Compania de bază

  • continuare de aici

— Unde? am riscat eu întrerupându-l iar.

Adevărul e că nu-mi venea să cred ce auzeam.

— Sus, repetă el gestul cu degetul mare, s-a decis să punem orașul pe harta distracției, prin organizarea celor mai grozave evenimente și petreceri estivale…

— A, da! mi-am amintit eu, uitasem că tot ce mișcă în marele Oraș e festival, cu doi străini e deja… internațional, iar marea preocupare a celor de sus e să pună Metropola pe hartă, iar pe locuitorii săi în afara ei, ca iobagi în satul global.

— Un moment, mă întrerupse cu un alt deget (arătătorul), după care își deschise haina, luă un stilou și începu să noteze într-un carnețel de pe birou. — Continuați vă rog, asta cu… globul!

Funcționarul începu să noteze con știincios, așa că mi-am ales cu atenție cuvintele, compunând chiar o introducere:

— Multe descoperiri și invenții au modificat lumea, așa cum a fost ea până acum, ca să ne aducă pe toți din ce în ce mai aproape. Ne-au ținut conectați, indiferent pe ce parte a globului ne-am fi aflat. Acum un sfert de veac construcția era aproape terminată, dar atunci global însemna, eventual, circul Globus, nu-i așa, domnule….?

— Feișan. Bucur Feișan, se prezentă funcționarul automat, în timp ce stiloul său scârțâia pe hârtie.

După ce-și dădu seama că se deconspirase, începu să-mi facă un semn de atenționare cu stiloul, dar l-a ignorat și am decis să continui, așa că instrumentul își reluă scârțâitul pe foile carnețelului.

— …dar lipsea ceva, iar apariția internetului odată cu explozia media și a industriilor informatice au transformat lumea într-un adevărat sat global. Ca orice alt sat, și cel global e locuit de aceleași categorii de oameni: deștepții tribului, ciudații și conformiștii. În satul global timpul, deși tot mai precis măsurat și franjurat, se amestecă. Iar în momentul în care jurnalul de ştiri devine spectacol, exact atunci mass-media își insinuează propriile mesaje, propriile politici, și  principiile satului global devin premizele statului global. Globalizarea își arată limitele tocmai prin lipsa  limitelor pe care le impunea bunul simț sau simțul comun (common sense).

— Da, frumos spus, domnule Sigma, vă mulțumesc că mi-ați împărtășit viziunea dumneavoastră despre satul global, pentru raportul meu.

— Ce raport, bre? m-am scăpat, dacă tot ne ziceam acum pe nume.

— Raportul pe care-l fac zilnic despre dumneata, se apropie Bucur de mine, schimbându-și poziția corpului și limbajul.

În zece minute, eram sigur, urma să ne și tutuim.

— Mă urmăriți, sau după ce? Și pentru ce faceți rapoarte despre mine? am încercat să-l păstrez la o distanță politicoasă, fără a-l jigni, ca să mai aflu ceva.

— Eh, nu vă flatați singur. E vorba de un jurnal al prezenței dumneavoastră online, pe care minunat de albastra rețea virtuală  ni-l furnizează. Eu nu fac altceva decât să clasific și să subliniez opiniile dumneavoastră, în caz că superiorii mei or să le solicite.

— Bine, haideți să revenim la discuția inițială, am încercat să schimb subiectul, puțin deranjat de prostia mea. Spuneați că, încă de la înființare, Compania de bază a orașului se ocupa de distracții?

— Asta ai dedus dumneata! zise Bucur.

Se hotărâse așadar să păstreze limbajul colocvial pe care-l adoptase cu câteva minute înainte, semn că avea impresia unei oarecari superiorități asupra mea.

— Dacă știți de înmormântare, probabil că aveți idee și pentru cine lucrez, de-asta vă interesez – am blufat, într-o încercare de a prelua inițiativa.

— Da, știm că v-a căutat domnul Omega. Sper că nu vă va implica în afacerile sale cam dubioase.

— Nu, dar am să-i culeg și apoi să-i tehnoredactez o carte.

— Ah, își pierdu agentul Feișan aerul atotștiutor, scoțându-și din nou stiloul, întrebându-mă: — Ce carte?

— Habar n-am, că încă n-am început, abia am bătut palma. Atâta știu că e una de istorie.

— Aș putea să vă rog, se întoarse el la pronumele de politețe, să publicați online câteva fragmente, din când în când? Doar ca să ne facem o idee despre ce va fi vorba în romanul domnului Omega.

— Ați putea, dacă aș fi angajatul dumneavoastră, nu al său. Numai că atâta vreme cât el este cel care mă plătește, nu cred c-ar fi corect.

— Asta se poate schimba, își lovi el stiloul de palmă.

— Probabil, nu de asta am spus-o. Până una-alta, aș vrea să întru în subiect, sau să aștept până intră Omega în subiect, înainte să vând pielea ursului din pădure.

— Mi se pare corect, încuviință agentul.

— Iar după ce o să am ceva interesant, aș putea să pun online, dar numai la schimb cu alte informații, la fel de interesante și relevante pentru mine.

— La ce vă referiți? mă întrebă Feișan.

Eram bucuros că luasem inițiativa și reușisem să-mi recuperez statutul, ca și distanța față de agent. În sfârșit, nu mai făcea pe familiarul cu mine.

— Ați început să spuneți ceva despre cinci milioane de euro dintr-un cont. Îmi amintesc că am citit și eu ceva despre asta, în presa locală.

— Eh, nu vă luați după ce scrie presa locală, făcu un semn de lehamite Bucur Feișan.

— Înțeleg că nu aveți o părere bună despre ei. Dar știți cum se zice, nu iese fum fără foc, am încercat eu să nu divaghez de la subiect.

— Personal, apreciez presa locală – chiar îmi place să țin în mână un ziar tipărit în weekend, pe terasă, la o cafea. Așa că sunt unul din puținii care încă mai dau bani pe așa ceva. Știți probabil care este situația din domeniul vânzărilor de carte?

— Da, la fel e și acolo: se vând, dar nu prea se cumpără!

— Ei, din punct de vedere profesional, presa locală nu ne ajută cu nimic. Vagi articole de opinie, foarte rare reportaje, cât despre știri, majoritatea sunt preluate din presa centrală online. Nu că n-am avea știri, dar nu știm pe plan local decât să le colportăm. Fără vreo opinie, le plimbă de la o publicația la alta cu mici modificări, pe la titlu, cu câteva greșeli gramaticale în plus sau în minus, erori de tastare și cam atât – în esență, aceeași știre se plimbă vreme de trei zile în toate cele 10 cotidiane mari și până la sfârșitul săptămânii o preiau și celelalte 10 mai mici, ca și săptămânalele…

– continuă aici

*fragment de roman: „Comoara din marginea Orașului”, în curs de apariție

Trei înțelesuri pentru SMART

Smart și city sunt două cuvinte pe care în ultima vreme cred că le-ați întâlnit alăturate frecvent. Dar consecinţele sociale ale politicilor ce vizează orașul inteligent nu au fost încă suficient studiate de sociologi sau psihologi. De asemenea, în limba engleza Smart are mai multe sensuri care diferă în funcție de contextul și în care este folosit.

În managementul proiectelor sau al resurselor umane, SMART este un acronim al obiectivelor pe care oamenii de afaceri ocupați le învață într-un curs rapid – acestea trebuie să aibă următoarele caracteristici: să fie: Specifice, Măsurabile, Accesibile, Relevante și încadrate în Timp.[1]

În viziunea noilor politici urbane bazate pe smart-city, conectivitatea devine principala caracteristică şi premisă atât a vieţii, cât și a guvernării urbane. Prezentată cumva, ca cireașa de pe tort – ca și cum conexiunile şi tehnologiile de tip smart ar putea face oraşele mai omogene şi mai coezive, fără să-și piardă astfel identitatea.

Când colo, marea de conexiuni şi spaţiile virtuale posibile nu face altceva decât să complice situațiile și să mărească inegalităţile. Sigur că un tânăr din cartierul sărac poate avea acces la un laptop şi un smartphone, dar ele nu înlocuiesc educaţia şi diploma sau alte resurse de care are nevoie pentru a-şi construi o carieră sau pentru a face un salt faţă de profesia tatălui, aşa cum calculează sociologii că ar trebui să se întâmple.

Smart mai înseamnă în limba engleză și isteţelegant, șic, vioi, spirited – adică nu neapărat artificial; orașele viitorului au nevoie, indubitabil, de inteligenţă şi de tehnologii, însă vor deveni cu adevărat inteligente doar atunci când vor putea cumula inteligenţa oamenilor din oraş, cum remarca Saskia Sassen, profesor de sociologie la Columbia University, citat de Revista Sinteza.

Oraşul – o lume segmentată, cu mai multe viteze

Dacă ne uităm, spre exemplu, la un oraş model precum Singapore, observăm că mecanismele inteligente nu pot mări numărul de locuri de muncă pentru cei săraci şi nici democraţia, chiar dacă unii autori caută să demonstreze că cetăţenii vor putea propune soluţii şi le vor putea transmite continuu, supraveghind oarecum toate spaţiile.

Posibilităţile de limitare a libertăţii individuale şi supravegherea indivizilor cresc exponenţial, iar astfel autonomia individuală şi libertatea de alegere se vor reduce. Deja, astăzi, în multe oraşe din lume, când treci prin zona unui magazin, vitrinele te avertizează pe telefon asupra ofertei sau, la intrarea într-un mall, telefonul se poate conecta la device-urile inteligente care reuşesc să îţi monitorizeze traseul şi să acceseze diferite date personale.

În general, se vorbeşte despre tehnologiile smart city ca maniere de a creşte calitatea vieţii urbane. Dar oare acesta este interesul principal? Putem să mergem pe ideea că smart city este cu adevărat necesitatea viitorului urbanistic, dar încă sunt puţine interogaţii despre locul pe care îl ocupă cetăţeanul în acest sistem integrat tehnologic, în afară de faptul că va fi beneficiar.

Putem însă presupune, cum fac astăzi unii sociologi, că avem mai degrabă o strategie comercială, dar şi una de putere. Interesul furnizorilor de servicii este unul indubitabil, iar cei care decid ce este necesar vor avea din ce în ce mai multă putere asupra sistemului urban. Politica de proximitate sau practicile participative sunt înlocuite de o concepţie antreprenorială, tehnocratică de tip „top-down”.

De când e tehnologia o nevoie a cetăţeanului?

Nevoia de servicii inteligente nu este tocmai prima opţiune a celor care apreciază calitatea locuirii sau a celor care au tentaţia de a alege un alt oraş. În România, de exemplu, dacă jumătate din locuitorii din urban nu vor să se mute cu niciun preţ, prima opţiune a celeilalte jumătăţi este mutarea la ţară şi nu cea într-un mare oraş unde sunt servicii mult mai bune.

La fel, printre inconvenientele locuirii la oraş menţionate de orăşenii din România se află foarte multe lucruri imposibil de integrat în optimizarea de tip smart city: nivel crescut al costului vieţii (de regulă, tehnologia creşte costurile), stresul, lipsa curăţeniei, lipsa spaţiilor verzi, dificultatea de a de a găsi o locuinţă.

Oraşele au nevoie, mai ales, de inteligenţa vie a locuitorilor şi de emoţia lor, de sentimentul acestora că locuiesc acasă şi că sunt responsabili în orice comportament, mai mult decât de inteligenţă artificială. Ideile de mai sus sunt extrase din Revista Sinteza, care dedică numărul 51 subiectului RO Smart City.

 

Cum s-a extins Amazon în România

După intrarea pe piața românească în 2015 la Iași, Amazon a deschis în toamna lui 2016 un nou centru de dezvoltare şi tehnologie în capitala Moldovei, creând 400 de locuri de muncă permanente care se adaugă celor 600 pe care compania le avea deja acolo. Următoarea extindere a retailerului online este în Bucureşti, unde va angaja peste 1.000 de ingineri la birourile sale din Pipera.

Ce tip de personal caută Amazon?

Compania americană angajează de regulă ingineri şi dezvoltatori software, cercetători, analişti de business, specialişti în comerţ sau manageri de conformitate. Din 2005 şi până acum, Amazon a investit la nivel local aproximativ 40 de milioane de euro şi a creat 600 de locuri de muncă.

Amazon a semnat în 2017 închirierea a 10.000 mp de biro­uri în proiectul Globalworth Campus din Bucureşti cu posibilitatea de a se extinde la 12.000 mp. În cadrul birourilor vor lucra cel puţin 1.000 – 1.200 de angajați ai companiei americane, scria atunci ZF.ro. Primii angajați la noul birou Amazon din Bucureşti au fost ingineri software„transferați” de la Intel, după ce aceștia și-au închis biroul din România.

Când va avea loc inaugurarea?

Deschiderea centrului de dezvoltare pe care compania Amazon îl deține în București, în zona Pipera, va avea loc în ziua de miercuri 9 mai 2018. „Evenimentul va avea loc la Globalworth Campus”, precizează invitația trimisă presei.  Gigantul american de retail este cel mai important chiriaș al primii clădiri din proiectul Globalworth Campus din Pipera.

Clădirea care urmează să găzduiască birourile Amazon dispune de o suprafață totală închiriabilă de 29.000 de metri pătrați. Deși reprezentantul Globalworth nu a precizat suprafața închiriată de Amazon în Pipera, aceasta este estimată la circa 13.000 de metri pătrați. Anul trecut, Amazon a închiriat o suprafață de 13.500 de metri pătrați la Iași, acolo unde are deja birouri, în cadrul proiectului Palas (în clădirea United Business Center – UBC).

Joburi disponibile 2018

La începutul acestui an, Amazon avea disponibile și primele anunțuri de job-uri pentru biroul din Capitală. Se căutau pentru ingineri software, traducători, dar și oameni de HR. Multe dintre tehnologiile prezentate implică dezvoltarea de soluții pentru Amazon Alexa, asistentul personal creat de gigantul american și care este integrat în boxe inteligente produse chiar de ei sau de alții.

Procesul de recrutare pentru biroul din București este încă deschis. Găsiți aici o listă a pozițiilor disponibile.

 

Newsweek.ro

Ediția românească a publicației americane Newsweek se apropie de data apariției pe piață. Newsweek România va fi lansată vinerea viitoare, pe 11 mai 2018, și va costa 11,9 lei.

Publicația va avea o frecvență săptămânală, în fiecare vineri, anunță paginademedia.ro. Va fi diponibilă pe bază de abonament, atât pentru ediția tipărită, cât și pentru varianta digitală, pe platforma newsweek.ro. Newsweek România va conține 68 de pagini și va avea un profil generalist, de tip newsmagazine.

Revista va avea știri interneinvestigațiianalizereportaje și opinii. De asemenea, va prelua și texte din ediția internațională. Redacția românească este condusă de jurnalistul Sabin Orcan, echipa fiind completată de mai mulți jurnaliști trecuți pe la România liberă. Dintre aceștia:

  • Răzvan Chiruță
  • Cătălin Prisacariu
  • Mircea Marian
  • Silviu Sergiu
  • Mihai Duță
  • Ramona Ursu
  • Petre Bădică
  • Petru Zoltan
  • Răzvan Scăeșteanu
  • Flavia Drăgan

Directorul editorial Sabin Orcan, Newsweek.ro, a declarat pentru sursa citată, că:

’Într-o lume asaltată de propagandă, de fake news, dar și de cancanuri, noi ne încăpățânăm să credem în jurnalismul autentic. În dezvăluirile care se bazează pe fapte, nu pe vorbe. În analizele care deschid o nouă perspectivă asupra evenimentelor.

„România este a doua țară din Europa Centrală și de Est, după Polonia, care are o ediție în limba proprie. Revista apare, în prezent, în nouă ediții și în opt limbi.”

Dacia anunță un SUV mai mare ca Duster

Una din patru masini vandute in 2017 a fost SUV, astfel că revista britanica Auto Express a întocmit un top al celor mai bune SUV-uri disponibile in 2018 pe Batranul Continent. In acest clasament, la care cel mai important criteriu l-a constituit abilitatile de off-road, Land Rover Discovery ocupă desigur prima pozitie.

„E cea mai buna alegere in cazul care il veti folosi pentru off-road. S-ar putea insa sa nu fie cea mai buna idee daca va veti limita la mersul pe drumurile publice, din cauza pretului ridicat si al consumului de carburant”, noteaza jurnalistii britanici. Urmatoarea pozitie in top e ocupata de Volvo XC60, pentru ca Peugeot 5008 sa se afle pe ultima treapta a podiumului.

Dar iata cum arata Top 10 SUV-uri din 2018:

1. Land Rover Discovery
2. Volvo XC60

3. Peugeot 5008
4. Skoda Kodiaq
5. BMW X3
6. Jaguar F-Pace
7. Volvo XC90
8. Peugeot 3008
9. Skoda Karoq
10. Tesla Model X

Dacia Duster a fost omisa din top, insa britanicii s-au simtit datori sa-i ofere o mentiune specială. „E una dintre cele mai ieftine masini de pe piata si poate fi grozava pentru cineva care nu-si permite un model Land Rover. Versiunea cu tractiune integrala nu e chiar rea pe off-road, dar nici nu face fata unor trasee mai grele”, au scris britanicii, potrivit Best Ride.
Dacia anunță transformarea modelului Lodgy într-un SUV mai mare ca Duster, care va avea opțional 7 locuri, dar și un portbagaj mai mic decât mini-VAN-ul. Modelul românesc a depășit Qashqai, Tucson și C-HR pe una dintre cele mai mari piețe din Europa, care este Polonia. Detalii aici.

Situri românești care folosesc procesoarele utilizatorilor

Metoda se numește cryptojacking, iar denumirea vine de la faptul că sistemele de calcul ale celor care intră pe acel site vor mina. fără să știe, în beneficiul acestuia. Vestea bună este că în 2018 sunt metode ușoare prin care poți bloca posibilitatea unui site de a face cryptojacking fără știința ta.

Dacă simți că procesorul tău trage din greu, că ventilatorul calculatorului sau laptopului se aude foarte tare, înseamnă că un proces îți consumă mult din puterea de calcul a sistemului. E timpul să verifici. Iată pașii:

  • Pe sistemele cu Windows instalat acest lucru se face prin Task Manager -> Processes. Dacă ai un proces care consumă foarte mult din procesor, de obicei în Chrome, încearcă mai întâi să închizi Chrome, să restartezi calculatorul, să pornești din nou siturile active și să vezi ce se întâmplă. Testează fiecare site în parte. Pe Mac te duci la Activity Monitor pentru a vedea dacă nu cumva ai astfel de procese consumatoare a puterii de calcul.
  • Dacă vrei să blochezi înainte de a se întâmpla orice tentativă de minare prin CoinHive sau alte softuri poți instala extensia de Google Chrome numită NoCoin care blochează scriptul de la CoinHive. Altă extensie utilă de Google Chrome este minerBlock. Aceste extensii îți arată și dacă situl vizitat are mineri în cod.
  • Dacă folosești browserul Opera, acesta are NoCoin integrat standard, fără să mai fie nevoie să rulezi o extensie.

La prima scanare, un software dezvoltat de expertul în securitate Ștefan Tănase a identificat 107 site-uri românești care fac cryptojacking, printre cele mai cunoscute fiind antena3.ro, și alte trei situri cu știri de autenticitate îndoielnică – asta ca să nu zicem din start că sunt situri cu fake news: cyd.ro, frip.ro și extranews.ro. Acestea folosesc un script java pentru a genera monede virtuale pentru proprietari sau pentru persoana care a injectat scriptul fără voia lor.

Citiți mai multe despre acest subiect aici.

Piața poeziei

Uriașa producţie de „poezie”, care debusolează literalmente cititorul, e primul dintre inamicii poeziei de calitate.

„Românul s-a născut poet”, departe de a fi o amintire amuzantă de la orele de Literatură din școală, e chiar realitatea crudă cu care se confruntă editurile serioase din România. „Se scrie mai mult decât își imaginează un om cu bun-simţ. Și se publică monstruos de multe volume de poezie”, îmi spune tânărul poet Teodor Dună, directorul editorial al editurii Tracus Arte, specializată în publicarea de poezie.

La ei, când fac o lansare, e ca la nuntă, prezenţa e obigatorie: nu vii la lansarea mea, nu îţi vin la lansarea ta. Și, uite așa, se strâng câte 60-70 de oameni.

Editurile care publică poezie sunt, cum altfel?, exact ca poezia: luptători în lina întîi (a literaturii), un fel de kamikaze romantici ghidaţi de entuziasm și de capitalul simbolic (la polul opus faţă de editurile care publică, să zicem, proză mainstream)”, mi-a spus Gavril Ţărmure, fondatorul Editurii Charmides de la Bistriţa.

Exceptând marile nume, cărţile de poezie au ajuns să circule mai mult sub formă de cadou, se dăruiesc de către edituri sau de către autori, cel mai adesea altor autori.

Librăriile nu iau carte de poezie pentru că nu se vinde, iar cartea de poezie nu se vinde și pentru că nu ajunge în marile librării. Acesta e un alt paradox al pieţei de poezie din România.

„Azi se cumpără multă literatură de consum, literatură ușoară, care se poate citi fără condiţionare. Se citește pentru a omorî timpul liber sau de plăcere, dar asta exclude poezia”.

Împărţirea poeziei noastre pe criteriul temporal – optzeciști, douămiiști nu a făcut bine pieţei de poezie. Majoritatea îl știe doar pe Cărtărescu dintre optzeciști. Ar trebui ca și poeţii noștri să iasă de sub camuflajul generaţiei lor și să se afirme individual”. Citiți restul articolului semnat Ciprian Rus aici.

Plăcuțe bilingve în Ardeal

După ce proiectul autorităților locale din Cluj Napoca de schimbare a denumirii străzii Radu Gyr din municipiul Cluj Napoca cu numele artistului maghiar Szervatiusz Jeno a fost abandonat după indignarea mai multor membrii ai societății civile locale, iată că în Târgu Mureș s-a votat un nou proiect de HCL potrivit căruia toate străzile ar trebui să fie inscripționate cu plăcuțe bilingve, după cum anunță cotidianul online zi-de-zi.ro, aici.

Această HCL (votată de consilierii locali POL și UDMR) vine după ce în vară, Prefectura Mureş a cerut Primăriei Târgu Mureş să demonteze în trei zile plăcuţele bilingve cu denumirile străzilor din oraş. Prefectul judeţului, Lucian Goga, declarase atunci că a notificat Primăria după ce a văzut o plăcuţă pe strada Gheorghe Doja pe care era trecută şi denumirea în limba maghiară, respectiv „Dozsa Gyorgy”.

Acest exemplu este unul cel puțin hilar, deoarece pe Gheorghe Doja îl va fi chemat, cel mai probabil, chiar Dózsa  Gyorgy, el fiind un mercenar (după alte surse, chiar un mic nobil) secui. Oricum noul HCL votat ieri la Târgu Mureș prevede că numele proprii de persoane nu se traduc. Oricum, prefectul poate ataca și această hotârâre în contencios administrativ. La Cluj denumirea majorităţii străzilor s-a schimbat de mai multe ori de a lungul secolului XX, fiecare regim politic încercând să-şi pună amprenta asupra oraşului şi prin modificarea numelor străzilor.

După Unirea Principatelor din 1 Decembrie 1918, străzile Clujului au primit nume româneşti. Una dintre foarte puţinele străzi care nu şi-a schimbat numele este Donath (Dónát), numită astfel după „legendarul cioban care ar fi salvat Clujul de turci”. Dacă numele bulevardelor principale poartă imaginea regimului dominant (regal, maghiar, sovietic sau comunist) în cazul străzilor lăturalnice sau periferice, de cele mai multe ori, s-au tradus pur și simplu denumirile maghiare, mai ales când acestea localizau străzile.

De exemplu: Piaţa Abator (Közvágóhid-tér ), Brutarilor (Sütö utca), Căii Ferate (Vasút utca), Câmpului (Mező utca),  Grădinilor (Házsongárdi-körut), Cotită (Forduló utca), Aprinjoarelor – azi, Fabricii de Chibrituri (Gyufagyár utca), Fabricii de zahăr (Cukorgyári-út.). Există și denumiri de străzi păstrate din perioada medievală, cum ar fi strada Grâului ce vine de la Turnul Tâmplarilor, care era în capătul ei. Breasla Tâmplarilor era responsabilă pentru transportul grâului, însă numele străzii a fost mutat în Dâmbu Rotund, unde nu era niciun turn, cel mult vreun depozit particular.

Sursă foto: POL

Carmen Dan la Huedin

Așa cum anticipam aici, nu era sigur că elicopterul cu membrii executivului va mai ateriza la Huedin, unde era prevăzută o întâlnire neprogramată (sic!), după cum anunțase Ziar de Cluj. Noul prefect Aurel Cherecheș împreună cu șeful IPJ Cluj Ciprian Miron erau prezenți la Huedin, așteptând oficialii de la București, iar primarul localității Mircea Moroșan, a pus la dispoziție sala de ședinte a Primăriei Huedin pentru o posibilă întrunire a Comandamentului pentru situații de urgență,

Până la urmă ministrul de interne Carmen Dan a ajuns în cele din urmă la Huedin, dar singură, fără premier – după cum au anunțat primii cei de la actualdecluj.ro, în aceeași zi în care Dan Tăpălagă a dezvăluit și parteneriatul dintre hotnews.ro și publicația locală, în articolul De ce este Clujul actual? Premierul Mihai Tudose a rămas în Timiș, unde așteaptă ca autoritățile locale să finalizeze dosarele de evaluare a pagubelor. Acestea vor sta la baza întocmirii hotărârilor de guvern prin care se va acorda prima tranșă a ajutorului de urgență.

Un anunț privind noul parteneriat a fost postat în paralel și de către redactorul-șef Cosmina Fernoagă: am devenit partener oficial al Hotnews.ro

Am ținut foarte mult ca numele „Actual de Cluj” să fie asociat cu acest brand în încercarea de a ne redefini ca entitate media, într-un oraș de dimensiunile Clujului ale cărui nevoi și perspective sunt în continuă mișcare. În ultimii ani am învățat că presa on-line se poate face din oricare punct al țării, chiar al lumii, pentru că evoluția tehnologiei ne educă permanent să înțelegem lucrul acesta, să acceptăm că așezarea geografică nu mai reprezintă mare importanță în sfera internauților, că informația este cea care primează și forța cu care aceasta se poate răspândi.

Așadar, ne asumăm serios această perspectivă, angajându-ne, totodată, să păstrăm principiile de bază ale jurnalismului și să nu renunțăm la conținutul care a creat autenticitate site-ului Actual de Cluj. În virtutea parteneriatului cu Hotnews.ro, o bună parte din informațiile pe care le vom publica vor fi importate și promovate la nivel național. În aceeași manieră, informațiile de interes general publicate de Hotnews.ro își vor găsi locul cu promptitudine și în paginile virtuale ale Actual de Cluj.

Postarea completă aici.

Cele mai afectate construcții

Cele mai afectate în urma acestui mezociclon au fost construcțiile provizorii, sau mai degrabă improvizate ca: panouri publicitare, garduri, acoperișuri de tablă, chioșcuri sau schele. Iată și o imagine sugestivă. Dar ce e de făcut în astfel de situații?

Evitați locurile deschise și parcurile, unde copacii sunt toaletați aiurea, nu după necesități. În Cluj-Napoca, spre exemplu, au căzut 20 de copaci (unii cu ramuri groase) doar în Parcul central, alții au fost smulși din Pământ în zona Cluj Arena. Dacă fenomenul ar fi avut loc în perioada Untold, mulți tineri ar fi fost răniți – ar fi avut loc poate un dezastru în genul celui de la Colectiv, scrie cluj.pro