Machiaj

*continuare de aici.

Acum totul este imagine, machiaj, și orice devine la un moment dat parte a unei strategii de brand. Nici marele Oraș nu mai e doar un simplu oraș, ci o imagine machiată, iar Primarul său, mai mult un brand, decât o persoană, care merge la marea Petrecere să se „activeze”, ca orice alt brand. După „Zilele orașului” și alte petreceri gratuite, marele Oraș patentase party-urile plătite.

I-am zis Roxanei că vreau să mă mai gândesc la propunerea ei și am plecat să ascult râul care purta noul meu destin. Dacii îngropau sub râuri aur și argint drept ofrande aduse lui Zalmoxe, iar apele erau considerate locuințe ale zeilor. Astăzi, românul consideră râul un fel de gaură neagră în care orice colac de WC aruncat se poate dematerializa și va dispare în eternitate. Doar râul știe că lucrurile nu stau chiar așa.

Chiar dacă prin centrul Orașului apele poartă doar câte-un PET rătăcit, aruncat probabil de un ciumpalac supărat că a pierdut la păcănele, deșeurile se adună și rămân agățate de crengi în cartiere. Gunoaiele, împreună cu cele câteva sute de societăți industriale din marele Oraș și din celelalte mai mici care-și toarnă otrăvurile direct în el, au transformat Râul într-o apă din care nu ți-ai lăsa nici dușmanii să se adape. Încercam să-mi dau seama, privindu-l, cum arată lumea  în mișcare.

Aflasem că în marele Oraș se întâmplau tot felul de lucruri, pe care le urmăream cu impresia c-o să am puterea să le descriu cândva în cărțile mele. Dar la sfârșitul zilei se găseau mereu alte lucruri de planificat pentru mâine, așa că am început să scriu tot mai puțin, și direct pe PC, nu pe foi, ca să nu mai pierd timp la transcriere. De fiecare dată când îmi treceam cuvintele în Word aveam senzația că își pierd mare parte din strălucirea și puterea de fascinație. Frazarea devenea mai exactă și mai condensată dar, în același timp, scrisul își pierdea strălucirea, devenind o relatare precisă și rece. Devenisem și eu mai rece?

Eu, care mă trezeam în fiecare dimineață cu speranța că o să fiu altceva, nu doar altcineva, mai decisă cu tot ce ține de viața din Oraș. Dar eram aceeași Ana, de pe alt râu, care trecea tot printre dealuri, doar că mai în vale, mai jos, mai mare și mai frumos. Sau cel puțin așa se vedea de sus, de pe unul din podurile lui de piatră, intrate an de an în renovare, pentru că apa le eroda. Cândva pe aici trecea un râu, care nu era Nilul dar tot era important pentru oameni, pentru că le uda grădinile și le transporta sarea. Nu era el Nilul, dar pe un mal și pe celălalt se așezau oameni, care azi merg la malluri și au uitat de râuri.

Ridic ochii: majoritatea clădirilor, vopsite altădată în nuanțe vii, au azi culoarea prafului. Când stai la o terasă, sau dacă vizitezi Orașul noaptea, e chiar frumos. Privindu-l însă în detalii, precum apele învolburate ale râului sau cenușiul clădirilor, nu mai e chiar așa. Aici încercasem eu să scap de gândurile mele, ca să dau de problemele altora. Când oamenii nu erau așa mulți, numele lor conta ceva mai mult decât CNP-ul, precum numele râurilor și ale locurilor pe unde treceau. Și altcândva pe aici trecea un râu și locuiau niște oameni. Râul era probabil la fel de agitat, dar oamenii mai puțini.

Am înțeles atunci ce greșeală făcusem cu mutarea dintr-un mic oraș aflat pe un Râu mare, într-un mare Oraș scăldat de un mic râu și câteva canale secate. Aglomerarea urbană mi se păruse mai importantă decât apa pe malul căreia se așeza. Dar apa nu mai juca acum cine știe ce rol, decât poate de colector, iar orașul, marele Oraș în care-mi mutasem destinul, nu era decât un imens deversor de mizerii și orgolii mai mari decât putea duce un râu așa mic, precum era cel pe malul căruia încercam eu să mă adun.

Mi-am amintit, cu ultima fărâmă de optimism risipit de scâncetul agitat al apei, ce primisem cu adevărat de la viață, ce așteptări aveam și de ce venisem aici. Pentru oamenii și libertatea pe care locul mi-o sugera, ca să descopăr că libertățile păleau și despre oamenii locului nu știam nimic, și nici n-aș fi aflat mare lucru dacă nu mi-ar fi zis câte ceva Machiata.

*fragment de roman: „Comoara din marginea Orașului”, în curs de apariție

– continuă aici –

Fetițe dulci

— Eu nu v-aș sfătui să intrați în disputa asta, că s-ar putea să ieșiți prost și probabil, să nu mai aveți parte nici de informații, nici de piari… cum le-ați zis?

Ultima remarcă a agentului / funcționarului Bucur (încă nu reușisem să mă opresc asupra unei variante) mă făcu să-mi amintesc de Capitală, numită și Orașul de aur, care se lăuda cu cele mai dulci fetițe din țară. Fete de care nici Metropola, al doilea cel mai mare oraș, zis și Orașul de argint, nu ducea lipsă, la o adică.

Locuitorii celor două Orașe erau printre fericiții bărbați care nu trebuiau să practice turismul sexual, asemeni celor din orașele mici, condamnați la un număr limitat de combinații de x luate câte 2, unde x=numărul de fetițe dulci. Dar nu voiam să schimb vorba, înainte de a afla tot ce se putea despre Compania de bază, iar discuția despre deșeuri mă interesa mai mult decât altceva:

— Nu vreau să fiu rău, dar dacă domnul Președinte ar manageria lucrările la CMID-ul de care ați pomenit, cu același elan cu care și-a construit blocul din centrul Metropolei…

— Fie vorba între noi, se aplecă Feișan peste biroul care ne despărțea, nu Președintele și-a construit blocul din centul – sau mă rog, nu de unul singur, ci împreună cu Baronul, de care sunt convins că ați auzit!

Habar n-aveam ce-l împingea pe agent să facă astfel de afirmații în fața mea, dar pe moment nici nu mă interesa. Intrasem în sfârșit în miezul evenimentelor, aveam ocazia să fac la momentul potrivit, după ce voi descurca toate ițele acestor afaceri încurcate, dezvăluiri fulminante… dar stai! Era cumva Președintele pe făraș?

Pentru că în marele Oraș se practica jocul ăsta, de mazilire a Președinților, în timp ce Primarii aleși erau intangibili. De fapt, dacă stăteam bine să-mi amintesc, fusese mazilit și un Primar, dar era vorba de un interimar care-și făcea afacerile prea pe față, iar toată povestea fusese mai mult un avertisment. În fine, doar așa s-ar fi putut explica toate confidențele agentului: dacă voiau să pună pe foc castanele Președintelui.

— Am auzit de Baron în contextul unei scheme de fraudare a fondurilor primite de la Guvern prin PNDR.

— Asta e doar una din manevrele sale, îmi confirmă Bucur acuratețea auzului. Știu că aveți studii economice la bază. Or, partidele nu au niciun interes în a despărţi administrarea unui județ de interesele de grup.

— Ce legătură au studiile mele economice, cu…

— Vreți să descoperiți mai multe despre Compania de bază, nu? De aceea v-am chemat, pentru că puneați întrebări la înmormântarea directorului. Și ați vorbit cu persoane nepotrivite, care au venit să pârască la noi, care studiem această Companie de aproape 30 de ani. Așa cum ați presupus, istoricul companiei e important pentru a înțelege funcționarea ei. Vă mai amintiți cum se numea manualul din clasa a XI-a de liceu din care ați învățat pentru facultate?

— Economie… politică?

— Exact. Ei bine, acum cele două domenii s-au separat. Compania de bază sau Politica SRL a luat carnea de pe ciolan, iar osul (adică partea nerentabilă) le-a fost aruncat micilor întreprinzători, ca să-l roadă și să-l mai dezvolte un pic, până le cresc dinții.

— Așadar… politicienii locali sunt acționari la Compania de bază?

– continuă aici –

*fragment de roman: „Comoara din marginea Orașului”, în curs de apariție

Cum s-a extins Amazon în România

După intrarea pe piața românească în 2015 la Iași, Amazon a deschis în toamna lui 2016 un nou centru de dezvoltare şi tehnologie în capitala Moldovei, creând 400 de locuri de muncă permanente care se adaugă celor 600 pe care compania le avea deja acolo. Următoarea extindere a retailerului online este în Bucureşti, unde va angaja peste 1.000 de ingineri la birourile sale din Pipera.

Ce tip de personal caută Amazon?

Compania americană angajează de regulă ingineri şi dezvoltatori software, cercetători, analişti de business, specialişti în comerţ sau manageri de conformitate. Din 2005 şi până acum, Amazon a investit la nivel local aproximativ 40 de milioane de euro şi a creat 600 de locuri de muncă.

Amazon a semnat în 2017 închirierea a 10.000 mp de biro­uri în proiectul Globalworth Campus din Bucureşti cu posibilitatea de a se extinde la 12.000 mp. În cadrul birourilor vor lucra cel puţin 1.000 – 1.200 de angajați ai companiei americane, scria atunci ZF.ro. Primii angajați la noul birou Amazon din Bucureşti au fost ingineri software„transferați” de la Intel, după ce aceștia și-au închis biroul din România.

Când va avea loc inaugurarea?

Deschiderea centrului de dezvoltare pe care compania Amazon îl deține în București, în zona Pipera, va avea loc în ziua de miercuri 9 mai 2018. „Evenimentul va avea loc la Globalworth Campus”, precizează invitația trimisă presei.  Gigantul american de retail este cel mai important chiriaș al primii clădiri din proiectul Globalworth Campus din Pipera.

Clădirea care urmează să găzduiască birourile Amazon dispune de o suprafață totală închiriabilă de 29.000 de metri pătrați. Deși reprezentantul Globalworth nu a precizat suprafața închiriată de Amazon în Pipera, aceasta este estimată la circa 13.000 de metri pătrați. Anul trecut, Amazon a închiriat o suprafață de 13.500 de metri pătrați la Iași, acolo unde are deja birouri, în cadrul proiectului Palas (în clădirea United Business Center – UBC).

Joburi disponibile 2018

La începutul acestui an, Amazon avea disponibile și primele anunțuri de job-uri pentru biroul din Capitală. Se căutau pentru ingineri software, traducători, dar și oameni de HR. Multe dintre tehnologiile prezentate implică dezvoltarea de soluții pentru Amazon Alexa, asistentul personal creat de gigantul american și care este integrat în boxe inteligente produse chiar de ei sau de alții.

Procesul de recrutare pentru biroul din București este încă deschis. Găsiți aici o listă a pozițiilor disponibile.

 

Tipologii feisbuciste

Grupuri sau pachete de utilizatori?

Majoritatea utilizatorilor Facebook sunt conștienți că formează „pachete de date” pentru această companie, care trăiește, ca orice business, din vânzări. Asta deși experiența noastră, ca utilizatori, este diferită: unii folosim social-media pentru a ține legătura cu prietenii în câte-o pauză, alții ca să ne promovăm lucrările sau afacerile. Cu toate acestea, sunt și persoane care văd Facebook ca un mediu pasiv: ca și cum ar fi un canal TV în care apar toți cei pe care îi cunoaștem.

Un studiu publicat în Jurnalul internațional al comunităților virtuale și rețelelor sociale, confirmă faptul că Facebook suferă de un efect Rashomon, adică sunt grupuri de utilizatori care interpretează această experiența în mod diferit. Denumirea vine de la filmul Rashomon din anii ’50 regizat de Akira Kurosawa în care o crimă e descrisă în patru moduri contradictorii de patru martori diferiți. Revenind la articol, autorii săi au descoperit că utilizatorii facebookului pot fi clasificați în patru mari tipologii: constructorii de relații, privitorii la ferestre, mesagerii orașului și egoiștii.

Autorii studiului (Școala de Comunicare de la Universitatea Brigham Young) declară că aceste patru categorii au reieșit dintr-un studiu care a cerut subiecților să evalueze o listă de declarații. Fiecare dintre aceste 48 de expresii precum „Facebook este o sursă de stres și mă deprimă” sau „Facebook este o modalitate instantă de a cere ajutor” au fost clasificate de subiecți de la „mă reprezintă mult” la „puțin” . O precizare: studiul a implicat doar americani cu vârsta cuprinsă între 18 și 32 de ani, care au fost ulterior intervievați de cercetători pentru a disemnina informații suplimentare și date calitative.

Să le luăm pe rând:

Constructorii de relații = folosesc Facebook așa cum oamenii foloseau altădată telefoanele reale și telefonia fixă: ca să își consolideze relațiile existente cu prietenii și familia. De fapt, Facebook este pentru ei o extensie a vieții offline, potrivit lui Tom Robinson, director asociat al BYU’s Graduate School of Communication și profesor de publicitate. Un exemplu de afirmație cu care constructorii de relații s-au identificat-o a fost: „Facebook mă ajută să-mi exprim iubirea față de familia mea și permite familiei mele să-și exprime dragostea față de mine”.

După cum explică cercetătorii în studiu, această categorie nu consideră Facebook o „societate socială virtuală deschisă, ci mai degrabă un site mini-hub pentru povestiri personale, în care fluxurile de informații circulă liber între prieteni și familie”. În faza interviului, un subiect care a căzut În această categorie a spus că nu-și sună familia, așa că Facebook este „doar o modalitate ușoară de a spune: bună” și „de a împărtăși un pic de dragoste. De asemenea, constructorii de relații tind să posteze și să fie spectatori de imagini și videoclipuri. Aceștia comentează în mod curent imaginile pe care ceilalți le-au împărtășit și se angajează în conversații.

Privitorii la ferestre = văd Facebook ca o parte inevitabilă a vieții moderne, dar foarte rar dezvăluie informații personale, împărtășesc fotografii sau scriu actualizări. Conduita lor este grevată de un „sentiment de obligație socială” de a fi pe Facebook. Ei nu prea dau like, nici nu prea comentează. Clark Callahan, unul dintre co-autorii lucrării care este și specialist în metode de cercetare și director al școlii de comunicare la BYU, îi numește pe utilizatorii de acest tip „echivalentul social-media al oamenilor care urmăresc”.

În acest grup cele mai asumate afirmații au fost cele precum: „mă pot uita liber la profilul pe Facebook al cuiva pentru care am o pasiune ca să îi cunosc interesele și statutul” sau „trebuie să folosesc Facebook pentru a rămâne în legătură cu oamenii”. Un privitor la ferestre le-a spus cercetătorilor: „prefer să-mi trăiesc viața în afara Facebook”. Altul a spus că Facebook „nu este un loc pentru a posta lucruri despre mine sau despre viața de zi cu zi sau despre ceea ce am făcut sâmbătă – cei care vor să mă cunoască vor prefera să fie acolo cu mine”.

Curierii orașului sau mesagerii de oraș = sunt jurnaliștii, activiștii și organizatorii de evenimente pentru care Facebook e ca un balon de săpun. Spre deosebire de constructorii de relații, de exemplu, lumea lor virtuală poate diferi de viața lor reală. S-ar putea să transmită informații despre care se simt forțați să le împărtășească într-o gamă largă de conexiuni apropiate și îndepărtate, dar nu caută un follow-up, sau nu oricum: „uneori postează lucruri și nu le pasă nici dacă le place sau nu”, spune Kurt Boyle, profesor de jurnalism al BYU, un alt coautor al studiului.

Membrii acestei facțiuni avertizează adesea despre diferite probleme, folosind cele mai recente meme și văd Facebook ca pe cel mai simplu mod de-a face acest lucru. Trebuie să ne întrebăm dacă nu cumva distribuirea constantă a articolelor online – pentru care Facebook a încasat venituri – nu a ajutat prea mult acest gigant tehnic în timp ce a slăbit în continuare industria ziarelor. Dacă ziarele se pot lupta cu succes într-o bătălie legală, așa cum speră, curierii orașului vor fi primii care vă vor spune despre asta – și o vor face prin intermediul Facebook.

Doar să nu le cereți să vă împărtășească detalii personale. Deși sunt extrem de atenți la alerte (fie ele adevărate, fie știri inventate care sună bine) și la invitarea oamenilor la evenimente (proteste sau altceva), ei nu au tendința de a dezvălui informații private în activitatea lor pe Facebook. Lipsa lor de a împărtăși și de a interacționa nu reprezintă o lipsă de interes pentru cei din jurul lor. „Nu vorbesc cu familia mea pe Facebook”, a explicat unul dintre aceștia, „ei sunt mai importanți decât asta”. Cei mai mulți ar lua mai degrabă telefonul, sau ar trimite un mesaj text, preferând o conversație reală celor virtuale.

Egoiștii = ultimul grup este și cel cu care suntem familiarizați. Egoiștii au generat mii de articole cu privire la această problemă a mediilor sociale și au contribuit la mitul mileniului narcisist. Ei utilizează în mod obișnuit cam aceleași caracteristici Facebook ca și constructorii de relații – postarea de imagini, clipuri video și actualizări de stare – dar o fac în primul rând pentru a atrage atenția asupra lor, spun cercetătorii din spatele acestui studiu. Energizați și validați de like-uri și comentarii, egoiștii sunt acord cu afirmații precum: „Cu cât sunt mai multe notificările primite, cu atât mă simt mai aprobat de colegii mei”.

Unul dintre aceștia a explicat într-un interviu din cadrul studiului, că: „a face o fotografie și a lăsa-o în telefon este inutil, dar odată ce o postez pe Facebook – asta arată că am făcut ceva”. Deși s-a descoperit că egoistul este cel mai puțin preocupat de acuratețea eului prezentat online, după cum spune Boyle, această tendință ar putea exista în oricare din categoriile anterioare: „chiar și constructorii de relații ar putea arăta că au o relație iubitoare cu cineva de pe Facebook, dar când se întâlnesc – este o poveste diferită”, conchide el.

Printre curierii orașului, computerul poate oferi o barieră de protecție pentru cei care nu se simt în mod necesar să-și împărtășească ideile sau opiniile în viața reală. O calitate seducătoare a interacțiunii online, în general, notează Boyle, este că oamenii pot crea o versiune mai bună sau diferită. De aceea, pentru a ne împărtăși cele mai întunecate adevăruri, preferăm anonimatul perceput al unei căutări pe google.

Gala de deschidere a Zilelor Culturale Maghiare

Aseară a avut loc în sala mare a Operei Maghiare din Cluj-Napoca Gala de deschidere a celei de-a 8-a ediții a Zilelor Culturale Maghiare din Cluj. Spectacolul a fost precedat de cuvinte de deschidere rostite de:

  • Gergely Balázs, organizator principal, președintele Asociației Clujul Comoară,
  • Tőkés László, președintele Consiliului Național Maghiar din Transilvania, anunțat – nu a mai participat; a fost înlocuit de Toró Tibor, președintele executiv al Partidului Popular Maghiar din Transilvania
  • Kelemen Hunor, președintele Uniunii Democrate Maghiare din România,
  • Kövér László, președintele Parlamentului Ungariei.

Gergely Balázs a spus că „Zilele Culturale Maghiare din Cluj contribuie la fortificarea comunității clujene”, indiferent de etnie și a mai vorbit despre importanța evenimentului pentru toți cetățenii orașului:

O comunitate poate fi iubită și respectată dacă devine vizibilă și se face înțeleasă nu doar în timpul Zilelor Culturale Maghiare, ci pe parcursul cele 365 de zile ale anului.

Totodată, a sublinat faptul că festivalul este o sărbătoare care pune în lumină valorile ardelenești și a subliniat faptul că este un transylvanicum.  

Kelemen Hunor s-a referit și el la necesitatea ca cetățenii de etnii diferite ai unei comunități să colaboreze: „Fiecare, în comunitatea în care trăim, trebuie să construim ceva. Și trebuie să construim în consens, în sinergie”.

Președintele Parlamentului Ungariei, Kövér László, a salutat organizatorii, participanții și publicul festivalului, exprimându-și speranța ca această manifestare „să reprezinte un exemplu de coexistență, de identitate și de încredere în viitor”.

Kövér este unul din membri fondatori ai partidului de guvernământ din Ungaria, FIDESZ, și reprezintă aripa radicală a formațiunii și este considerat strategul politic al lui Viktor Orban.

Iată câteva din recomandările organizatorilor pentru ziua de marți, 15 august:

15:00–20:00 Zilele Folclorice Heltai 
15.00–16.30: Casă de dans pentru copii și casă de jocuri

16.00–17.00: Cum a devenit Kodoba – Codoba? Schimbări secundare de identitate într-o familie de rromi de la câmpie – prezentare în limba maghiară realizată de etnograful Könczei Csongor

17.00-20.00: Muzica popoarelor – concertul muzicienilor participanți la Festivalul Internațional de Folclor „Sfântul Ștefan”: ansamblurile Csereklye, Harmadik, Tokos, Rezeda, Ördöngös, Kontrabanda, precum și Banda din Palatca și muzicanții din Călata

Organizator: Ansamblul popular Szarkaláb, Fundația Bibliotecară Heltai Gáspár
Loc: sediul Fundației Bibliotecare Heltai Gáspár

 

16:00 Expoziție cu lucrări din Tabăra de arte plastice de la Jebucu, ediția a XXII-a. Expoziția va fi deschisă de muzeograful Szabó Attila. Curator: Essig-Kacsó Klára. Expoziția poate fi vizitată între 15 și 20 august, zilnic, între orele 10:00 și 18:00.

Loc: Galeria STARS

 

16:00 Fotografii Maghiare. Expoziție de fotografie a Academiei Maghiare de Arte

Curator: Haris László, fotograf, deținător al premiului Balogh Rudolf.

Organizator: Academia Maghiară de Arte, Asociația Clujul Comoară, Asociația Zilele Culturale Maghiare din Cluj

Loc: str. Iuliu Maniu, nr. 4

 

17:00 Momente din istoria industriei clujene din sec. XX. Kerekes Sándor, Szőcs Katalin: Istoria Combinatului de Utilaj Greu din Cluj-Napoca (CUG)Întâlnire și prezentare. Moto: „Adu cu tine o amintire!”. Gazda evenimentului: Bitay Enikő, secretar general a Societății Muzeului Ardelean.

Organizator: Societatea Muzeului Ardelean, Departamentul Științe Inginerești

Loc: sediul Societății Muzeului Ardelean

 

17:00 Decernarea premiilor concursului Monumente clujene în spațiu verde și vernisajul expoziției realizate cu fotografiile trimise. Gazda evenimentului: Mile Lajos, consulul general al Ungariei la Cluj-Napoca

Organizatori: Asociația Kolozsvár Társaság, Asociația Kelemen Lajos pentru Ocrotirea Monumentelor, Consulatul General al Ungariei la Cluj-Napoca

Loc: holul Consulatului General al Ungariei la Cluj-Napoca

 

17:00 Castel în Transilvania – vernisajul expoziției de fotografie

Expoziția va fi deschisă de miercuri până sâmbătă (16-19 august), zilnic, între orele 10:00 și 18:00.

Organizator: Grupul PONT

Loc: spațiul comunitar K+

 

17:00 William Shakespeare: Romeo și Julieta. Spectacol interpretat de studenții anului II ai Facultății de Teatru din Cluj-Napoca. Regizor: Keresztes Attila. Locuri limitate! Locurile se ocupă în ordinea sosirii. Durata spectacolului: 2 ore.

Organizator: Facultatea de Teatru și Televiziune – linia maghiară din cadrul UBB

Loc: Facultatea de Teatru și Televiziune, UBB

 

17:00 Kolompos – concert pentru copii

Organizator: Asociația Clujul Comoară, Asociația Zilele Culturale Maghiare din Cluj

Loc: scena din Parcul Central

 

17:00–18:30 Kerekes Imre, instructor de arte marțiale: Autoapărare pentru copii, partea I (se recomandă echipament sportiv)

Loc: sala de sport din clădirea mică a Liceului Teoretic Báthory István

 

18:00 Deschiderea Zilelor Filmului Maghiar din Cluj, ediția a opta – Gulaș la ceaun

Organizator: Fundația Tranzit. Parteneri: Asociația Filmtett, Minimum Party, Universitatea Sapientia – Specializarea Cinematografie, Fotografie, Media, TVR Cluj, Universitatea „Babeș-Bolyai” – Facultatea de Teatru și Televiziune, Videopontes

Loc: Casa Tranzit, sala mare

 

18:00 Degustare de vin: se prezintă Gere Tamás & Zsolt, Villány

Organizator: Societatea Borvadász, Asociația Clujul Comoară

Loc: Colegiul Academic

 

18:30 Róth Miksa: Raze de soare colorate – vernisaj. Curator: Bodnár Zita, Gellér Katalin.

Organizator: Institutul Balassi – Institutul Maghiar din București, Asociația Clujul Comoară, Asociația Zilele Culturale Maghiare din Cluj

Loc: Casino – Centru de Cultură Urbană

 

18:30–23:00 Lumea copiilor (Loc de joacă)
Organizator: Asociația Clujul Comoară, Asociația Zilele Culturale Maghiare din Cluj
Loc: Parohia Sfântul Mihail

 

19:00 „Spune-mi ce cânți…” – serata Kodály a pianistei Oláh Boglárka și a violoncelistului Oláh Mátyás.

Organizator și Loc: Societatea Maghiară de Cultură din Transilvania, Casa memorială Györkös Mányi Albert

 

19:00 Pe limba sufletului – serată artistică în interpretarea actorului Bogdán Zsolt și a pianistului Csíky Boldizsár

Organizator: Asociația Clujul Comoară, Asociația Zilele Culturale Maghiare din Cluj
Loc: sala mare a Teatrului Maghiar de Stat din Cluj

 

19:00 Concert Pál Utcai Fiúk

Organizator: Asociația Clujul Comoară, Asociația Zilele Culturale Maghiare din Cluj, Institutul Balassi – Institutul Maghiar din București

Loc: scena din Parcul Central

 

20:00 Concert / visuals: The nobody elses

Organizator: Fundația Tranzit. Parteneri: Asociația Filmtett, Minimum Party, Universitatea Sapientia – Specializarea Cinematografie, Fotografie, Media, TVR Cluj, Universitatea „Babeș-Bolyai” – Facultatea de Teatru și Televiziune, Videopontes

Loc: Casa Tranzit, sala mare

 

21:00 Concert Kowalsky meg a Vega

Organizator: Asociația Clujul Comoară, Asociația Zilele Culturale Maghiare din Cluj

Loc: scena din Parcul Central

 

23:00 Petrecere în 2 săli

DJ Mini (retro) și DJ Boddo (modern)

Organizator: Bulgakov Café

Loc: Bulgakov Café

 

23:00 Seara dansului popular la Heltai

Loc: Fundația Bibliotecară Heltai Gáspár