, după investiții de ~7 milioane de euro, Silicon Valley-ul de Cluj să fie scos la vânzare.

Expiră PUZ-ul, sau care e graba? „În prezent suntem într-un proces de evaluare, nu cu un singur potenţial cum­pă­ră­tor, ci cu mai mulţi. Acolo fie va fi un exit, fie o dezvoltare împreună cu un par­tener. Noi avem deja PUZ-ul obţinut pentru faza ur­mă­toare pentru a continua dezvoltarea pro­iectului“, a declarat pentru ZF Ion Sturza.

Eco-sistemul a revenit și în martie 2018, când LPT anunța „aniversarea a 4 ani de când bate inima digitală a Transilvaniei”: „Când am început proiectul, aici era o zonă tipic industrială, dar fără activitate. Majoritatea clădirilor erau vechi, din beton, fără să aibă prea mult sens din punct de vedere estetic sau chiar practic. Printre ele se strecuraseră și câteva clădiri cu un farmec post-belic, cu o vădită amprentă de arhitectură interbelică și un spirit aparte, își amintea Ion Sturza.

A fost o adevărată provocare să dezvoltăm un proiect în care să le integrăm pe acestea și totodată să creăm un ecosistem absolut modern, cu ultimele tehnologii.

Parcul tehnologic era asociat cu noua etapă de dezvoltare a industriei IT din Cluj. „Majoritatea rezidenților parcului tehnologic sunt companii new entry în Cluj, care au ales orașul pentru că au găsit la Liberty acele facilități de care aveau nevoie, la momentul oportun. Alternativa, în unele cazuri, a fost chiar să meargă în alte țări”, spunea atunci șeful Fribourg Capital.

Conceptului de parc-campus, cu spații generoase, care să faciliteze interacțiunea, i s-a adăugat cel de ecosistem tehnologic – o combinație între companii mature, start-up-uri, accelerator și diversitate.

„Inima digitală a Transilvaniei bate tot mai puternic aici. Diversitatea și mixul de rezidenți, spațiile de interacțiune, implicarea în activități comune, participarea în calitate de mentori la acceleratorul Spherik, evenimentele cu tematici specifice – toate acestea reprezintă un imbold la implicare și interacțiune, ceea ce generează, constant, noi oportunități de business și de dezvoltare”. Acum se caută un EKG.

Ce muzici asculți

Pentru tinerii millenials nu contează atât de mult ce filme văd sau ce cărți citesc, așa cum era generația decrețeilor, cât muzica pe care o ascultă – care îi apropie într-o mai mare măsură decât orice altceva.

Și aici există însă diferențe de percepție, nu doar între genurile muzicale preferate, ci și față de ce înseamnă (sau ar trebui să însemne) organizarea unui festival. I-am întrebat pe bănățenii veniți la Cluj ce festivaluri din țară le-au plăcut și cum ar trebui să fie organizat un astfel de eveniment:

– Pe la ce festivaluri ați mai fost vara asta?

– Am fost la Revolution, dar din nou garduri, comercializare maximă… Scene prea aproape una de alta, mare gălăgie între ele… Când voiai să schimbi genul (ca sa ajung la main stage de la Psy trebuia sa trec pe lângă rock și techno….) haos, urât, multă poliție obsedata să găsească ceva droguri, vezi doamne (controlau la intrare în pachetele de țigări după pastile și cuie cum le numesc ei, dar în ghiozdane sau poșetele domnișoarelor nu căutau) mi s-a părut amuzant… ca la piață, bișnițarii ziceau țigări, țigări la intrare 🙂

– Revolution e un festival mai măricel, cu pretenții…

– După asta a fost tot un scurt festival în incinta Liceului Silvic, tot de la Pădurea verde… Acolo iar dezamăgire maximă pentru că au avut un sound prea mare pentru curtea liceului și cică au fost reclamații din Giarmata pentru gălăgie… Prima zi nu a fost multă lume și nici DJ-i pe care chiar vroiam să îi prind, numele mari normal veneau a 2-a zi… A doua zi am fost am ajuns pe la 23 totul ok, deja începea să se strângă lume, muzica devenea din ce în ce mai ok, urma să intre ulterior după câteva ore un DJ pe care îl așteptam… așa că pe la ora 2:30 am plecat după țigări la 3 trebuia sa se schimbe DJ ul. 

– Am venit până la prima stație de autobuz după Gara de est la non-stop și până a fost Narcis la magazin am primit un mesaj ciudat de la o fata pe Wapp „bă, ești ok?” și normal neștiind ce e cu mesajul ala ii scriu… „Da, eu sunt ok, tu ești ok? Am venit după țigări și ne întoarcem la party”. și insist „ești ok?”… Mi-am făcut griji, nu știam ce e cu ea, ca să îmi spună de fapt „Păi a venit politia la Silvic, au închis sound-ul și nu știam unde ești”

– Pai cum așa, și îi mai dă drumul? După 10 minute cât am ajuns și noi înapoi în față de am parcat… am zis ca măcar intru să o iau și pe ea, ce vorbești, la intrare mi-a spus paznicul „nu se mai intră, am închis”… Mna șoc… ce sa zic tristă situație și acolo, și asa a rămas, au închis muzica și aia a fost și cu festul numit SILENSIA.

– Tot trebuie să fii nimerit voi și un festival ok!

– Abia la Transylvaliens am avut parte de primul festival în adevăratul sens a cuvântului… cu cei mai prietenoși și grijulii oameni, cel mai fain decor, cea mai faina muzică, cei mai mulți DJ-i buni, aveau și dușuri 🙂 toalete suficiente puse și lângă zona de corturi, locul unde s-a ținut a fost de poveste, undeva lângă Sibiu, era un râu acolo, peisaj excepțional…

– Să înțeleg că acolo v-a plăcut?

– Da, acolo nu am avut nici o problemă, nici gard nu a fost. Au fost doar na, la intrare, 2 gărdulețe, să nu se intre cu mașina – dar asta undeva înainte cu vreo 300 m de unde se deschidea valea. Era main-stage ul. În fata lui era barul, aveau paleți, roti de mașină îmbrăcate în material de stat jos. În dreapta soundului era un fel de dâmbuleț unde erau puse niște balansoare făcute de ei tot din paleți și doi bușteni mai mari, dacă treceai de bar pe dreapta pe cealaltă parte a drumului era ceva de mâncare, aveau ăia cam de toate și calde mereu. Dacă mergeai mai în stânga de vedea cum se oprește dealul în vale…

Am mers pana acolo, puțin în pantă, dar frumos, era umbră, era un leagăn imens făcut din ceva gingii și un buștean, dar mare, prins undeva sus între 2 copaci cu vedere la scenă… Când ma dădeam pe el, cum era deal, ajungeam mai în față și nu mai vedeai nimic sub picioare decât departe, jos… A fost foarte frumos. Noaptea era ditamai focul de tabără, mergea incontinuu, mereu erau oameni acolo și mereu era loc să mai vină și alții. Oamenii care vin la Transylvaliens sunt multi străini, sunt educați, prietenoși, dacă cineva te vede ca stai într-un loc de ceva timp singur, trist, sau nu neapărat trist, dar vine sa te întrebe dacă ai nevoie de ceva, dacă îți e foame, poate ai fost prea beat și ți-ai pierdut banii… Toți erau asa familiari unii cu alții!

Noi am pus cortul mai sus de scenă lângă râu, țin să spun că am avut primii vecini de cort de care m-am „îndrăgostit” Federica și Nils, un cuplu din Germania, au fost atât de drăguți. Am împărțit chestii. Am mâncat împreună, am făcut o tonă de activități cu ei, de la joacă, la mâncare, la dans, la sound. Festivalul ăsta chiar mi-a plăcut și am rămas foarte impresionată de el, susțin acest Transylvaliens din toate punctele de vedere. Ce e drept mă așteptam să fie mai mulți oameni dar nu mulți știu de el, e doar la a V-a ediție, dar sper ca la anu` să vină mai multa lume să umplem toată valea.

O să mai mergi?

– Eu bineînțeles, clar am sa merg din nou. Și sincer dacă relaxare și oameni faini și liniștite, și o stare de spirit aparte, vi-k sugerez cu tot dragul anul viitor. Transylvaliens forever 😍

Povești la pește

– continuare de aici –

— Eu am fugit toată viaţa de senzaţional, își începu povestea procurorul criminalist, limitându-mă la cercetarea tuturor aspectelor legate de cazurile care-mi erau încredinţate. Dar tot am să vă spun despre una din crimele care a şocat Clujul ultimilor ani, şi anume uciderea pictoriţei Lucia Piso. Aceasta era văduva sculptorului Romul Ladea, iar ucigaşul – un ţăran din Cămăraşu, care funcţiona în gospodăria familiei pe post de şofer şi om bun la toate.

În noaptea de 3-4 februarie pe strada Turzii nr. 54, se comite un omor. Preia cazul miliția municipiului Cluj, ca medic legist Petru Moșoiog și anchetator, căpitanul Vasile Olteanu. Părinți victimei, Ilie Piso, în varsta de 85 de ani, si Elena Piso, in varsta de 82 de ani, ne-au informat că sosiseră din Bucuresti pe 3 februarie, la ora 16:00. La București a fost și fiica lor, Lucia, în vârstă de 57 de ani, pictoriță și văduvă a sculptorului Romul Ladea. Cu toții s-au culcat în jurul orei 22:00.

Iacob Cămărăşan locuia în bucătăria de la demisol a casei şi urca în răstimpuri în dormitorul pictoriţei cu ajutorul unei scări. În noaptea de 3 februarie 1972, acesta a urcat la camera de la etaj, unde dormea victima, cu ajutorul aceleiaşi scări, spărgând geamul. Era gelos pe femeie pentru că, de la o vreme, aceasta nu se mai culca cu el. Beat, a lovit-o cu briceagul pe care-l avea asupra sa. Luptându-se cu agresorul, victima a intrat în camera unde dormeau părinții ei, strigând «Mamă, vino că ăsta mă omoară!».

Părinții au intervenit în apărarea fiicei lor, iar autorul i-a tăiat și pe ei. Striga într-una la Lucia Piso «Te omor!», lovind-o cu briceagul. După un timp, victima a căzut la pământ, iar criminalul a fugit. A fost chemată Salvarea, dar Lucia Piso era moartă. În urma autopsiei, medicul legist a stabilit că ucigașul i-a aplicat cu briceagul, corp delict, nu mai puțin de 39 de lovituri, dintre care 3 în jurul gatului.

În timp ce ucigașul lovea victima cu sete, tatăl ei, Ilie Piso, a reușit în ciuda vârstei înaintate, să-l prindă de gât pe Cămărășan, zgâriindu-l, dar criminalul l-a tăiat cu briceagul și l-a îmbrâncit. A intervenit și mama victimei, Elena Piso, năpustindu-se asupra asasinului, dar n-a avut prea multi sorți de izbândă, fiind tăiată și mai grav decât soțul ei. Atunci i-a căzut criminalului pălăria din cap, și a fost găsită la locul faptei. L-am prins a doua zi, în jurul orei 9.00, într-un culcuş improvizat din vestiarul cioplitorilor de piatră din incinta fostei Fabrici de cărămidă. Era încă beat şi puţea îngrozitor.

— Bun povestitor, procurorul! concluzionă Ceacanica. Ia zi Teteule, îi ținem piept?

— Hai să vedem, își scormoni mințile ofițerul de la omoruri. O să vă povestesc un caz tot de la începutul anilor `70. Nu departe de Ploiești, anchetam cazul unui tânăr aruncat în fântână, într-un sat. Nu ţin minte toate amănuntele, însă mi-a rămas puternic întipărită în minte imaginea pălăriei din paie care plutea deasupra apei, că tot ați amintit că și-a lăsat Cămărășan pălăria.

Deh, țăranul ajuns domn șa oraș! La faţa locului am fost o echipă de vreo cinci oameni: eu, medicul legist, autopsierul şi doi miliţieni din zonă. Şi, cum ancheta a durat ore în şir ni se făcuse între timp o foame teribilă, aşa că şeful de post s-a oferit – aşa cum era tradiţia în astfel de împrejurări – să ne ducă la o gustare. În ciuda faptului că i-am spus să nu ne ducă la vreo rudă a decedatului, ne-am trezit chiar la casa mamei victimei. Era o femeie atât de săracă, încât n-avea decât trei găini în ogradă. Am aflat de la ofiţerul de miliţie că bătrâna a zis că ar tăia o găină ca să ne facă o tocăniţă, dar i-e cam groază, fiindcă-i în doliu. La care maiorul i-a spus repede:

— Nu-i nimica, lele, ne îngrijim să avem respect faţă de doliul dumitale, aşa că uite acolo, o găină neagră, o poţi tăia liniştită.

Ceea ce s-a şi întâmplat, chit că după aceea i-am oferit bătrânei  contravaloarea găinii – şi ceva pe deasupra. Așa că a rămas mulţumită pentru că i s-a respectat doliul, iar echipa noastră că a plecat sătulă de la locul faptei. Să ştiţi că pentru mine a contat enorm munca în echipă .

Era rândul lui Ceacanica, dar procurorul îl opri ca să mai aducă o ulcică de vin. De data asta era un alt soi, roșu la culoare – Feteasca regală se terminase. Turnă în pahare solemn, iar după ce-l gustară, criminalistul își dădu la rândul său drumul la gură.

– continuă aici –

Cine asigură interimatul DNA

Anca Jurma a fost delegată de procurorul general Augustin Lazăr să fie procuror-șef interimar la DNA, după revocarea Laurei Codruța Kovesi.  Ea este fiica procurorului Nicolae Cochinescu, care a fost prim-adjunct din 1990, apoi procuror-general în 1996-1997 și judecător la CCR în perioada 2001 – 2010.

Așa cum am presupus aici, adjunctul Marius Iacob a asigurat pentru o foarte scurtă perioadă interimatul, până când procurorul general a făcut o delegare. După cum precizează comunicatul făcut public de biroul de informare şi relaţii publice din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie:

Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, domnul Augustin Lazăr, transmite un mesaj de încredere privind continuarea cu fermitate a activităţii anticorupție, care reprezintă o prioritate a Ministerului Public, în îndeplinirea rolului său constituţional.

Anca Jurma a fost consilier al Laurei Codruța Kovesi și procuror şef al Serviciului de cooperare internaţională, de informare şi relaţii publice din cadrul DNA. Are o vechime de peste 20 de ani în funcţia de procuror,  îndeplinind succesiv această funcţie la Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 3 din Bucureşti, la Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti şi la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti.

În perioada 2000 – 2002 a îndeplinit funcţia de procuror şef al Biroului de cooperare internaţională şi programe din cadrul Secţiei de reprezentare şi cooperare internaţională din Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. Începând cu data de 1 octombrie 2002, Anca Jurma îndeplineşte funcţia de procuror şef al Serviciului de cooperare internaţională, de informare şi relaţii publice din cadrul DNA.

Potrivit CV-ului oficial, procuroarea Anca Jurma vorbeste trei limbi străine (engleza, franceza, italiana). După cum a anunțat azi Ministerul Justiţiei, începe selecţia oficială pentru propunerea în funcţia vacantă de procuror-şef al DNA, care se va desfăşura până pe 30 iulie. Anunţul postat pe situl Ministerului Justiţiei precizează că:

Ministerul Justiţiei organizează, în perioada 9 – 30 iulie 2018, la sediul său din Bucureşti, (…) selecţia procurorilor în vederea efectuării propunerii de numire în funcţia vacantă de procuror şef al Direcţiei Naţionale Anticorupţie. Selecţia se desfăşoară în condiţiile prevăzute de art. 54 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.

Conform anunțului, procurorii pot depune cereri de înscriere pentru funcţia de conducere vacantă până la data de 23 iulie. Cererile de participare la selecţie vor fi însoţite de:

  • dovada îndeplinirii condiţiilor de vechime
  • un proiect privind exercitarea atribuţiilor specifice funcţiei de conducere pentru care participă la selecţie
  • un curriculum vitae
  • minim 10 lucrări întocmite de procuror în compartimentele în care şi-a desfăşurat activitatea în ultimii 5 ani
  • ultimul raport de evaluare a activităţii profesionale a procurorului participant la selecţie şi orice alte înscrisuri relevante.

Lista procurorilor care îndeplinesc condiţiile legale de participare la selecţie şi programarea interviurilor se vor afişa la sediul Ministerului Justiţiei şi pe site-ul instituţiei la data de 24 iulie, urmând ca în perioada 25 – 27 iulie candidaţii selectaţi să susţină interviurile cu ministrul Justiţiei. Rezultatele selecţiei vor fi anunţate public pe data de 30 iulie.

„Propunerea/ propunerile ministrului Justiţiei va fi/ vor fi înaintate Consiliului Superior al Magistraturii – Secţia pentru procurori, în vederea obţinerii avizului acestei instituţii. Ulterior obţinerii avizului Consiliului Superior al Magistraturii, ministrul Justiţiei înaintează propunerea preşedintelui României în vederea numirii în funcţia de conducere. Calendarul aprobat va putea suferi modificări în funcţie de numărul procurorilor înscrişi”, mai  menţionează anunţul.

Biblioteca Batthyaneum

Biblioteca Batthyaneum funcţionează din 1794 în fosta biserică trinitariană din Alba Iulia și deţine cea mai valoroasă colecţie de manuscrise medievale occidentale de pe teritoriul României. Tot aici se află şi cel mai vechi manuscris de acest gen, Codex Aureus, realizat între 805 şi 810, cunoscut şi sub numele de Evangheliarul de la Lorch. Prima jumătate a Codex-ului a ajuns la Alba Iulia în 1786, iar cea de-a doua se află la Biblioteca Vaticanului. Coperţile originale se găsesc la muzee din Londra şi Roma.
Batthyaneum deţine cea mai mare colecţie de incunabule (cărţi editate în a doua jumătate a secolului al XV-lea în Europa, în faza de început a tiparului), cu peste 600 de exemplare, adică circa 70% din totalul celor aflate pe teritoriul României. Biblioteca are profil documentar, fiind destinată cercetătorilor şi specialiştilor, iar accesul în incintă este permis doar în baza unei autorizaţii.
Curtea de Apel Alba Iulia a decis azi respingerea solicitării Arhiepiscopiei Romano-Catolice de Alba Iulia de anulare a deciziei prin care Comisia specială de retrocedare a unor bunuri imobiliare care au aparţinut cultelor religioase din România a respins cererea acesteia de retrocedare a imobilului Bibliotecii Batthyaneum, precum şi a bunurilor mobile, printre care şi Codex Aureus, transmite Agerpres.
Sentinţa nu este definitivă şi poate fi atacată cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare, a menţionat purtătorul de cuvânt al Curții de Apel Alba, Cosmin Muntean.

Hold-up BT Cluj

La o sucursală a Băncii Transilvania din cartierul clujean Mănăștur avea loc la începutul anului 2009 un incident numit de presa vremii „primul jaf armat la sediul unei bănci din Romania din ultimii 50 de ani”. Nu era tocmai primul nici atunci dar, la nici 10 ani distanță, astfel de incidente fac parte din cotidian. De urmărit cum vor apărea ele în viitoarele pliante de prezentare ale orașului smart-city wannabe:

Cluj, the ultimate tourist experience: escape rooms, hold-ups, drugs and all-night long DISCO!

Jaful armat din 2009 de la Cluj a fost prima acțiune de acest gen după afacerea numită Jaful secolului sau „marele jaf de la BN”, petrecut în 1959, pe Calea Giulești din Capitală. Atunci, o mașină a Băncii Republicii Populare Romane (B.RPR) a fost prădata de șase persoane, hoții reușind să fure echivalentul de la acea vreme a 280.000 de dolari. Casierul principal, cel care colecta banii și care se afla în mașina jefuită, alături de șofer, era Gheorghe Năstase = tatăl tenismanului Ilie Năstase.

După acel incident s-a turnat nu mai puțin de 3 filme: un documentar numit „Reconstituirea” – realizat de Securitatea comunistă chiar cu autorii hold-up-ului, altul intitulat Marele jaf comunist (2004) și realizat de Alexandru Solomon, iar în 2014 regizorul Nae Caranfil a turnat comedia neagră „Closer to the moon”, o comedie neagră.

Jaful de la agenția BT Mănăștur din Cluj-Napoca avea loc la numai un an după ce o altă unitate a aceleiași bănci a fost spartă în comuna Florești. Atunci au fost furați 250.000 lei, iar modul de acțiune a fost unul deosebit: hoții au spart peretele unui spațiu dezafectat aflat în același imobil cu agenția bancara. Apoi au spart peretele în care era zidit seiful, tăind partea din spate cu un flex și au luat toți banii.

La câteva zile după acea spargere, polițiștii cereau arestarea lui Banyas Tibo, de 30 de ani, din Cluj-Napoca. Tânărul nu și-a recunoscut fapta, iar după câteva săptămani s-a sinucis în arestul IPJ Cluj, lăsând scris pe o coala de hârtie că este nevinovat de spargerea de la BT iar „adevaratul spargator este R.M”. După moartea tânărului, procurorii au închis cazul, prejudiciul adus băncii rămânând nerecuperat.

Revolut, pentru cei care călătoresc

Revolut este un startup londonez lansat în 2015 de Nikolay Storonsky și Vlad Yatsenko. Fost bancher de investiții în cadrul Credit Suisse, Storonsky a renunțat la jobul său de pe Wall Street pentru a deveni antreprenor. Alături de Yatsenko, un fost programator în cadrul Deutsche Bank, Nikolay a creat Revolut, business care a strâns deja peste 16 milioane de dolari în finanțare.

Revolut era inițial un card prepaid de debit afiliat Master-Card, cu cotații mai bune la plățile în altă valută decât ofereau băncile. În formatul actual e un card UK afiliat VISA (cel gratuit) sau MasteCard (premium), cu IBAN pentru conturile în EUR și USD. Cardul free este util pentru retragerile gratis (200 EUR/luna) care sunt aur pentru cei care ajung pe aeroport într-o țară străină fără monedă locala și au nevoie de cash rapid ca să ia un taxi și o apă plată.

În plus, ca utilizator al Revolut poți transfera bani direct prin aplicația mobilă (23 de valute sunt disponibile) către alți clienți care au cont în cadrul Revolut, dar și către persoane care nu folosesc acest serviciu, prin intermediul unui simplu mesaj, prin WhatsApp sau email. Totodată, poți lua împrumuturi și vei avea acces la conturi curente deschise la o serie de bănci din Marea Britanie.

Folosindu-se de o platformă de împrumuturi de tip peer-to-peer, compania oferă clienților posibilitatea de a beneficia de un credit al cărui cost este cu aproximativ 50% mai mic decât în cazul băncilor, iar deschiderea unui cont curent durează doar câteva minute. Revolut își monetizează serviciile prin comisioanele percepute în urma retragerilor de la ATM, de la comerciantul la care se realizează plățile și din dobânzile percepute împrumuturilor.

Din luna mai Revolut s-a lansat oficial pe piața din România, prilej cu care s-a lăudat și cu emiterea unui nou card, 100% metalic, din oțel inoxidabil, care va fi totodată și contactless. Data în care utilizatorii vor putea intra în posesia cardului nu a fost încă anunțată. Unicornul fintech britanic are în acest moment peste 25.000 de utilizatori în România.

Câte situri web sunt în România

Din decembrie 1991 , când Tim Berners-Lee a finalizat web 1.0, iar internetul căpătase o interfață pe care puteai s-o folosești și până acum  au trecut 27 de ani. În lume există 1 miliard de situri. Un sit web are în componență mai multe pagini, iar Google indexează 50 de miliarde de pagini.

În România există sub un milion de situri cu extensia.ro, conform registrului de domenii RoTLD: mai precis, 964.294.  Iar cifra este în scădere, deoarece de la data de 1 martie 2018, RoTLD a implementat sistemul de înregistrare și mentenanță anuala pentru domeniile „.ro”.

Dacă până acum acestea se înregistrau „pe viață”, adică nu exista termen de expirare, de o lună și jumătate domeniile.ro se vor reînnoi pe o perioadă limitată de timp, minim 1 an și maxim 10 ani. Pentru reînnoirea numelor de domenii, posesorii trebuie să achite contravaloarea serviciului de mentenanță anuală, pentru perioada dorită, prin partenerul RoTLD care administrează domeniul.

Astfel, se presupune că în jur de 30% din domeniile înregistrate se vor elibera. La o populație a globului de 7.6 miliarde persoane există 5,1 miliarde utilizatori unici(?) de telefoane mobile și 4 miliarde utilizatori de internet, din care 3 miliarde folosesc social media. Cele mai vizitate situri din lume sunt Google, Facebook, YouTube, Baidu şi Xvideos.com (sursa: SimilarWeb).

Din milionul de situri românești, doar 11.000 au traficul monitorizat prin trafic.ro iar jumătate, adică 5.500 situri, prin t5.ro, ambele folosind chei de la google analytics. Există o hartă a internetului, care încearcă să afișeze într-un format grafic, fără a le alinia pe o suprafață, siturile web și legăturile dintre acestea. Harta poate fi accesată aici.

Cum a evoluat internetul? Dacă din 1991 până în 1999 au apărut primele 3 milioane de situri web, majoritatea erau statice, de tip read-only, având interacțiune minimală cu utilizatorul. Din 2000, Web 2.0 inaugurează internetul de tip read-write, ajungându-se până în 2006 la 85 milioane de situri și apariția bloggingului și a social-media.

Atunci apar cele două situri care vor schimba regulile „jocului” pe internet: Wikipedia și Facebook. Forma curentă în care se organizează rețeaua, numită și Web 3.0, este una semantică. În Web 3.0, google va gândi – ceea ce încă nu face acum, doar își perfecționează tehnicile IA – și va semantiza lumea.

Urmează Web 4.0: The Internet of Things, în care se presupune că Google va avea o formă și va rezolva totul în locul nostru, va comunica cu lumea înconjurătoare populată de obiecte inteligente, ba chiar va… gândi în locul nostru. Trecerea de la un Web la altul scade efortul cognitiv, scade și capacitatea de decriptare și de stocare a cunoștințelor. Informațiile vor fi sumarizate, în pastile ușor de înghițit și de digerat.