Noutăți facebook: Safety check, taxă lunară pe știri

Facebook a activat și pentru România aplicația Safety Check după furtunile de duminică din vestul țarii (The Storm in Western Romania), însă cam târziu, astfel că românii au preferat să facă glume pe seama amicilor care s-au declarat „în siguranță”. Majoritatea au făcut-o însă mai mult pentru a testa aplicația, decât din alte motive. Aplicația a fost activată iar după anunțarea noului cod portocaliu și poate fi accesată aici.

Facebook a mai confirmat că o taxă lunară va fi introdusă, treptat, pentru accesarea prin intermediul reţelei a unor ştiri şi articole de calitate. Scopul declarat este „ajutarea publicaţiilor internaţionale”, iar utilizatorii de Facebook se vor putea abona inițial la conţinutul editorial al unor organizaţii precum The New York Times sau The Guardian. Mark Zuckerberg:

Nu putem face acest lucru, fără jurnaliști, dar știm, de asemenea, că noile tehnologii pot îngreuna editorii să finanțeze jurnalismul pe care se bazează toți. Pentru a fi un partener mai bun pentru industria de știri, am început proiectul Facebook Journalism. Scopul nostru este de a colabora mai mult cu newsroom-urile pentru a dezvolta produse cum ar fi Articole instant și instrumente pentru jurnaliști pentru a-și publica articolele. Lucrăm, de asemenea, cu editorii, cercetătorii și universitățile pentru a ajuta oamenii să devină mai informați pe  online.

Iniţial, se vor materializa parteneriate cu câteva organizaţii jurnalistice din Statele Unite şi Europa. În funcţie de feedback-ul utilizatorilor, programul se va extinde global. Nimic nou despre fake-news, soluția propusă de Facebook fiind ca utilizatorii care cred că o știre este dubioasă să prezinte o alternativă. Până la urmă se pare că Orwell a avut dreptate: un Minister al Adevărului poate schimba Istoria după interese și ideologie, iar cine nu se conformează va fi strivit.

Carmen Dan la Huedin

Așa cum anticipam aici, nu era sigur că elicopterul cu membrii executivului va mai ateriza la Huedin, unde era prevăzută o întâlnire neprogramată (sic!), după cum anunțase Ziar de Cluj. Noul prefect Aurel Cherecheș împreună cu șeful IPJ Cluj Ciprian Miron erau prezenți la Huedin, așteptând oficialii de la București, iar primarul localității Mircea Moroșan, a pus la dispoziție sala de ședinte a Primăriei Huedin pentru o posibilă întrunire a Comandamentului pentru situații de urgență,

Până la urmă ministrul de interne Carmen Dan a ajuns în cele din urmă la Huedin, dar singură, fără premier – după cum au anunțat primii cei de la actualdecluj.ro, în aceeași zi în care Dan Tăpălagă a dezvăluit și parteneriatul dintre hotnews.ro și publicația locală, în articolul De ce este Clujul actual? Premierul Mihai Tudose a rămas în Timiș, unde așteaptă ca autoritățile locale să finalizeze dosarele de evaluare a pagubelor. Acestea vor sta la baza întocmirii hotărârilor de guvern prin care se va acorda prima tranșă a ajutorului de urgență.

Un anunț privind noul parteneriat a fost postat în paralel și de către redactorul-șef Cosmina Fernoagă: am devenit partener oficial al Hotnews.ro

Am ținut foarte mult ca numele „Actual de Cluj” să fie asociat cu acest brand în încercarea de a ne redefini ca entitate media, într-un oraș de dimensiunile Clujului ale cărui nevoi și perspective sunt în continuă mișcare. În ultimii ani am învățat că presa on-line se poate face din oricare punct al țării, chiar al lumii, pentru că evoluția tehnologiei ne educă permanent să înțelegem lucrul acesta, să acceptăm că așezarea geografică nu mai reprezintă mare importanță în sfera internauților, că informația este cea care primează și forța cu care aceasta se poate răspândi.

Așadar, ne asumăm serios această perspectivă, angajându-ne, totodată, să păstrăm principiile de bază ale jurnalismului și să nu renunțăm la conținutul care a creat autenticitate site-ului Actual de Cluj. În virtutea parteneriatului cu Hotnews.ro, o bună parte din informațiile pe care le vom publica vor fi importate și promovate la nivel național. În aceeași manieră, informațiile de interes general publicate de Hotnews.ro își vor găsi locul cu promptitudine și în paginile virtuale ale Actual de Cluj.

Postarea completă aici.

Cele mai afectate construcții

Cele mai afectate în urma acestui mezociclon au fost construcțiile provizorii, sau mai degrabă improvizate ca: panouri publicitare, garduri, acoperișuri de tablă, chioșcuri sau schele. Iată și o imagine sugestivă. Dar ce e de făcut în astfel de situații?

Evitați locurile deschise și parcurile, unde copacii sunt toaletați aiurea, nu după necesități. În Cluj-Napoca, spre exemplu, au căzut 20 de copaci (unii cu ramuri groase) doar în Parcul central, alții au fost smulși din Pământ în zona Cluj Arena. Dacă fenomenul ar fi avut loc în perioada Untold, mulți tineri ar fi fost răniți – ar fi avut loc poate un dezastru în genul celui de la Colectiv, scrie cluj.pro

Winter is coming…

…adică Zapad 2017. De mâine începe un exercițiu militar pe care rușii îl scriu Запад-2017. Semnele diferite de alfabetul latin indică faptul că avem de-a face cu alt soi de oameni. Am folosit și noi scrierea asta în biserică, timp de vreo patru secole, chipurile pentru a ne apăra de prozelitismul romano-catolic. Zapad echivalează în rusă cu Vest sau okcident.

Rusia și Belarus au declarat că la aceste manevre participă aproape 13 mii de militari, exact cifra peste care regulamentele internaționale impun participarea de observatori. Think tank-ul american Atlantic Council, care a lansat, pe 16 august, un ghid dedicat evenimentului militar. notează că pregătirile de transport, indică „peste 80.000 de soldați”. În contrapondere, în Ucraina a început desfășurarea Rapid Trident, manevrelor militare anuale cu participarea a 2500 de militari din 14 state.

Potrivit eur.army.mil, aceste manevre se vor desfăşura până la 23 septembrie la Yavoriv, în vestul Ucrainei, iar militarii provin din Bulgaria, Canada, Estonia, Italia, Georgia, Lituania, Republica Moldova, Norvegia, Polonia, România, Turcia, Marea Britanie, SUA și țara gazdă. Războiul rece a fost înlocuit de manevre fierbinți. Experți lituanieni au avertizat la Kaunas, în cadrul „Freedom Picnic”, că Zapad 2017 va transforma Belarusul într-o „daună colaterală”, după cum relatează televiziunea independentă Belsat.

Zapad 2017 va cuprinde următoarea arie geografică: țărmul baltic, estul separatist al Ucrainei și enclava Kaliningrad, aflată între Polonia și Lituania. Ca măsură suplimentară de precauţie, 600 de paraşutişti americani au fost trimişi să suplimenteze efectivele aflate în ţările baltice pe durata exerciţiului ZAPAD-2017, amânând şi rotaţia grupului multinaţional condus de SUA care se află în Polonia.

Sursă foto și info: Digi24.ro

Ce și cum folosesc din Jetpack

Jetpack este un modul tot mai complex al celor de la WordPress. Mulţi nu fac altceva decât să îl instaleze pentru 1-2 funcții de care au nevoie şi cam atât, dar treaba nu merge aşa. Această suită de module WordPress, căci Jetpack nu este doar un simplu modul (sau plugin, în engleză), necesită configurarea fiecărei funcţionalităţi în parte şi dezactivarea celor ce nu-ţi folosesc, după asocierea contului WordPress cu Jetpack.

Pentru asta va trebui să intri în cPanel și să dezactivezi modulul de securitate (la mine se numește ModSecurity) pentru un minut, cât timp se face această asociere, apoi îl activezi la loc. Ce funcționalități mi se par utile și le folosesc, pe lângă cele enumerate aici:

  1. Enhanced distribution – face singur share pe pagina de facebook asociată blogului sau sitului, dacă uit să fac eu asta, apoi notifică motoarele de căutare şi alte site-uri atunci când apare conţinut nou pe blog.
  2. Monitor – trimite email administratorului atunci când situl este „picat”, astfel că pot suna la firma de hosting. Un alt email este trimis atunci când situl este din nou accesibil. Oferă astfel o contorizare (trebuie să aduni tu, dar poți afla câte minute pe lună ești offline) și poți cere despăgubiri.
  3. Widget Visibility – administratorul poate seta care widget-uri (componente) să fie afişate doar pe pagina principală, care apar doar în postări (articole) etc.

Use the WordPress.com editor to publish your contentCe mi se pare util este noul Editor simplificat. Nu știu de ce noile versiuni de WordPress nu mai oferă printre instrumentele de editare alinierea justified (de la stânga la dreapta). Interfața gratuită pentru fiecare sit Jetpack însă mai are acel buton.

Pentru cei interesați de siguranță, există un nou plan, numit Jetpack Personal (până acum erau doar variantele Free sau Premium). Planul Personal cuprinde filtrare spam, copii de siguranță automate zilnic într-o locație din afara sitului, arhivă copie de siguranță pentru 30 de zile și spațiu de stocare nelimitat. Acestea au însă un preț: 3.50$ pe lună. Dacă vreți un singur sit și să nu vă complicați cu găzduire, un domeniu .blog este ok. Jetpack Personal include de asemenea: migrație sit, restaurări automate și suport prioritar din partea echipei dedicate de experți în securitate WordPress.

Cine știe, cunoaște

De când și-a tras partid nou, Ponta e mult mai activ în media. Ieri a ieșit la DCnews cu pontul că „80% din bugetul Apărării se duce pe salarii, pensii și cheltuieli”. Mai bine Ponta cu ponturi în opoziție decât cu poante la guvernare:

Vă dau un exemplu de economie în 2017 care va fi o mega gaură în 2018-2019. Știți povestea cu 2% din PIB pentru Apărare. Știți cumva un singur program de înzestrare a Armatei, de achiziții, unde s-a plătit vreun leu în 2017? Pe rachete, pe tancuri? Nicăieri. Nu s-a semnat nimic. Sunt promisiuni. În 2017 nu se va plăti.

Se face economie, dar nu una foarte mare pentru că și acei 2% din PIB pentru apărare, adică 3,5 miliarde de euro, mai precis 75%-80% din bugetul Ministerului Apărării se duce pe cheltuieli de salarii, pensii și ce mai avem noi. Deci rămân 20% bani pentru a cumpăra ceva, adică vreo 600 de milioane de euro.

Să facem un calcul: rachete din America, rachete din Franța, elicoptere din America, elicoptere din Franța, transportoare blindate din Germania, transportoare blindate din Franța… este poveste. Nu sunt bani pentru așa ceva! Mai ales că nu înțelegem care este strategia.

Vrem să ne înarmăm, ok, este normal, dar știți cum sună chestiunea asta? Este ca și cum dumneavoastră mergeți pe jos sau cu metroul și dintr-o dată v-ați hotărât să vă cumpărați și mașină, și elicopter, și avion, deși tu nu ai bani nici de una dintre ele

Milițianul de serviciu

Un filmuleț a cărui singură calitate este faptul că a devenit viral, prin preluarea lui în mass-media națională (aflată parcă în lipsă de subiecte), aduce din nou în atenție problema întâietății în Transilvania și a Ținutului Secuiesc. Patrioții locali din toate taberele au început să-și etaleze cunoștințele istorice mai mult sau mai puțin documentate. Cât despre presa locală, a încercat și ea să culeagă câteva firimituri de la masa celor mari, aspect despre care am scris aici.

Incidentul petrecut la supermarketul Kaufland din Odorheiu Secuiesc a scos imediat la iveală provincialismul presei locale – cei din Târgu Mureș, de unde se presupune că este autorul vloggului Milițianul de serviciu începând să vâneze identitatea autorului anonim, în loc să se întrebe 1) de ce a trebuit să vină cineva din altă parte ca să semnaleze niște aspecte trecute sub tăcere de presa locală și 2) care sunt cauzele fenomenului, nu efectele lui. După cum comenta cineva pe facebook, autorul filmulețului putea să fie și Tarzan – asta este mai puțin important.

Așa cum am încercat să arăt aici, tocmai amatorismul cu care se face azi presa locală a făcut posibilă apariția acestor vloggeri sau „milițieni” de serviciu. Așa cum jurnaliștii de provincie au fost decimați de administrația locală, se pare că același fenomen stă la baza vânătorii identității anonimilor care se ascund sub diferite denumiri de bloguri sau vloguri.

Asta cu toate că nu contează atât identitatea unui pion din armata de trolli, ci ar fi mai important să înțelegem atât cauzele fenomenului cât și istoricul său, sau modul cum s-a ajuns aici. Dar ca să nu devenim prea serioși, să-ncercăm să ne păstrăm umorul mergând mai rar pe la Kaufland și mai des la Lidl – unde nu sunt nici mitici, nici mici așa de mici, ci doar din aceia… neprăjiți 🙂        À bon entendeursalut!

Tipologii feisbuciste

Grupuri sau pachete de utilizatori?

Majoritatea utilizatorilor Facebook sunt conștienți că formează „pachete de date” pentru această companie, care trăiește, ca orice business, din vânzări. Asta deși experiența noastră, ca utilizatori, este diferită: unii folosim social-media pentru a ține legătura cu prietenii în câte-o pauză, alții ca să ne promovăm lucrările sau afacerile. Cu toate acestea, sunt și persoane care văd Facebook ca un mediu pasiv: ca și cum ar fi un canal TV în care apar toți cei pe care îi cunoaștem.

Un studiu publicat în Jurnalul internațional al comunităților virtuale și rețelelor sociale, confirmă faptul că Facebook suferă de un efect Rashomon, adică sunt grupuri de utilizatori care interpretează această experiența în mod diferit. Denumirea vine de la filmul Rashomon din anii ’50 regizat de Akira Kurosawa în care o crimă e descrisă în patru moduri contradictorii de patru martori diferiți. Revenind la articol, autorii săi au descoperit că utilizatorii facebookului pot fi clasificați în patru mari tipologii: constructorii de relații, privitorii la ferestre, mesagerii orașului și egoiștii.

Autorii studiului (Școala de Comunicare de la Universitatea Brigham Young) declară că aceste patru categorii au reieșit dintr-un studiu care a cerut subiecților să evalueze o listă de declarații. Fiecare dintre aceste 48 de expresii precum „Facebook este o sursă de stres și mă deprimă” sau „Facebook este o modalitate instantă de a cere ajutor” au fost clasificate de subiecți de la „mă reprezintă mult” la „puțin” . O precizare: studiul a implicat doar americani cu vârsta cuprinsă între 18 și 32 de ani, care au fost ulterior intervievați de cercetători pentru a disemnina informații suplimentare și date calitative.

Să le luăm pe rând:

Constructorii de relații = folosesc Facebook așa cum oamenii foloseau altădată telefoanele reale și telefonia fixă: ca să își consolideze relațiile existente cu prietenii și familia. De fapt, Facebook este pentru ei o extensie a vieții offline, potrivit lui Tom Robinson, director asociat al BYU’s Graduate School of Communication și profesor de publicitate. Un exemplu de afirmație cu care constructorii de relații s-au identificat-o a fost: „Facebook mă ajută să-mi exprim iubirea față de familia mea și permite familiei mele să-și exprime dragostea față de mine”.

După cum explică cercetătorii în studiu, această categorie nu consideră Facebook o „societate socială virtuală deschisă, ci mai degrabă un site mini-hub pentru povestiri personale, în care fluxurile de informații circulă liber între prieteni și familie”. În faza interviului, un subiect care a căzut În această categorie a spus că nu-și sună familia, așa că Facebook este „doar o modalitate ușoară de a spune: bună” și „de a împărtăși un pic de dragoste. De asemenea, constructorii de relații tind să posteze și să fie spectatori de imagini și videoclipuri. Aceștia comentează în mod curent imaginile pe care ceilalți le-au împărtășit și se angajează în conversații.

Privitorii la ferestre = văd Facebook ca o parte inevitabilă a vieții moderne, dar foarte rar dezvăluie informații personale, împărtășesc fotografii sau scriu actualizări. Conduita lor este grevată de un „sentiment de obligație socială” de a fi pe Facebook. Ei nu prea dau like, nici nu prea comentează. Clark Callahan, unul dintre co-autorii lucrării care este și specialist în metode de cercetare și director al școlii de comunicare la BYU, îi numește pe utilizatorii de acest tip „echivalentul social-media al oamenilor care urmăresc”.

În acest grup cele mai asumate afirmații au fost cele precum: „mă pot uita liber la profilul pe Facebook al cuiva pentru care am o pasiune ca să îi cunosc interesele și statutul” sau „trebuie să folosesc Facebook pentru a rămâne în legătură cu oamenii”. Un privitor la ferestre le-a spus cercetătorilor: „prefer să-mi trăiesc viața în afara Facebook”. Altul a spus că Facebook „nu este un loc pentru a posta lucruri despre mine sau despre viața de zi cu zi sau despre ceea ce am făcut sâmbătă – cei care vor să mă cunoască vor prefera să fie acolo cu mine”.

Curierii orașului sau mesagerii de oraș = sunt jurnaliștii, activiștii și organizatorii de evenimente pentru care Facebook e ca un balon de săpun. Spre deosebire de constructorii de relații, de exemplu, lumea lor virtuală poate diferi de viața lor reală. S-ar putea să transmită informații despre care se simt forțați să le împărtășească într-o gamă largă de conexiuni apropiate și îndepărtate, dar nu caută un follow-up, sau nu oricum: „uneori postează lucruri și nu le pasă nici dacă le place sau nu”, spune Kurt Boyle, profesor de jurnalism al BYU, un alt coautor al studiului.

Membrii acestei facțiuni avertizează adesea despre diferite probleme, folosind cele mai recente meme și văd Facebook ca pe cel mai simplu mod de-a face acest lucru. Trebuie să ne întrebăm dacă nu cumva distribuirea constantă a articolelor online – pentru care Facebook a încasat venituri – nu a ajutat prea mult acest gigant tehnic în timp ce a slăbit în continuare industria ziarelor. Dacă ziarele se pot lupta cu succes într-o bătălie legală, așa cum speră, curierii orașului vor fi primii care vă vor spune despre asta – și o vor face prin intermediul Facebook.

Doar să nu le cereți să vă împărtășească detalii personale. Deși sunt extrem de atenți la alerte (fie ele adevărate, fie știri inventate care sună bine) și la invitarea oamenilor la evenimente (proteste sau altceva), ei nu au tendința de a dezvălui informații private în activitatea lor pe Facebook. Lipsa lor de a împărtăși și de a interacționa nu reprezintă o lipsă de interes pentru cei din jurul lor. „Nu vorbesc cu familia mea pe Facebook”, a explicat unul dintre aceștia, „ei sunt mai importanți decât asta”. Cei mai mulți ar lua mai degrabă telefonul, sau ar trimite un mesaj text, preferând o conversație reală celor virtuale.

Egoiștii = ultimul grup este și cel cu care suntem familiarizați. Egoiștii au generat mii de articole cu privire la această problemă a mediilor sociale și au contribuit la mitul mileniului narcisist. Ei utilizează în mod obișnuit cam aceleași caracteristici Facebook ca și constructorii de relații – postarea de imagini, clipuri video și actualizări de stare – dar o fac în primul rând pentru a atrage atenția asupra lor, spun cercetătorii din spatele acestui studiu. Energizați și validați de like-uri și comentarii, egoiștii sunt acord cu afirmații precum: „Cu cât sunt mai multe notificările primite, cu atât mă simt mai aprobat de colegii mei”.

Unul dintre aceștia a explicat într-un interviu din cadrul studiului, că: „a face o fotografie și a lăsa-o în telefon este inutil, dar odată ce o postez pe Facebook – asta arată că am făcut ceva”. Deși s-a descoperit că egoistul este cel mai puțin preocupat de acuratețea eului prezentat online, după cum spune Boyle, această tendință ar putea exista în oricare din categoriile anterioare: „chiar și constructorii de relații ar putea arăta că au o relație iubitoare cu cineva de pe Facebook, dar când se întâlnesc – este o poveste diferită”, conchide el.

Printre curierii orașului, computerul poate oferi o barieră de protecție pentru cei care nu se simt în mod necesar să-și împărtășească ideile sau opiniile în viața reală. O calitate seducătoare a interacțiunii online, în general, notează Boyle, este că oamenii pot crea o versiune mai bună sau diferită. De aceea, pentru a ne împărtăși cele mai întunecate adevăruri, preferăm anonimatul perceput al unei căutări pe google.

Yahoo este Oath

Yahoo is now part of „Oath”

Acesta este mesajul cu care Yahoo își întâmpină de azi clienții, anunțându-i că popularul său serviciul de mail ține acum, împreună cu AOL, de „Oath” care este un membru al familiei de companii Verizon. După ce o parte din Yahoo s-a mutat în Asia sub denumirea de „Altaba”, iată o nouă etapă din procesul de rebranding. Din 15 Septembrie, userii europeni și americani vor primii informații noi despre acest grup, continuă mesajul:

Începând cu 15 septembrie 2017, avem de gând să partajăm unele informații ale utilizatorilor cu noua noastră familie.

CEO-ul AOL Tim Armstrong a postat pe Twitter logo-ul însoțit de următorul mesaj: Billion+ Consumers, 20+ Brands, Unstoppable Team. . Summer 2017. We changed our Corp value from „Pay it forward” 2 „Call to action” / we’ll take action.

Alte branduri care mai fac parte din Oath (sunt 50 în total) includ HuffPost, Engadget, TechCrunch, Flickr, Moviefone, Tumblr și Makers.

– în curs de actualizare –

Cum deosebim fake news de știrile copiate?

Într-un articol de pe cluj.pro, care este începutul unei investigații jurnalistice pe care nu mă simt capabil să o finalizez de unul singur, nefiind nici jurnalist de meserie, nici genul justițiar cu orice preț, mă întrebam dacă nu cumva este vorba de două fenomene care se întrețin unul pe altul, iar la originea știrilor false nu sunt cumva tocmai aceste știri falsificate (copiate și nesemnate).

Spun asta din proprie experiență, cu riscul de a recunoaște că și eu am picat în această capcană. Mă refer la o situație în care am preluat o știre postată pe wall-ul unui prieten „virtual”. Acea știre (despre un artist local) s-a dovedit eronată, dar eu am înhățat-o pe nemestecate, pentru că avea iz de noutate, fără a mă mai deranja să o pun la îndoială. De fapt, nu de un deranj al verificării era vorba, pentru că am intrat pe un site străin, al unei organizații reputate, pe care chiar l-am citat, încercând să merg pe urma știrii.

Problema a fost că nu mi-am pus întrebarea: a real or a fake news? deoarece sursa mi se părea credibilă. Așa că referința mea nu a făcut decât să sporească toată confuzia, iar știrea a fost preluată chiar de B1TV. Culmea, imediat după publicare i-am mulțumit persoanei de pe wall-ul căreia am preluat informația, cu care am avut chiar o scurtă discuție. Iar concluzia mea este că doamna respectivă nu a acționat în cunoștință de cauză (cu rea-intenție, adică) ci fiind o apropiată sau o admiratoare entuziastă a artistului respectiv, a făcut o confuzie.

Confuzie amplificată de mine (interesat de știrile locale) și preluată de o a treia sursă, și propagată la nivel național. Un fel de comedia a erorilor, sau lanț al slăbiciunilor? Cert este că de atunci înainte, am devenit mult mai atent la sursa informațiilor, chiar și atunci când ele vin din partea unor persoane reputate sau bine intenționate. Nimeni nu este infailibil, dar asta nu înseamnă că erorile nu se pot corecta.