Reacția CTP după amendarea pisicii pe linia 35

Directorul CTP Liviu Neag spune că a fost informat de cazul pisicii amendate pe linia 35 şi a luat măsuri:

Am discutat cu controlorul care i-a dat amenda doamnei respective, l-am luat la rost şi i-am explicat că nu a procedat corect.

„Omul va fi, probabil, sancţionat. Doamna trebuie acum să depună o contestaţie, iar amenda va fi anulată”, a declarat Neag, pentru Adevărul.

Între timp, mințile odihnite din primăria Cluj au pregătit amenzi și pentru copiii din parcurile publice. Recent au încropit un regulament înfipt, pe panouri mari, în parcurile din cartiere – după cum remarcă Alex Moldovan. Mai multe detalii aici.

Sursă foto: Ziua de Cluj

Marian Copilu` minune

Ședință cu scandal la CA al CFR Cluj astăzi, când vicepreședintele Marian Copilu şi-a asumat greşelile şi ar fi decis să demisioneze de la CFR, sperând că acest pas va readuce echilibrul la club. Așa cum anunța cfr1907.club, Marian Copilu a fost creierul din Gruia, cel care a luat deciziile importante prin care CFR a redevenit campioana României.

Fost antrenor la CFR Cluj, Vasile Miriuță a intervenit în direct în emisiunea “Digi Sport Special” și a comentat pe marginea ultimei informații venite dinspre campioana României.

Îl cunosc pe Marian, ne-am întâlnit de câteva ori la masă și prin București. Ar fi o surpriză pentru mine să se întâmple așa, pentru că e mâna dreaptă a patronului și în mare parte are o contribuție importantă la echipă.

“La CFR a fost tot timpul o familie. S-a văzut și anul trecut, când au mers ca pe șine și au câștigat campionatul. Nu cred că îl vor demite pe Edi (Iordănescu). E o părere personală, nu am vorbit cu nimeni. O să tragă linie mai încolo, să vadă dacă merg în cupele europene”, a adăugat fostul antrenor din Gruia.

Declarația lui Miriuță ascunde însă multe lucruri. Dacă la CFR a fost într-adevăr o familie, aici s-au spălat multe rufe.  În conflictul dintre cele două facțiuni din conducerea clubului au fost atrași și jucătorii CFR-ului. Se pare că 9 jucători, majoritatea români (în frunte cu Țucudean și Arlauskis), au venit la spartul ședinței de azi a CA. Ei au transmis conducerii că:

…dacă-l dați afară pe Edi noi nu mai intrăm în cantonament.

Grupul majoritar al străinilor de la CFR însă, dintre care fac parte și Camora și argentinianul Culio, nu a venit să-l susțină pe Edi, aceștia fiind mai degrabă atrași de posibilitatea numirii lui Conceicao. De cealaltă parte, românii erau interesați ca Edi Iordănescu să continue pe banca ardelenilor. Finalul îl cunoașteți.

CFR Cluj nu se dezminte în ce privește conducătorii clubului, care una spun și alta fumează 🙂 Cât despre Marian Copilu, să-i spunem mai bine Mauru`. Vorba ceea: maurul și-a făcut datoria, maurul poate să moară!

Primăria Cluj își bate joc de noi?

…se întreabă deputatul independent Adrian Dohotaru azi, pe facebook: „viceprimarul Dan Tarcea spune că un km de metrou va costa Clujul 10 milioane de euro. Primarul Emil Boc spune că 1 km e 100 de milioane de euro”.

Problemele de trafic sunt acum, dar Primarul Emil Boc promite că vom avea metrou în următorii 25-30 de ani și știe el că pentru metrou se pot săpa 15 metri pe zi.

O fi stat cu Tarcea la bere și la a cincea bere așa au stabilit ei, iar la a șasea Tarcea a mai scăzut un zero la costuri că nu ducea berile. Dar hai să facem un calcul elementar: 15 metri pe zi înmulțit cu 30 de zile – pentru că la ordinele primarului se va lucra și în weekend, nu? – sunt 450 de metri pe lună.

450 de metri pe lună înmulțit cu 12 luni sunt 5.400 de metri într-un an. Deci, în doi ani se poate face metrou în Cluj, nu în 30, cum a calculat primarul la a șaptea bere. Iar în trei s-ar lega Floreștiul de aeroport, dacă sunt, repet, corecte calculele primarului.

Dacă am avea opoziție în Cluj, ceea ce nu e cazul pentru că opoziția e concentrată pe PSD, am avansa alte soluții mai coerente, mai ieftine și care se pot face în următorii ani, nu peste câteva decenii: tren metropolitan, benzi dedicate transportului în comun, piste de biciclete, coridoare pietonale, park and ride etc.

Există soluții la acest tip de demagogie, care există inclusiv la PSD cu proiectul metroului ca principala promisiune de campanie viitoare? Da: noile partide, mișcări politice și civice, independenți etc. trebuie să se ralieze și să discute temele astea mult mai aplicat și de fiecare dată când sunt aruncate astfel de cifre să le combată împreună credibil.

Biblioteca Batthyaneum

Biblioteca Batthyaneum funcţionează din 1794 în fosta biserică trinitariană din Alba Iulia și deţine cea mai valoroasă colecţie de manuscrise medievale occidentale de pe teritoriul României. Tot aici se află şi cel mai vechi manuscris de acest gen, Codex Aureus, realizat între 805 şi 810, cunoscut şi sub numele de Evangheliarul de la Lorch. Prima jumătate a Codex-ului a ajuns la Alba Iulia în 1786, iar cea de-a doua se află la Biblioteca Vaticanului. Coperţile originale se găsesc la muzee din Londra şi Roma.

Batthyaneum deţine cea mai mare colecţie de incunabule (cărţi editate în a doua jumătate a secolului al XV-lea în Europa, în faza de început a tiparului), cu peste 600 de exemplare, adică circa 70% din totalul celor aflate pe teritoriul României. Biblioteca are profil documentar, fiind destinată cercetătorilor şi specialiştilor, iar accesul în incintă este permis doar în baza unei autorizaţii.
Curtea de Apel Alba Iulia a decis azi respingerea solicitării Arhiepiscopiei Romano-Catolice de Alba Iulia de anulare a deciziei prin care Comisia specială de retrocedare a unor bunuri imobiliare care au aparţinut cultelor religioase din România a respins cererea acesteia de retrocedare a imobilului Bibliotecii Batthyaneum, precum şi a bunurilor mobile, printre care şi Codex Aureus, transmite Agerpres.

Sentinţa nu este definitivă şi poate fi atacată cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare, a menţionat purtătorul de cuvânt al Curții de Apel Alba, Cosmin Muntean.

Hold-up BT Cluj

La o sucursală a Băncii Transilvania din cartierul clujean Mănăștur avea loc la începutul anului 2009 un incident numit de presa vremii „primul jaf armat la sediul unei bănci din Romania din ultimii 50 de ani”. Nu era tocmai primul nici atunci dar, la nici 10 ani distanță, astfel de incidente fac parte din cotidian. De urmărit cum vor apărea ele în viitoarele pliante de prezentare ale orașului smart-city wannabe:

Cluj, the ultimate tourist experience: escape rooms, hold-ups, drugs and all-night long DISCO!

Jaful armat din 2009 de la Cluj a fost prima acțiune de acest gen după afacerea numită Jaful secolului sau „marele jaf de la BN”, petrecut în 1959, pe Calea Giulești din Capitală. Atunci, o mașină a Băncii Republicii Populare Romane (B.RPR) a fost prădata de șase persoane, hoții reușind să fure echivalentul de la acea vreme a 280.000 de dolari. Casierul principal, cel care colecta banii și care se afla în mașina jefuită, alături de șofer, era Gheorghe Năstase = tatăl tenismanului Ilie Năstase.

După acel incident s-a turnat nu mai puțin de 3 filme: un documentar numit „Reconstituirea” – realizat de Securitatea comunistă chiar cu autorii hold-up-ului, altul intitulat Marele jaf comunist (2004) și realizat de Alexandru Solomon, iar în 2014 regizorul Nae Caranfil a turnat comedia neagră „Closer to the moon”, o comedie neagră.

Jaful de la agenția BT Mănăștur din Cluj-Napoca avea loc la numai un an după ce o altă unitate a aceleiași bănci a fost spartă în comuna Florești. Atunci au fost furați 250.000 lei, iar modul de acțiune a fost unul deosebit: hoții au spart peretele unui spațiu dezafectat aflat în același imobil cu agenția bancara. Apoi au spart peretele în care era zidit seiful, tăind partea din spate cu un flex și au luat toți banii.

La câteva zile după acea spargere, polițiștii cereau arestarea lui Banyas Tibo, de 30 de ani, din Cluj-Napoca. Tânărul nu și-a recunoscut fapta, iar după câteva săptămani s-a sinucis în arestul IPJ Cluj, lăsând scris pe o coala de hârtie că este nevinovat de spargerea de la BT iar „adevaratul spargator este R.M”. După moartea tânărului, procurorii au închis cazul, prejudiciul adus băncii rămânând nerecuperat.

La Cluj meșterul Manole #rezistă

Persoană căzută de la aproximativ 4 metri înălţime, pe strada Oașului nr. 86-90, din municipiul Cluj-Napoca”, transmite vineri pe Twitter cei de la Inspectoratul pentru Situații de Urgență Cluj, la câteva ore după… aceleași beciuri înfundate de ploaie pe Clinicilor.

În luna premierei Meșterului Manole la Teatrul Național din Cluj, o tragedie cultă scrisă de Lucian Blaga și pusă pentru prima dată în scenă la Teatrul National din București pe 6 aprilie 1929 – în fine, acum aproape 90 de ani – noi n-am înțeles nimic, iar „meșterii” încă-și mai dau duhul în construcții.

În urmă cu câteva zile, un tânăr de 15 ani a murit după ce a căzut de la etajul 7 al unui bloc în construcţie situat în cartierul Mănăştur. Acum, pe Oașului, cade de pe scările metalice ale unei parcări un muncitor. Se pare că nu purta echipament de protecție adecvat muncii la înălțime pe șantier, care include purtarea de hamuri pentru alpinist utilitar și ancorarea în punct de susținere cu coardă limitată pentru punctul respectiv de lucru.

Și, ca de obicei, inspectorii dorm sau își fușeresc treaba după care dispar rapid. Meșterul clujean de pe Oașului s-a lovit la cap și la spate, lăsând la locul căzăturii o baltă de sânge. Acum se caută vinovați pentru accidentul omului de 60 de ani. Între timp, Clujul se dezvoltă cum poate. E weekend, iar Meșterul Manole se joacă iar duminică la Teatrul Național Lucian Blaga. Sursă foto: presalocala.com

Trei înțelesuri pentru SMART

Smart și city sunt două cuvinte pe care în ultima vreme cred că le-ați întâlnit alăturate frecvent. Dar consecinţele sociale ale politicilor ce vizează orașul inteligent nu au fost încă suficient studiate de sociologi sau psihologi. De asemenea, în limba engleza Smart are mai multe sensuri care diferă în funcție de contextul și în care este folosit.

În managementul proiectelor sau al resurselor umane, SMART este un acronim al obiectivelor pe care oamenii de afaceri ocupați le învață într-un curs rapid – acestea trebuie să aibă următoarele caracteristici: să fie: Specifice, Măsurabile, Accesibile, Relevante și încadrate în Timp.[1]

În viziunea noilor politici urbane bazate pe smart-city, conectivitatea devine principala caracteristică şi premisă atât a vieţii, cât și a guvernării urbane. Prezentată cumva, ca cireașa de pe tort – ca și cum conexiunile şi tehnologiile de tip smart ar putea face oraşele mai omogene şi mai coezive, fără să-și piardă astfel identitatea.

Când colo, marea de conexiuni şi spaţiile virtuale posibile nu face altceva decât să complice situațiile și să mărească inegalităţile. Sigur că un tânăr din cartierul sărac poate avea acces la un laptop şi un smartphone, dar ele nu înlocuiesc educaţia şi diploma sau alte resurse de care are nevoie pentru a-şi construi o carieră sau pentru a face un salt faţă de profesia tatălui, aşa cum calculează sociologii că ar trebui să se întâmple.

Smart mai înseamnă în limba engleză și isteţelegant, șic, vioi, spirited – adică nu neapărat artificial; orașele viitorului au nevoie, indubitabil, de inteligenţă şi de tehnologii, însă vor deveni cu adevărat inteligente doar atunci când vor putea cumula inteligenţa oamenilor din oraş, cum remarca Saskia Sassen, profesor de sociologie la Columbia University, citat de Revista Sinteza.

Oraşul – o lume segmentată, cu mai multe viteze

Dacă ne uităm, spre exemplu, la un oraş model precum Singapore, observăm că mecanismele inteligente nu pot mări numărul de locuri de muncă pentru cei săraci şi nici democraţia, chiar dacă unii autori caută să demonstreze că cetăţenii vor putea propune soluţii şi le vor putea transmite continuu, supraveghind oarecum toate spaţiile.

Posibilităţile de limitare a libertăţii individuale şi supravegherea indivizilor cresc exponenţial, iar astfel autonomia individuală şi libertatea de alegere se vor reduce. Deja, astăzi, în multe oraşe din lume, când treci prin zona unui magazin, vitrinele te avertizează pe telefon asupra ofertei sau, la intrarea într-un mall, telefonul se poate conecta la device-urile inteligente care reuşesc să îţi monitorizeze traseul şi să acceseze diferite date personale.

În general, se vorbeşte despre tehnologiile smart city ca maniere de a creşte calitatea vieţii urbane. Dar oare acesta este interesul principal? Putem să mergem pe ideea că smart city este cu adevărat necesitatea viitorului urbanistic, dar încă sunt puţine interogaţii despre locul pe care îl ocupă cetăţeanul în acest sistem integrat tehnologic, în afară de faptul că va fi beneficiar.

Putem însă presupune, cum fac astăzi unii sociologi, că avem mai degrabă o strategie comercială, dar şi una de putere. Interesul furnizorilor de servicii este unul indubitabil, iar cei care decid ce este necesar vor avea din ce în ce mai multă putere asupra sistemului urban. Politica de proximitate sau practicile participative sunt înlocuite de o concepţie antreprenorială, tehnocratică de tip „top-down”.

De când e tehnologia o nevoie a cetăţeanului?

Nevoia de servicii inteligente nu este tocmai prima opţiune a celor care apreciază calitatea locuirii sau a celor care au tentaţia de a alege un alt oraş. În România, de exemplu, dacă jumătate din locuitorii din urban nu vor să se mute cu niciun preţ, prima opţiune a celeilalte jumătăţi este mutarea la ţară şi nu cea într-un mare oraş unde sunt servicii mult mai bune.

La fel, printre inconvenientele locuirii la oraş menţionate de orăşenii din România se află foarte multe lucruri imposibil de integrat în optimizarea de tip smart city: nivel crescut al costului vieţii (de regulă, tehnologia creşte costurile), stresul, lipsa curăţeniei, lipsa spaţiilor verzi, dificultatea de a de a găsi o locuinţă.

Oraşele au nevoie, mai ales, de inteligenţa vie a locuitorilor şi de emoţia lor, de sentimentul acestora că locuiesc acasă şi că sunt responsabili în orice comportament, mai mult decât de inteligenţă artificială. Ideile de mai sus sunt extrase din Revista Sinteza, care dedică numărul 51 subiectului RO Smart City.

 

Clujul festivalier

Cu voia Domnului și a primarului Emil Boc, la Cluj s-au încheiat cu bine zilele orașului, începute de Ispas. De acum trei ani, de când de pe buzele subțiri ale propagandei oficiale au început să se desprindă, fine și roz ca baloanele de săpun, vorbe despre marile fapte cultural-artistice ce vor invada orașul nostru, din ideea frumoasă Cluj-Capitală culturală a rămas doar expresia „Clujul festivalier”.

Dacă găzduim la Cluj un open de șah ceva mai răsărit, musai să-i zicem festival de șah. Un festival, făcut în curtea școlii Ghibu, musai să fie Ghibstock. Căci, nu-i așa, la Cluj e axul în jurul căruia se învârte Europa. Vor veni aici mii, zeci de mii, ori poate chiar milioane de turiști străini și vor cădea în extaz. Iar noi, fără terminal intermodal și alte prostii, îi vom întâmpina la aeroport cu drone și vom aduce elicoptere să se-nvârtă toată noaptea pe deasupra lor.

Dar invazia asta pe după gardurile festivalurilor ar fi nimic pe lângă o altă invazie, la fel de benefică, a apartamentelor clujenilor, închiriate la suprapreț în tot sezonul (f)estivalier. Că, după plecarea lor, apartamentele vor rămâne tot cam la fel de scumpe, nu e ca și cum ni le-am fi scumpit singuri. E progresul, e consecința dezvoltării urbane a orașului nostru, în fața căruia se prăbușește până și Bucureștiul.

Sigur că oricât de exaltați – sau, din contră, realiști – am fi, luați în parte, toți ne dorim așa ceva: un oraș cât mai smart, cu mașini cât mai electrice, parcări subterane sau supraetajate… Și, dacă se poate, câte o vilă pentru fiecare într-un bloc la fel de smart, așa de 6, undeva între case. Numai că  orice vise-am avea, trăim în societate: bună-rea, așa cum e ea – iar asta presupune respectarea legii. Sunt puțini cetățeni care au rigoarea, poate chiar „obsesia” literei și spiritului legii.

Printre aceștia se numără, în Cluj, și Lucian Todoran. Clujeanul s-a judecat cu administrația locală pentru pentru dreptul de a fi informat, conform legii, în legătură cu prețurile practicate de Primărie la închirierea Sălii Polivalente în cadrul festivalului Untold: „Sala a fost închiriată pentru Untold 2015 cu 40.009 lei (adică nici 10.000 de euro), pentru Untold 2016 cu 18.000 euro plus TVA, din care 13.000 pentru închirierea propriu-zisă, iar restul pentru publicitate și servicii tehnice.

În 2017, Sala Polivalentă a fost închiriată cu 24.450 euro, din care 18.000 euro sala și 6.450 euro platoul din exterior, care până anul trecut nu apărea în contracte, deși era folosit”. Iată concluziile trase de Lucian Todoran, după ce-a aflat sumele care se învârt în jurul festivalului care, nu-i așa, pune orașul nostru pe harta Europei:

Cifrele arată o adevărată jignire la adresa interesului clujenilor și risipire a resurselor municipalității.  Astfel, în 2015, organizatorul declarat nepatrimonial al Festivalului Untold a plătit 40.009,5 lei (+TVA) chirie firmei de stat ce administrează Sala Polivalentă, ceea ce astăzi ar reprezenta puțin peste trei salarii lunare brute ale primarului Emil Boc, în cuantum de 16 313 lei.

În 2016, după ce Federația Share a rămas cu un picior în groapă (adică în incapacitate de plată), nou-nouța firmă privată – cu susținerea actorilor publici – Untold S.R.L., ce a înregistrat în beneficiu propriu numele festivalului, a plătit sub 5 salarii lunare brute de azi ale aceluiași primar Emil Boc (18 000 euro + TVA, adică echivalentul a 80.100 lei la cursul din ultima zi a lunii august 2016) pentru a folosi aceeași construcție în scop comercial și de voie bună.

În fine, anul trecut, în 2017, folosirea construcției cu multe valențe a costat 24.450 euro (+ TVA), adică 116 815 lei la cursul din ultima zi a lunii august 2017, iar pe primar l-ar fi costat puțin peste șapte salarii lunare brute de-ar fi vrut s-o închirieze el și ar fi plătit altcineva TVA-ul. Judecând după datelor furnizate de Untold S.R.L. autorității fiscale, chiria pe care a plătit-o reprezintă sub 0,23% din cifra de afaceri, adică din încasările din vânzări ale companiei, în sumă de 34 181 005 lei.

Surse foto: RadioCluj.ro, Transilvania Reporter

Elitele României, anti-democratice

Deputatul independent Adrian Dohotaru a comentat recent, pe pagina sa de facebook, declarațiile lui Cristian Tudor Popescu care susținea că nu ar fi o idee rea ca „dreptul la vot să fie condiționat de absolvirea examenului de Bacalaureat”. Dohotaru face o analiză pertinentă, cu titlul „Elitele României sunt anti-democratice”.

38% dintre elevii înscriși la școală în anii 2003-2004 au obținut bacalaureatul în 2014-2015. A restrânge votul unei majorități dintr-o singură generație de elevi, dar și la atâția alți cetățeni români fără bacalaureat, cum propune Cristian Tudor Popescu, este o cale care conduce la autoritarism.

CTP recidivează într-un nou articol în care scrie că propunând votul restricționat se situează între „conceptul de noocrație al lui Pitagora și Platon, conducerea cetății de către filosofi” și „dictatura clasei muncitoare, ca să nu mai vorbim de clasa degeaba stătătoare”. Printr-un simplu artificiu retoric, din condei, votul universal devine un balast comunist la care trebuie renunțat pentru a întări democrația?!

Ideea lui CTP amintește de „literacy tests” utilizate în sudul SUA în secolele XIX-XX, pentru a limita drastic accesul afro-americanilor la vot, măsură rasistă, motiv pentru care CTP a și fost acuzat pe bună dreptate de fascism. Să ne amintim cât de des „clasa stătătoare degeaba” este asociată la noi cu romii beneficiari de „ajutoare sociale”, deși am arătat că sub 1% dintre beneficiarii de venit minim garantat au refuzat un loc de muncă oferit.

Abandonul școlar în România e de 19.2%. În rural, unde nu avem licee sau avem de proastă calitate, abandonul ajunge aproape la o treime. Soluția lui CTP și a multor altora? Să scăpăm de săraci și de „proști”, să nu mai voteze în loc să oferim șanse echitabile fiecărui copil în a avea acces la educație de calitate care să îl țină în școală până la o vârstă cât mai înaintată.

În loc de egalitate, elitele oferă excluziune. Ce prinde în RO este restricția drepturilor: o face CTP, o fac cei la Coaliția pentru Familie, o face chiar USR cu „Fără penali în funcții publice”. Toate inițiativele sunt diferite, dar au un numitor comun: credința că țara se va însănătoși prin restricționarea drepturilor altora. În ciuda diferențelor, este un discurs al urii, nu al unei societăți deschise și incluzive.

Lipsa de reacție din partea intelectualilor din establishment, a politicienilor din toate partidele, a celor din mass-media mainstream la discursul urii și restrângerii drepturilor democratice arată că dacă România eșuează, asta se întâmplă din cauza lor, nu a săracilor” scrie Dohotaru pe facebook.

În altă ordine de idei, acesta a participat cu ocazia Zilelor Clujului la dezbaterea organizată La Terenuri – Mănăștur – „spațiul meu preferat. În urma unui chestionar cu peste 1.000 de respondenți prezentat la discuții, reiese clar că oamenii nu vor construcții noi de blocuri și că vor ca spațiul verde să fie mai bine administrat, amenajat și conservat”.

Accident prevenit

Doi jandarmi clujeni au salvat viața unui bărbat maghiar care a căzut din tren, anunță Inspectoratul județean de Jandarmi. Vineri, 18 mai, în jurul orei 14.20, plutonier major Claudiu Hădărean şi plutonier Paul Berci din cadrul Inspectoratului de Jandarmi Județean Cluj se aflau în misiune de asigurare a ordinii şi siguranţei publice pe peronul Gării din Cluj.

În momentul plecării trenului internaţional care mergea la locul de pelerinaj catolic din Şumuleu-Ciuc, au observat un bărbat în vârstă care a alunecat de pe scara trenului, căzând între linia de cale ferată şi peron. Jandarmii au reuşit să-l scoată pe bărbat de sub roţile trenului, prevenind  o tragedie.

După oprirea trenului, pelerinul a urcat pentru a-şi continua călătoria ocazionată de sărbătorirea Rusaliilor Catolice.  La Mănăstorea franciscană de la Şumuleu-Ciuc liturghia de Rusalii se oficiază la un altar în aer liber așezat pe dealul Şumuleu. Traseul către locul procesiunii este deschis de cordonul oficial, format din preoţi şi pelerini, care poartă Laborumul – steagul sfânt al Şumuleului.