Probleme pentru un nou festival la Cluj

Niște tineri au organizat weekendul acesta un festival underground la Cluj, în pădurea Hoia, doar că nu le-a prea ieșit. Să fie vorba de efectul pervers al Untold-ului?

Clujul are un nou festival de muzică! au postat fericiți bloggerii locali, preluând naiva reclamă a organizatorilor: „vara aceasta, într-o formă autentică pentru Cluj, WoodTech Festival deschide porțile spre o experiență originală, în inima misterioasei păduri Hoia – Baciu”, bla-bla, bla-bla, șamd.

Reacțiile participanților au fost însă împărțite: clujenii au fost nemulțumiți de programul festivalului, în timp ce tinerii veniți din alte orașe, de organizare. Oana, o clujeancă nemulțumită, a comentat pe pagina festivalului, ne-recomandându-l prietenilor, după experiența din prima zi:

Se termină muzica la 23? Ce treabă e asta? Nu se poate numi festival!

Cei mai dezamăgiți au fost bănățenii, după 5 ore de condus, când au constatat că la două scene din trei au dispărut DJ-ii:

Ar trebui decontate biletele și benzina la cei ce au venit de departe. Acum mai merge doar PSY-u yaay, și ăla în bătaie de joc, pun pariu ca nu o sa mai bage nimeni cu un nume muzică.

Vreți să veniți la cel mai panaramă festival? 🙂 Nu ați auzit încă de  Woodtech? Veniți de departe, haidați să dați bani la organizator și să asistați la cea mai mare glumă din istorie. Vreți să veniți la distracție și la sound? Ei bine puteți venii cu cortul (și nici asta nu e voie, btw. Ne-a spus un polițist ca în mod normal nu am avea voie sa campam aici). Vreți să bateți un drum pe degeaba? Vreți să trăiți ceva cool și sa va jecmănească de bani? Ok, va așteptăm la Woodtech și la anul – au făcut haz de necaz festivalierii.

Nu e frustrare pentru un bilet. E frustrare pentru faptul ca au fost anunțati niste oameni care trebuiau sa pună muzica și nu mai pun. Frustrarea e pentru situatie si sound… Asta în cazul în care na, probabil tu ai venit să îți iei biletu să îl ai amintire și sa pleci… Normal ca lumea își vrea banii înapoi, când nu este nici sound nici fest nici nimic. Tu ce crezi?

Organizatorii au promis că fac refund a doua zi, adică vor returna banii participanților nemulțumiți de line-up. Nu s-au ținut de cuvânt, reducând doar biletul pe o zi de la 49 la 20 de lei, ca să compenseze „plecările”. Dar cea mai cool reacție a fost tot a unui studente din Cluj, probabil prietenă cu organizatorii, băimăreanca elucubrând pe pagina festivalului:

Poate putini cunosc toate etapele, procedurile și pașii pentru organizarea unui eveniment de genul acestuia, dar cu siguranță mai multi dintre noi știm ce înseamna un vis și o idee pe care o dorești transpusă în realitate pentru a o împărtăși cu cei care au aceleasi idealuri în distractie ca și tine.

„Vorbind de așteptări, nu știu care pe care se întrec… pe de o parte ECHIPA de organizare care au muncit pentru a crea mediul și experiența promisă și au investit în asta, este clar, de alta parte festivalierii cu investiția lor pe drum, bilete și alte puncte de vedere care au fost exprimate în comentariile de pe pagina festivalului. Paguba este de ambele părți, dar scopul pentru care am venit la WoodTech Festival, în egală măsură cu care participăm la evenimente de genul, este distracția la unison, este pentru a crea o comunitate de oameni care simt și trăiesc la fel momentele petrecute în același cadru.

Când momentele sunt grele, comunitatea se susține, și deși fiecare își plânge pierderile de diferite feluri, nu se arunca cu hate.

Țin să menționez iar cuvântul ECHIPA, pentru ca nu e vorba de numele aruncate în vânt care au fost menționate, ci de efortul comun si mai ales de echipa formata cu cei care vin pentru distracție și sound, pentru o experiență completă trebuie sa arătăm înțelegere față de cei care au avut curajul să facă pașii pentru a transforma o viziune în realitate pentru voi si noi, și care defapt se gândesc la toate aspectele, mai ales la festivalieri, pentru ca noi am dat șansă și viata acestui vis.

Din păcate mișcările de acest gen primesc mai greu acceptul, sau sunt expuși încercărilor de genul asta, pentru ca e greu să îți faci loc și deși se fac toate demersurile, doar prin consecventa și faptul că rămânem uniți le demonstram celor ce își rezervă dreptul de decizie și autorizație că meritam sa traim la maxim tot pentru ce am venit

#ifyourdreamsdontscareyoutheyarentbigenough, acum ne-au dat un pic cu panică, dar cu ajutorul tuturor o să păstrăm the good #equilibrium on the right #frequency right in the #heartOfTheForest.”

Alte păreri ale participanților, aici.

 

 

Alte trei gogoși despre Untold

Am enumerat aici trei din cele mai mari exagerări despre Untold, apărute anul trecut, pe care anul ăsta nu le-au mai prea dat prin comunicatele de presă, iar când le-au pomenit totuși, au făcut-o cam cu jumătate de gură, semn că s-au cam sifonat.

Mă refer la banii intrați (sic!) la bugetul orașului (confundat cu bugetul festivalului), bărbile cu punem Clujul pe harta DJ-ilor de pretutindeni, iar pe locuitorii orașului în afara ei, și cea cu beneficiile mai mari ca dezavantajele – ultima demontată o dată în plus de pista de atletism distrusă de pe Cluj Arena.

Acestea fiind zise, haideți să verificăm următoarele trei gogoși cu care au ieșit în presă PR-iștii festivalului, în frunte cu primarul Emil Boc: cel mai mare festival din Estul Europei  (deci pe harta asta suntem, totuși), Clujul își dublează populația cu ocazia Untold și artiștii de renume mondial prezenți aici.

Cel mai mare festival: primele trei din Europa sunt considerate belgianul Tomorrowland, apoi cel de la Sziget (care strânge pe o insulă peste 560.000 inși, e drept în 7 zile) și EXIT Festival de la Novi Sad, ultimul ieșind anul trecut Best Major Festival. Cum ultimele două sunt din Europa de Est, Untold e doar cel mai mare festival din România – nu se știe pentru cât timp, fiind și cel mai scump. Bugetul pentru Untold sau Electric Castle este ~1200 lei, cu nespUsul depășind în 2018 bugetul necesar pentru Castelul electric. Cam multișor, iar Timișoara vine din urmă.

Clujul își dublează populația cu ocazia Untold, a declarat primarul înainte de începerea ediției din 2018: „practic în incinta festivalului mai intră un oraș de talia Clujului, de 350.000 de locuitori”. Pe bune, cu tot cu Mănăștur, Mărăști, Gheorgheni, Grigorescu? Nici dacă ai lipi acolo, între garduri, toate blocurile lamă din cartierele amintite, nu cred c-ar încăpea acolo un oraș.

Cât de naiv să fii să crezi așa ceva? E ușor să înmulțești 80-90.000 de bilete vândute cu numărul de zile, chit că e absurd. Că vin cam tot aceiași tineri, prea mici fiind fluctuațiile de la o zi la alta. Și chiar dacă ar intra, ce sens ar avea? Ăsta e scopul, să se înghesuie acolo așa, de satisfacția primarului, ca să le facă poze cu telefonul? S-a văzut clar în ultima zi că, dacă în perimetrul încercuit cu oribilele garduri intră 90.000 inși, e greu ca aceștia să se mai și deplaseze între scene. Stau ca sardelele.

Din cei 90.000 cel puțin jumătate sunt clujeni, dar hai să zicem de dragul discuției că ar fi doar 30.000. Musafirii îs atunci 60.000. Să tot fie alții 10.000 care vin de la o zi la alta, că unii au apărut anul ăsta direct de la Tomorrowland și după Untold au plecat la Sziget sau merg la Awake. Deci orașul ăla de talia Clujului înghesuit în centru e de fapt o Albă Iulie sau un cartier al marelui Oraș de pe Someșul mic.

Mulți artiști (de renume mondial), tot mai multe scene. Altă gafă. Adevărul e că perimetrul festivalului devine tot mai neîncăpător de la an la an și e frustrant să mergi lipit de cineva ca să ajungi unde vrei. Treaba asta se leagă de faptul că partenerii sunt cam îngrămădiți, sunt „activări” împrăștiate peste tot iar atât de multe corturi nu sunt deloc plăcute ochiului. Ar putea opta pentru mai multe zone de relaxare în loc de merchandise, pentru că parcul arată mai mult a piață, iar Untold tot mai mult a festival consumerist.

Chiar și vendorii ăia de mâncare, oricât de mult ar mânca oamenii la un festival, sunt prea mulți și unii chiar nu își au rostul acolo. Nu se face nicio selecție la acest capitol și este acceptată cam toată lumea. În fiecare an, Untold arată și se prezintă cam la fel, mai mult sau mai puțin, cu prea mici modificări, iar festivalul cam stagnează – în mare. Singurele schimbări notabile au fost în materie de design al scenelor și pe alocuri câțiva artiști care nu au mai fost până acum, dar atât?

Cu marii artiști hai s-o mai lăsăm că deja măcăne. Nici la capitolul user experience nu vezi mare lucru, doar aceleași roți care se plimbă prin parc, fetele în costume de baie mov și cele pe picioroange. Galaxy Stage e singura scenă cu sonorizare bună. Pentru că da, e la interior, iar zona din Parc alocată festivalului ar trebui restrânsă și păstrată doar pentru check-in, comerț și relaxare. Cluj Arena – o altă gafă, dar hai să zicem că și pista se poate proteja – și Sala Polivalentă ajung. Și puțin respect pentru comunitate, că altfel, Untold o ia rău la vale! Oricum a cam luat-o deja.

Untold și presa clujeană

Presa clujeană tratează Untold, an de an, după cum vine valul: dacă prin 2016 a început vreunul să scrie că au fost neclarități cu finanțarea festivalului, s-au luat și ceilalți după el. Din 2017, momiți cu câte un bilet de acces, au început să enumere câte scene și câți artiști de renume mondial vin aici și să înmulțească numărul de participanți cu numărul de zile.

Dacă luai de bun tot ce se scria atunci, puteai crede că la Untold intră încă un oraș de mărimea Clujului, iar festivalul aduce atâtea beneficii orașului, încât mai că-ți părea vreun eveniment caritabil. În timp, propaganda s-a mai calmat, după câteva articole declarate „critice” la adresa festivalului. Dar în Cluj nu critica este problema, ci tocmai lipsa gândirii critice.

Puținii cititori (la fel de puțin ca și adevărații jurnaliști), cască gura doar la poze și la expresii standard, lansate în spațiul public cu scop propagandistic, fără prea mult sens, la o privire cât de cât atentă: punem Clujul pe hartă, milioane de euro, bani intrați la bugetul local, artiști de renume mondial – sutimi de adevăr amestecate cu zeci de minciună.

Concluzia: spiritul critic se pierde, ba mai mult, ca efect direct al rețelelor sociale (în care fiecare participant se învăluie în propria bulă), orice opinie, indiferent cât ar fi de argumentată, sperie. Oamenii nu mai știu să citească ori să înțeleagă idei noi, ci doar să dea like la postări cu care sunt dinainte de acord sau block. Oricum, din partea „cititorilor” de facebook nu poți avea prea multe așteptări. Sunt postări cu sute de reacții și doar câteva zeci de citiri, semn că sunt mult mai mulți cei care urmăresc pozele și titlul, decât cititorii de conținut.

Au apărut și câteva articole ale jurnaliștilor locali, critice la modul timid, dubitativ (gen Untold cu bune și cu rele) sau interogativ. Cele două care mi-au atras atenția aparțin unora din cei mai buni presari din oraș, și mă refer aici la Gabriela Dragotă de la Ziar de Cluj și Radu Hângănuț de la Transilvania Reporter. Gabriela Dragotă, care scria anul trecut despre „haterii de serviciu care latră de după gard”, a fost anul acesta în Cehia unde și-a dat seama că Untold și Electric Castle mai au de învățat, așa că și-a mai nuanțat poziția.

Radu Hângănuț, într-un articol aproape „critic”, strecoară și o săgeată la adresa celor care au ceva de spus despre festival, ca să pară echidistant: cum că n-ar trebui să ridice problema doar cu puțin timp înainte, în timpul festivalului, cât sunt deranjați de zgomot, sau la câteva zile după, ci tot timpul anului. Pe bune, nu sună puțin aiurea? Când oleacă mai logic ar fi ca tocmai cei care au „generat” problema și care – mai ales – încasează bani grei de pe urma ei, să o și rezolve, pentru că este problema lor LEGALĂ.

Ce ar mai trebui, după asemenea jurnaliști, să facă „activiștii” civici: să se lase de serviciu și să se dedice trup și suflet rezolvării problemelor pe care le are Untold cu cetățenii Clujului? Ca observator neimplicat în organizarea festivalului, de ce n-ar fi suficient să-ți faci datoria civică de a sesiza, în timpul tău liber, ce nu este în regulă acolo? De reținut că jurnaliștii amintiți au scris aceste articole „de opinie” în publicațiile la care lucrează, în timpul programului, și nu în timpul lor liber – adică dezinteresat.

Când sunt mii de oameni implicați aici și zeci de mii de participanți, ce ar avea activistul de făcut, în plus față de toți cei enumerați? Mai exact: să se bată cu morile de vânt, să discute cu mii de oameni sau să-i caute pe organizatori prin oraș, pe unde au sediul (adică în Parcul mare) și să-i „convoace” la dezbateri? Cei ce susțin asta sunt sau naivi, sau confundă bunele intenții cu altceva.

Fauna de după

Deși am zis că nu mai are rost să scriu despre AuntOLD, că e un fenomen minor și că a trecut… nu pot să nu remarc fauna care proliferează deja în jurul acestei… manifestări. E plină presa provincialî și de propagandă cu mesajele „artiștilor”: păi la ce sume au încasat doar pentru a pune muzica pe laptop – în alte locuri au live set, nu DJ set – nici nu e de mirare că au vorbit frumos despre Cluj și RO, ca doar n-o să vorbească urât despre ce-i mai ține încă în viață.

CHECAUTProblema e că fanii pun botul la asemenea exagerări, mai e puțin și o să auzim că de fapt Untold e un eveniment caritabil și că ne va rezolva problemele orașului. Când colo, ce să vezi: propaganda rezolvă doar problemele de imagine ale administrației – nu cele reale, mici dar punctuale, ale cetățeanului. Mulți se atacă la orice discuție despre Untold, ca și cum ar fi vorba de onomastica lor, nu de un simplu eveniment. Dar uite că scrisul nu costă nimic, și nici autoritățile nu trebuie să dea bani grei pe consultanță – ba chiar află pe gratis multe chestii de care habar nu aveau: primarul Boc spunea anul trecut la radio că el nu crede că la Tomorrowland se oprește muzica la ora 23 și că se va interesa.

Ei bine, a aflat, și la ce bun?

Poate tocmai asta e și problema, că discuțiile astea nu generează nici titluri care să le justifice activitatea, nici parandărăt? Ce ușor e să spui doar „Romania is a beautiful country” și „Cluj is the best” mai ales când nu locuiești și nu trăiești aici. E la fel de ușor să vezi doar partea plină a paharului – dar asta e problema ta, nu înseamnă că altul e și obligat să-l bea, doar pentru că-ți place ție.

A, nu-ți plac „criticile”? Atunci citește doar „The Secret”, ClujCapitală, Jurnalul Municipal și rezolvă cuvinte încrucișate, asta te va menține zen. Cum ziceam, sunt persoane care merg la UNTold ca la o nuntă: înainte fac „ședințe” de manichiură și coafor. Îți caută un accesoriu trendy. Sunt puștoaice care-și regizează astfel ieșirea în societate, dacă tot nu mai sunt baluri. Ei bine, lac să fie, că broaște sunt destule 🙂

Casele oamenilor

O prezentatoare de știri căreia lumea îi recunoaște fizionomia pe stradă și timbrul vocii la televizor se exteriorizează timid, dar efervescent, despre buzunarele clujenilor – distingem și o ușoară notă de invidie, care nu va dura mult. Doamna tocmai ce a primit autorizație de construcție pentru un hotel în zona istorică a orașului. Brusc, acolo nu mai e nevoie de locuri de parcare.

Prin sângele prezentatoarei circulă dopamină și fericirea „is a must”, așa că doamna Esca își imaginează că, în vreo 5 zile/ziLE/ZILE, clujenii o să câștige cât alții în șapte ani, deci harapalbic – remarcă pe facebook Lucian TodoranIată ce opinează proprietara zâmbetului feeric:

Restaurantele, hotelurile, pensiunile, casele oamenilor, magazinele de tot felul, taxiurile, Uber, şi câte altele încasează fără oprire.

Cum anume încasează fără oprire „casele oamenilor”, ea știe – de parcă dacă intri în casa cuiva la Cluj ți se emite factură pe un pahar de apă, apoi pe un pahar cu apă, apoi pentru un pahar spălat cu apă; toate cu plata pe loc. Sau și-o fi adus clujenii păcănele în intimitatea căminului, și alea încep să funcționeze din senin în astea 5 zile, scuipând fise și inundând proprietarii și vecinii?

Ca să nu mai zic că cine crede celor exprimate de prezentatoare, ar putea deduce că urbea de pe Someș e cam pustie în timpul anului și mesele din restaurante, camerele de hotel și aparatele fiscale de marcat de prin magazine așteaptă festivalierii goliți deja de bani atunci când și-au plătit biletul și drumul și ajung să doarmă pe spațiul public sau să ceară clujenilor acces la cubiculum-ul unde oamenii își fac nevoile.

N-aș vrea să văd ce s-ar întâmpla cu zâmbetul cuceritor al doamnei dacă i-ar cere vreun clujean „taxă” ca să-și facă necesitățile, căci câștigul din „casele oamenilor” trebuie să vină de undeva… Să fie oare pretinsele chirii nesimțite? Mă îndoiesc metodic, căci acestea n-a fost dovedit a fi fost plătite de cineva, ci doar vehiculate…

La fel mă îndoiesc de sumele vehiculate a schimba mâini. Dacă nu e mirare prostească, e o simplă mașinărie publicitară care inflamează realitatea pentru simplul scop de a atrage mai mulți clienți. Unde-s mulți oameni, vin și mai mulți oameni. Unde le spui oamenilor că-s mulți oameni, de asemenea, atragi mai mulți oameni.

Adevărul este următorul: câștigurile private și publice ale clujenilor de pe urma acestui festival sunt de neglijat (ținând cont de faptul că doar pentru una din manifestațiile de 1 Decembrie sau Revelion se cheltuie mai mult decât încasează Primăria pentru 4 zile și 4 nopți de Festival) și că nu stăm în aceste „câștiguri”. Clujul nu e gol în restul anului.

În plus, se pierde foarte mult: respectul pentru civilizație și pentru lege! Lucrurile astea două nu dau o fericire exuberantă, cum trăiește doamna Esca, ci un sentiment de siguranță, mai profund și mult mai valoros.

„Poate merită un disconfort de o săptămână pe an”, spune prezentatoarea.

Ei bine, nu merită! Nici banii, nici deranjul și nici dopamina doamnei nu merită, iar încălcarea legii nu e ceva negociabil ca să merite sau nu. Asta duce la permanentizarea unei stări de vest sălbatic. Se pierde sentimentul de siguranță. Și asta, oricum am lua-o, nu merită, căci încrederea în celălalt e un bun de mai mare preț decât banii încasați în 5 zile; la fel și încrederea în autoritățile statului.

Regia descălecării lui Boc la Bonțida

Potrivit informațiilor Actual de Cluj, liberalii au primit dispoziții pe WatsApp cu privire la desantul ce va avea loc la eveniment. Astfel că echipajul s-a grăbit să-i facă pe plac edilului, încercând să se costumeze în mari „festivalieri”. În weekend, cam toți oamenii primarului Emil Boc au distribuit imagini din cadrul Electric Castle pe paginile personale de facebook.

Însoțit de câțiva politicieni liberali (inclusiv deputatul Sorin Moldovan) și de primarul comunei Bonțida, care este tot liberal, Boc și-a făcut apariția cu soția sa, Oana, la așa-zisa dezbatere programată de organizatori în penultima zi a festivalului, bucurându-se de o audiență semnificativă.

După ce primarul a fantazat la Electric Castle despre metrou și Clujul de 1 milion de locuitori (studiile spun că 250k vor să se mute la Cluj în următorii 5-10 ani, deci Clujul abia va face față la 600.000 inși, nici pe departe un milion), acum specialiștii din primărie (AKA city-managerul Gheorghe Șurubaru) se sucesc și aduc vorba despre linia de tren urban ce ar putea asigura conexiunea între Nădășelu (zona Autostrăzii) – Cluj Napoca – Bonțida, într-o primă variantă.

Am stabilit cu un consultant varianta finală a stațiilor și punctelor de oprire care ar fi necesare de la Nădășel până la Jucu sau Bonțida. Unele se suprapun cu cele existente (sic!), altele vor fi înființate.

„Urmează discuții comune cu Consiliul Județean, CFR și Compania de Transport Public, eventual și cu operatori feroviari. Cel mai greu va fi cu stația de la aeroport, unde se discută demult despre un punct intermodal; proiectul este deocamdată blocat din cauza costurilor mari. Există varianta de a porni proiectul mult mai repede, cu stațiile deja existente, ulterior urmând să se înființeze altele noi.

După discuțiile pe care le-am avut, CFR e de acord să ne sprijine cu partea de înființare puncte noi de oprire și introducerea în trafic a acestora. Trebuie să lămurim doar cine va opera”, a declarat Șurubaru pentru Ziua-de-Cluj.ro. Reprezentantul Primăriei a mai adăugat că într-o primă fază sunt vizate 12 stații pentru această linie de tren urban: Nădășelu – Suceag – Baciu – Tetarom I – Cluj gară – Cluj zona Clujana – Cluj pod IRA – Aeroport – Apahida – Jucu – Răscruci – Bonțida.

 

Clujul festivalier

Cu voia Domnului și a primarului Emil Boc, la Cluj s-au încheiat cu bine zilele orașului, începute de Ispas. De acum trei ani, de când de pe buzele subțiri ale propagandei oficiale au început să se desprindă, fine și roz ca baloanele de săpun, vorbe despre marile fapte cultural-artistice ce vor invada orașul nostru, din ideea frumoasă Cluj-Capitală culturală a rămas doar expresia „Clujul festivalier”.

Dacă găzduim la Cluj un open de șah ceva mai răsărit, musai să-i zicem festival de șah. Un festival, făcut în curtea școlii Ghibu, musai să fie Ghibstock. Căci, nu-i așa, la Cluj e axul în jurul căruia se învârte Europa. Vor veni aici mii, zeci de mii, ori poate chiar milioane de turiști străini și vor cădea în extaz. Iar noi, fără terminal intermodal și alte prostii, îi vom întâmpina la aeroport cu drone și vom aduce elicoptere să se-nvârtă toată noaptea pe deasupra lor.

Dar invazia asta pe după gardurile festivalurilor ar fi nimic pe lângă o altă invazie, la fel de benefică, a apartamentelor clujenilor, închiriate la suprapreț în tot sezonul (f)estivalier. Că, după plecarea lor, apartamentele vor rămâne tot cam la fel de scumpe, nu e ca și cum ni le-am fi scumpit singuri. E progresul, e consecința dezvoltării urbane a orașului nostru, în fața căruia se prăbușește până și Bucureștiul.

Sigur că oricât de exaltați – sau, din contră, realiști – am fi, luați în parte, toți ne dorim așa ceva: un oraș cât mai smart, cu mașini cât mai electrice, parcări subterane sau supraetajate… Și, dacă se poate, câte o vilă pentru fiecare într-un bloc la fel de smart, așa de 6, undeva între case. Numai că  orice vise-am avea, trăim în societate: bună-rea, așa cum e ea – iar asta presupune respectarea legii. Sunt puțini cetățeni care au rigoarea, poate chiar „obsesia” literei și spiritului legii.

Printre aceștia se numără, în Cluj, și Lucian Todoran. Clujeanul s-a judecat cu administrația locală pentru pentru dreptul de a fi informat, conform legii, în legătură cu prețurile practicate de Primărie la închirierea Sălii Polivalente în cadrul festivalului Untold: „Sala a fost închiriată pentru Untold 2015 cu 40.009 lei (adică nici 10.000 de euro), pentru Untold 2016 cu 18.000 euro plus TVA, din care 13.000 pentru închirierea propriu-zisă, iar restul pentru publicitate și servicii tehnice.

În 2017, Sala Polivalentă a fost închiriată cu 24.450 euro, din care 18.000 euro sala și 6.450 euro platoul din exterior, care până anul trecut nu apărea în contracte, deși era folosit”. Iată concluziile trase de Lucian Todoran, după ce-a aflat sumele care se învârt în jurul festivalului care, nu-i așa, pune orașul nostru pe harta Europei:

Cifrele arată o adevărată jignire la adresa interesului clujenilor și risipire a resurselor municipalității.  Astfel, în 2015, organizatorul declarat nepatrimonial al Festivalului Untold a plătit 40.009,5 lei (+TVA) chirie firmei de stat ce administrează Sala Polivalentă, ceea ce astăzi ar reprezenta puțin peste trei salarii lunare brute ale primarului Emil Boc, în cuantum de 16 313 lei.

În 2016, după ce Federația Share a rămas cu un picior în groapă (adică în incapacitate de plată), nou-nouța firmă privată – cu susținerea actorilor publici – Untold S.R.L., ce a înregistrat în beneficiu propriu numele festivalului, a plătit sub 5 salarii lunare brute de azi ale aceluiași primar Emil Boc (18 000 euro + TVA, adică echivalentul a 80.100 lei la cursul din ultima zi a lunii august 2016) pentru a folosi aceeași construcție în scop comercial și de voie bună.

În fine, anul trecut, în 2017, folosirea construcției cu multe valențe a costat 24.450 euro (+ TVA), adică 116 815 lei la cursul din ultima zi a lunii august 2017, iar pe primar l-ar fi costat puțin peste șapte salarii lunare brute de-ar fi vrut s-o închirieze el și ar fi plătit altcineva TVA-ul. Judecând după datelor furnizate de Untold S.R.L. autorității fiscale, chiria pe care a plătit-o reprezintă sub 0,23% din cifra de afaceri, adică din încasările din vânzări ale companiei, în sumă de 34 181 005 lei.

Surse foto: RadioCluj.ro, Transilvania Reporter

DOR fest

Peste nici două săptămâni în Sala Polivalentă din Cluj are loc DOR fest. D.O.R. vine de la Dragobete, Obiceiuri, Românisme și se dorește a fi un festival în care prim planul să fie deținut de muzică românească, modernă și clasică, eroii artistici ai copilăriei noastre, obiceiurile ce ne leagă de sute de ani și modernismul ce a transformat frumos unele tradiții din România.  Artiști confirmați până acum:

Trupa Vunk
David & The Six Martini Band
Vlăduța Lupău
Young Famous Orchestra
Alte confirmări urmează a fi făcute pe pagina evenimentului.

Cu 10 trupe/artiști pe scenă, 60 în total și cu o petrecere cu muzica românească oferită de Club NOA. Începem vineri seara (23) și terminăm dimineață, de Dragobete.  Bilete 👉 online pe www.bilete.rowww.entertix.ro:  http://bit.ly/2BNhUB2 și www.myticket.ro: 

http://bit.ly/2Bsmdl2

David Todoran, producător general:

Dragobetele, simbolul suprem al dragostei autohtone, vine la Cluj pentru a fi sărbătorit pe 23 Februarie cu ocazia centenarului României. Cum Dragobetele îngemănează în esența sa atât începutul cât și sfârșitul, festivalul DOR își dorește să reafirme o tradiție veche printr-o abordare nouă.

De aceea, festivalul DOR, aflându-se la prima ediție, îi invită pe toți cei care vor să descopere fascinanta poveste românească a lui Dragobete, în inima Transilvaniei, la Sala Polivalentă din Cluj Napoca pe data de 23 Februarie 2018.

Bilete începând de la 30 de lei sunt disponibile la Iulius Mall Cluj Napoca (standul Ticket Event, lângă centrul INFO) și la casieria Sălii Polivalente din Cluj-Napoca.

Alphaville spală rușinea la Discoteca 80

Live concert scria pe afișul „Discotecii 80”, numai că treaba n-a stat chiar așa – sau cel puțin nu în totalitate. We Love Retro și alte concerte asemănătoare prind în Cluj chiar și în vacanța dintre plecarea și reîntoarcerea studenților, așa că organizatorii exploatează la maxim această slăbiciune a clujenilor de vârsta a II-a.

Discoteca 80 a întins la extrem coarda, piesele puse de DJ la pauzele de după primele trei concerte fiind mai interesante decât playback-urile făcute de artiștii invitați. Ca dovadă că în pauzele dintre recitaluri spectatorii au dansat mai mult decât la piesele lui Fancy, ale celor de la London Beat sau ale Sandrei.

Noroc cu cei de la Alphaville care au mai spălat din rușine și au salvat impresia finală de la discoteca 80. Alphaville au fost singurii la care spectatorii au cerut bis (chiar de două ori), și nu prezentatoarea!

Cam la fel au văzut spectacolul și cei de la clujulcultural.ro, un alt site clujean concentrat pe evenimente care l-a prezentat pe larg, cu imagini din concert.

Delahoya fără abonamente

Începând din luna iulie, Delahoya a oprit vânzarea abonamentelor la festivalul devenit „urban”, publicând pe pagina lor de facebook următoarea explicație:

Delahoya e un festival urban, ce se desfășoară pe patru scene: Main Stage, The Other Stage, /FORM SPACE și Live Area. Fiecare dintre scene are personalitatea, farmecul și lineup-ul ei. Și, mai important, fiecare dintre locații are o capacitate diferită.

With all their powers combined, acestea sunt motivele pentru care anul acesta nu o să vindem abonamente, ci doar bilete pe zile și scene.  Pentru ca fiecare dintre voi să poată fi sigur că ajunge la concertul artistului preferat. Bilete, aici: https://www.iabilet.ro/site/event/29747/

Fanii festivalului consideră că motivația din anunț e lipsită de logică, acuzând schimbarea politicii de vânzare a biletelor de acces:

Deci cei care au achiziționat abonament pt iunie, primesc acces la toate scenele pt ambele zile, așa cum e normal, iar cei care nu au cumpărat atunci, trebuie să-și achiziționeze 4 bilele dacă vor acces general în ambele zile?

Deci 4 bilete, 4 sau 2 brățări? Dați-mi brățări și îmbrăcați-mă în dungi!? De ce faceți discriminarea asta?

De asemenea, organizatorii anunță că biletele la prețul special de 39 de lei mai pot fi cumpărate doar până vineri.