Ce și cum folosesc din Jetpack

Jetpack este un modul tot mai complex al celor de la WordPress. Mulţi nu fac altceva decât să îl instaleze pentru 1-2 funcții de care au nevoie şi cam atât, dar treaba nu merge aşa. Această suită de module WordPress, căci Jetpack nu este doar un simplu modul (sau plugin, în engleză), necesită configurarea fiecărei funcţionalităţi în parte şi dezactivarea celor ce nu-ţi folosesc, după asocierea contului WordPress cu Jetpack.

Pentru asta va trebui să intri în cPanel și să dezactivezi modulul de securitate (la mine se numește ModSecurity) pentru un minut, cât timp se face această asociere, apoi îl activezi la loc. Ce funcționalități mi se par utile și le folosesc, pe lângă cele enumerate aici:

  1. Enhanced distribution – face singur share pe pagina de facebook asociată blogului sau sitului, dacă uit să fac eu asta, apoi notifică motoarele de căutare şi alte site-uri atunci când apare conţinut nou pe blog.
  2. Monitor – trimite email administratorului atunci când situl este „picat”, astfel că pot suna la firma de hosting. Un alt email este trimis atunci când situl este din nou accesibil. Oferă astfel o contorizare (trebuie să aduni tu, dar poți afla câte minute pe lună ești offline) și poți cere despăgubiri.
  3. Widget Visibility – administratorul poate seta care widget-uri (componente) să fie afişate doar pe pagina principală, care apar doar în postări (articole) etc.

Use the WordPress.com editor to publish your contentCe mi se pare util este noul Editor simplificat. Nu știu de ce noile versiuni de WordPress nu mai oferă printre instrumentele de editare alinierea justified (de la stânga la dreapta). Interfața gratuită pentru fiecare sit Jetpack însă mai are acel buton.

Pentru cei interesați de siguranță, există un nou plan, numit Jetpack Personal (până acum erau doar variantele Free sau Premium). Planul Personal cuprinde filtrare spam, copii de siguranță automate zilnic într-o locație din afara sitului, arhivă copie de siguranță pentru 30 de zile și spațiu de stocare nelimitat. Acestea au însă un preț: 3.50$ pe lună. Dacă vreți un singur sit și să nu vă complicați cu găzduire, un domeniu .blog este ok. Jetpack Personal include de asemenea: migrație sit, restaurări automate și suport prioritar din partea echipei dedicate de experți în securitate WordPress.

De la regional, la național

În vreme ce la Cluj ziaristul Liviu Alexa vrea să extindă NCN dintr-un post local direct într-unul național, o televiziune regională de știri face pasul spre național printr-o achiziție: Cătălin Tolontan anunţă pe blogul său că visul lui Zoltan Teszari de a avea o televiziune generalistă care să se lupte cu Pro TV și Antena 1 , se poate împlini. Știrea este că Adrian Tomşa, un apropiat al lui Teszari, este foarte aproape de a achiziţiona Prima TV. Potrivit sursei citate:

Cristi Burci, patronul Prima TV, a ajuns la o înțelegere cu Adrian Tomșa ca să-i cedeze televiziunea. Înțelegerea va intra în vigoare doar dacă Prima reușește să rezolve problemele legate de insolvență. Avocat și om de afaceri din Transilvania, partener al lui Zoltan Teszari, Tomșa are lângă el și alți antreprenori, deocamdată nedivulgați. Mișcarea face parte dintr-un mai vechi plan.

Prin ce s-ar schimba audiența Digi? RCS-RDS deține posturile specializate Digi Sport și Digi 24, dar acestea nu se adresează unei audiențe generale, în vreme ce postul căzut în uitare Prima TV, se consideră că da. Practic Zoltan Teszari nu ar cumpăra atât o audiență, cât un concept, pe care l-ar testa fără a risca să-și canibalizeze posturile care funcționează în prezent. Totuși, nemulțumiți de performanța postului de știri, acționarii vor să-l restructureze, iar o soluție ar fi tocmai această achiziție:

În noua formulă, Prima TV ar urma să folosească și o parte din dotarea tehnică folosită acum de Digi 24.

Potrivit stiripesurse.ro, grupul RCS-RDS acesta se află în plină expansiune, DIGI făcând recent o mișcare spectaculoasă în Ungaria, unde filiala sa din DIGI HU, a achiziționat 99,998395% din capitalul social și drepturile de vot ale postului „Invitel”, operat Invitel Távközlési Zrt – știrea completă aici. În vreme ce pe piața de cablu din România nu mai are unde să se extindă, concentrându-se pe achiziții din piața media (care folosește cablul pentru difuzare), expansiunea grupului continuă în Ungaria, unde va urma probabil același traseu: înființare de posturi TV (licență proprie) și achiziții, în momentul în care va ajunge în situația de a nu se mai putea extinde prin forțe proprii.

Cine știe, cunoaște

De când și-a tras partid nou, Ponta e mult mai activ în media. Ieri a ieșit la DCnews cu pontul că „80% din bugetul Apărării se duce pe salarii, pensii și cheltuieli”. Mai bine Ponta cu ponturi în opoziție decât cu poante la guvernare:

Vă dau un exemplu de economie în 2017 care va fi o mega gaură în 2018-2019. Știți povestea cu 2% din PIB pentru Apărare. Știți cumva un singur program de înzestrare a Armatei, de achiziții, unde s-a plătit vreun leu în 2017? Pe rachete, pe tancuri? Nicăieri. Nu s-a semnat nimic. Sunt promisiuni. În 2017 nu se va plăti.

Se face economie, dar nu una foarte mare pentru că și acei 2% din PIB pentru apărare, adică 3,5 miliarde de euro, mai precis 75%-80% din bugetul Ministerului Apărării se duce pe cheltuieli de salarii, pensii și ce mai avem noi. Deci rămân 20% bani pentru a cumpăra ceva, adică vreo 600 de milioane de euro.

Să facem un calcul: rachete din America, rachete din Franța, elicoptere din America, elicoptere din Franța, transportoare blindate din Germania, transportoare blindate din Franța… este poveste. Nu sunt bani pentru așa ceva! Mai ales că nu înțelegem care este strategia.

Vrem să ne înarmăm, ok, este normal, dar știți cum sună chestiunea asta? Este ca și cum dumneavoastră mergeți pe jos sau cu metroul și dintr-o dată v-ați hotărât să vă cumpărați și mașină, și elicopter, și avion, deși tu nu ai bani nici de una dintre ele

Țuțuianu demis via Iohannis

Ministrul Apărării Adrian Țuțuianu și-a dat demisia, anunță presa centrală, publicând declarațiile acestuia după o întâlnire cu premierul Tudose:

Nu sunt probleme financiare. Sunt probleme strict tehnice. Cei din minister au solicitat un comportament fiscal funcţionăresc. I-am spus premierului de ce s-a ajuns aici.

El mi-a reproşat lipsa de comunicare. Am spus că dacă e o soluţie, eu i-am lăsat demisia mea pe masă. A fost o comunicare proastă pe acest subiect.

Motivul demisiei pare a fi comunicatul în care MAPN anunța că nu mai are bani de salarii, dar este de menționat remarca făcută de președintele Klaus Iohannis că „are încredere în Ţuţuianu”, precum și afirmația ultimului, că există o „unitate de vederi” între MApN şi Preşedinţie în ceea ce priveşte rezolvarea problemelor din sistemul de apărare.

Discuția a fost purtată în contextul în care în şedinţa CSAT de azi urma să se aprobe Planul de înzestrare a Armatei. Se pare că liderul PSD, Liviu Dragnea, nu a văzut cu ochi buni nici vizita pe care Ţuţuianu urma să o facă în Statele Unite, nici faptul că începuse să apară ca o personalitate credibilă în sondajele de opinie. Surse din partidul de guvernământ au explicat pentru HotNews că:

Dragnea l-a așteptat să greșească, iar Ţuţuianu a gestionat prost problema salariilor din MApN.

 

DRDP Cluj

Se schimbă directorul Direcţiei Regionale de Drumuri şi Poduri (DRDP) Cluj, direcţie care administrează drumurile naţionale din mai multe judeţe ale Transilvaniei şi care se află în subordinea CNADNR, actuala CNAIR, potrivit surselor Ziua de Cluj. În locul lui Eugen Cecan va fi numit orădeanul Radu Băruță, care a fost director general adjunct al CNADNR de unde a fost schimbat din funcţie de fostul ministru al Transporturilor Dan Şova în 2013, când premier era Victor Ponta.

O altă știre de senzație este că în 2017, se face apa și canalizarea în comuna Baciu! Primarul Florin Mureșan a anunţat că lansarea licitației pentru atribuirea lucrărilor de introducere a apei în Mera, Suceagu și Rădaia – sate aparținătoare comunei pe care o conduce. Într-o declaraţie dată pentru sursa citată urmă cu câteva luni pe acest subiect directorul Companiei de Apă Somes Dorin Ciatarâş estima că din momentul începerii lucrărilor, acestea s-ar putea finaliza în câteva luni.

Cât privește introducerea canalizării în Suceagu, Popești, Corușu și Săliștea Nouă, primarul Florin Mureșan a precizat că se lucrează pentru obținerea finanțării. Edilul speră să semneze contractele necesare la Ministerul Dezvoltării până la mijlocul lunii septembrie. El a menționat că:

Am demarat procedurile de achiziționare a terenurilor pe care vor fi amplasate stațiile de epurare.

Sursă foto: Ziua de Cluj

Milițianul de serviciu

Un filmuleț a cărui singură calitate este faptul că a devenit viral, prin preluarea lui în mass-media națională (aflată parcă în lipsă de subiecte), aduce din nou în atenție problema întâietății în Transilvania și a Ținutului Secuiesc. Patrioții locali din toate taberele au început să-și etaleze cunoștințele istorice mai mult sau mai puțin documentate. Cât despre presa locală, a încercat și ea să culeagă câteva firimituri de la masa celor mari, aspect despre care am scris aici.

Incidentul petrecut la supermarketul Kaufland din Odorheiu Secuiesc a scos imediat la iveală provincialismul presei locale – cei din Târgu Mureș, de unde se presupune că este autorul vloggului Milițianul de serviciu începând să vâneze identitatea autorului anonim, în loc să se întrebe 1) de ce a trebuit să vină cineva din altă parte ca să semnaleze niște aspecte trecute sub tăcere de presa locală și 2) care sunt cauzele fenomenului, nu efectele lui. După cum comenta cineva pe facebook, autorul filmulețului putea să fie și Tarzan – asta este mai puțin important.

Așa cum am încercat să arăt aici, tocmai amatorismul cu care se face azi presa locală a făcut posibilă apariția acestor vloggeri sau „milițieni” de serviciu. Așa cum jurnaliștii de provincie au fost decimați de administrația locală, se pare că același fenomen stă la baza vânătorii identității anonimilor care se ascund sub diferite denumiri de bloguri sau vloguri.

Asta cu toate că nu contează atât identitatea unui pion din armata de trolli, ci ar fi mai important să înțelegem atât cauzele fenomenului cât și istoricul său, sau modul cum s-a ajuns aici. Dar ca să nu devenim prea serioși, să-ncercăm să ne păstrăm umorul mergând mai rar pe la Kaufland și mai des la Lidl – unde nu sunt nici mitici, nici mici așa de mici, ci doar din aceia… neprăjiți 🙂        À bon entendeursalut!

Tipologii feisbuciste

Grupuri sau pachete de utilizatori?

Majoritatea utilizatorilor Facebook sunt conștienți că formează „pachete de date” pentru această companie, care trăiește, ca orice business, din vânzări. Asta deși experiența noastră, ca utilizatori, este diferită: unii folosim social-media pentru a ține legătura cu prietenii în câte-o pauză, alții ca să ne promovăm lucrările sau afacerile. Cu toate acestea, sunt și persoane care văd Facebook ca un mediu pasiv: ca și cum ar fi un canal TV în care apar toți cei pe care îi cunoaștem.

Un studiu publicat în Jurnalul internațional al comunităților virtuale și rețelelor sociale, confirmă faptul că Facebook suferă de un efect Rashomon, adică sunt grupuri de utilizatori care interpretează această experiența în mod diferit. Denumirea vine de la filmul Rashomon din anii ’50 regizat de Akira Kurosawa în care o crimă e descrisă în patru moduri contradictorii de patru martori diferiți. Revenind la articol, autorii săi au descoperit că utilizatorii facebookului pot fi clasificați în patru mari tipologii: constructorii de relații, privitorii la ferestre, mesagerii orașului și egoiștii.

Autorii studiului (Școala de Comunicare de la Universitatea Brigham Young) declară că aceste patru categorii au reieșit dintr-un studiu care a cerut subiecților să evalueze o listă de declarații. Fiecare dintre aceste 48 de expresii precum „Facebook este o sursă de stres și mă deprimă” sau „Facebook este o modalitate instantă de a cere ajutor” au fost clasificate de subiecți de la „mă reprezintă mult” la „puțin” . O precizare: studiul a implicat doar americani cu vârsta cuprinsă între 18 și 32 de ani, care au fost ulterior intervievați de cercetători pentru a disemnina informații suplimentare și date calitative.

Să le luăm pe rând:

Constructorii de relații = folosesc Facebook așa cum oamenii foloseau altădată telefoanele reale și telefonia fixă: ca să își consolideze relațiile existente cu prietenii și familia. De fapt, Facebook este pentru ei o extensie a vieții offline, potrivit lui Tom Robinson, director asociat al BYU’s Graduate School of Communication și profesor de publicitate. Un exemplu de afirmație cu care constructorii de relații s-au identificat-o a fost: „Facebook mă ajută să-mi exprim iubirea față de familia mea și permite familiei mele să-și exprime dragostea față de mine”.

După cum explică cercetătorii în studiu, această categorie nu consideră Facebook o „societate socială virtuală deschisă, ci mai degrabă un site mini-hub pentru povestiri personale, în care fluxurile de informații circulă liber între prieteni și familie”. În faza interviului, un subiect care a căzut În această categorie a spus că nu-și sună familia, așa că Facebook este „doar o modalitate ușoară de a spune: bună” și „de a împărtăși un pic de dragoste. De asemenea, constructorii de relații tind să posteze și să fie spectatori de imagini și videoclipuri. Aceștia comentează în mod curent imaginile pe care ceilalți le-au împărtășit și se angajează în conversații.

Privitorii la ferestre = văd Facebook ca o parte inevitabilă a vieții moderne, dar foarte rar dezvăluie informații personale, împărtășesc fotografii sau scriu actualizări. Conduita lor este grevată de un „sentiment de obligație socială” de a fi pe Facebook. Ei nu prea dau like, nici nu prea comentează. Clark Callahan, unul dintre co-autorii lucrării care este și specialist în metode de cercetare și director al școlii de comunicare la BYU, îi numește pe utilizatorii de acest tip „echivalentul social-media al oamenilor care urmăresc”.

În acest grup cele mai asumate afirmații au fost cele precum: „mă pot uita liber la profilul pe Facebook al cuiva pentru care am o pasiune ca să îi cunosc interesele și statutul” sau „trebuie să folosesc Facebook pentru a rămâne în legătură cu oamenii”. Un privitor la ferestre le-a spus cercetătorilor: „prefer să-mi trăiesc viața în afara Facebook”. Altul a spus că Facebook „nu este un loc pentru a posta lucruri despre mine sau despre viața de zi cu zi sau despre ceea ce am făcut sâmbătă – cei care vor să mă cunoască vor prefera să fie acolo cu mine”.

Curierii orașului sau mesagerii de oraș = sunt jurnaliștii, activiștii și organizatorii de evenimente pentru care Facebook e ca un balon de săpun. Spre deosebire de constructorii de relații, de exemplu, lumea lor virtuală poate diferi de viața lor reală. S-ar putea să transmită informații despre care se simt forțați să le împărtășească într-o gamă largă de conexiuni apropiate și îndepărtate, dar nu caută un follow-up, sau nu oricum: „uneori postează lucruri și nu le pasă nici dacă le place sau nu”, spune Kurt Boyle, profesor de jurnalism al BYU, un alt coautor al studiului.

Membrii acestei facțiuni avertizează adesea despre diferite probleme, folosind cele mai recente meme și văd Facebook ca pe cel mai simplu mod de-a face acest lucru. Trebuie să ne întrebăm dacă nu cumva distribuirea constantă a articolelor online – pentru care Facebook a încasat venituri – nu a ajutat prea mult acest gigant tehnic în timp ce a slăbit în continuare industria ziarelor. Dacă ziarele se pot lupta cu succes într-o bătălie legală, așa cum speră, curierii orașului vor fi primii care vă vor spune despre asta – și o vor face prin intermediul Facebook.

Doar să nu le cereți să vă împărtășească detalii personale. Deși sunt extrem de atenți la alerte (fie ele adevărate, fie știri inventate care sună bine) și la invitarea oamenilor la evenimente (proteste sau altceva), ei nu au tendința de a dezvălui informații private în activitatea lor pe Facebook. Lipsa lor de a împărtăși și de a interacționa nu reprezintă o lipsă de interes pentru cei din jurul lor. „Nu vorbesc cu familia mea pe Facebook”, a explicat unul dintre aceștia, „ei sunt mai importanți decât asta”. Cei mai mulți ar lua mai degrabă telefonul, sau ar trimite un mesaj text, preferând o conversație reală celor virtuale.

Egoiștii = ultimul grup este și cel cu care suntem familiarizați. Egoiștii au generat mii de articole cu privire la această problemă a mediilor sociale și au contribuit la mitul mileniului narcisist. Ei utilizează în mod obișnuit cam aceleași caracteristici Facebook ca și constructorii de relații – postarea de imagini, clipuri video și actualizări de stare – dar o fac în primul rând pentru a atrage atenția asupra lor, spun cercetătorii din spatele acestui studiu. Energizați și validați de like-uri și comentarii, egoiștii sunt acord cu afirmații precum: „Cu cât sunt mai multe notificările primite, cu atât mă simt mai aprobat de colegii mei”.

Unul dintre aceștia a explicat într-un interviu din cadrul studiului, că: „a face o fotografie și a lăsa-o în telefon este inutil, dar odată ce o postez pe Facebook – asta arată că am făcut ceva”. Deși s-a descoperit că egoistul este cel mai puțin preocupat de acuratețea eului prezentat online, după cum spune Boyle, această tendință ar putea exista în oricare din categoriile anterioare: „chiar și constructorii de relații ar putea arăta că au o relație iubitoare cu cineva de pe Facebook, dar când se întâlnesc – este o poveste diferită”, conchide el.

Printre curierii orașului, computerul poate oferi o barieră de protecție pentru cei care nu se simt în mod necesar să-și împărtășească ideile sau opiniile în viața reală. O calitate seducătoare a interacțiunii online, în general, notează Boyle, este că oamenii pot crea o versiune mai bună sau diferită. De aceea, pentru a ne împărtăși cele mai întunecate adevăruri, preferăm anonimatul perceput al unei căutări pe google.

Cum a fost la Smida Jazz #2

Anul acesta am reușit să ajung în premieră la Smida Jazz, un festival promițător, la care am remarcat următoarele: grija față de comunitatea locală, prin faptul că localnicii, cei ce au domiciliul în satele Smida, Giurcuța de Sus, Giurcuța de Jos, Poiana Horea, Doda Pilii și Ic Ponor, nu plătesc intrarea la festival. Ei trebuie doar să prezinte buletinul. Apoi, că persoanele cu handicap, împreună cu un însoțitor, beneficiază de intrare liberă la festival, pe baza documentelor justificative. Aspecte mai puțin semnificative, veți spune, dar ele pot face diferența.

Azi e ultima zi de festival, cu Iordache, Eric Vloeimans’ Gatecrash și Bugge Wesseltoft’s New Conception of Jazz. De recomandat să mergeți cu numerar la voi, căci, din anumite motive tehnice, uneori nu se poate efectua plata cu cardul. Ce am uitat eu să iau, pe lângă cort și sac de dormit, și vă recomand să nu ratați și voi în bagaje:

  1. Izopren (atât pentru pus sub cort, cât și pentru diminețile cu meditație și yoga);
  2. Încălțăminte impermeabilă, de munte (serile sunt reci);
  3. Pălărie/căciulă/șapcă și haine groasă (noaptea vor fi circa 10 grade);
  4. Lanternă frontală (cum au minerii, să vă descurcați noaptea);

În rest, toate bune și frumoase, campingul are în dotare și dușuri, iar toaletele ecologice încă n-au prins miros. Lumea este civilizată, mai sforăie unii prin corturi dar csf? Ncsf – a, ba da: să treceți la punctul 5 din listă și dopurile de urechi dacă chiar vreți să și dormiți pe-acolo. N-am înțeles de ce în prima noapte muzica de la 1 până la 4 dimineața a fost una de club, și dată cam prea tare pentru cei care poate chiar vor să doarmă; bine, după ora 4 în plin concert de sforăituri am înțeles. Poate campingul un pic mai mare și ceva mai aerisit, data viitoare?

O să revin pe www.cluj.pro după discuția cu PR-ista festivalului, Larisa Ionesi (de pe pagina căreia am luat imaginile reușite de la Smida), cu un articol referitor la diferențele dintre Gărâna Jazz și Smida Jazz festival. Ca să-mi fac o idee despre ce am ratat azi, m-am uitat pe youtube după olandezii de la Eric Vloimans’ Gatecrash, veniți în premieră într-un concert la noi:

Smida Jazz

În acest weekend începe a doua ediţie a Smida Jazz, un festival care se ține în zona Beliș din Munţii Apuseni. Festivalul mi s-a părut interesant încă de la prima ediție, care este mai mult o provocare pentru organizatori. Mulți îl aseamănă cu celebrul festival bănățean Gărâna – ajuns deja la ediţia XXI.

Gărâna este o zonă cu vorbitori de limbă germană din Munţii Semenic, pe lângă Reşiţa. Se bucură de peisaje frumoase, audiență selectă și invitați de excepție. În ultimii ani festivalul de jazz de la Gărâna a fost dominat de muzicienii scandinavi care s-au integrat foarte bine, poate şi din cauza nopţilor foarte reci. Smida este un cătun mic, aflat la altitudinea de 1.100 de metri în mijlocul Munţilor Apuseni, imediat după Răchițele, aproape de graniţa dintre judeţele Cluj și Alba.

În acest an la Smida vin patru trupe care au cântat şi la Gărâna: Bugge Wesseltoft, JazzyBit, Trompetre şi Iordache. Capul de afiş de la Smida Jazz Festival 2016 a fost un alt muzician gărânez: norvegianul cu origini turceşti Ilhan Ersahin, aproape anonim în trio-ul lui Bugge Wesseltoft de la Gărâna Jazz Festival 2013. Ce zic organizatorii despre conceptul festivalului de la Smida:

Smida Jazz Festival, un proiect cultural unic în România, axat pe promovarea jazz-ului contemporan şi a abordărilor inovatoare în muzica de jazz, are ca scop promovarea combinării mai multor genuri muzicale, precum și a dialogului cultural ce angajează mai multe țări, întrucât artiștii agreați sunt atât români, cât și străini, iar dimensiunea festivalului este una internațională.
Programul zilei de vineri, 25 august, la Smida Jazz Festival 2017:
JazzyBit (România)
The Kandinsky Effect (Franţa)
Tingvall Trio (Germania)
Smida Jazz Festival este organizat de Asociația Transylvanian Cultural Development, care își propune să contribuie activ la dezvoltarea regiunii Transilvaniei, prin promovarea locului de desfășurare, cât și a produselor, respectiv tradițiilor locale. De asemenea, asociația își propune să susțină jazzul contemporan, atât românesc, cât și străin, încercând o simbioză, o sinteză a mai multor genuri și stiluri de muzică. Aceste stiluri lipsesc din peisajul muzical românesc, dar și est-european, contextul cultural actual caracterizându-se prin prezența unor evenimente dedicate jazzului tradițional.

Nespus Napocensis – manual

Mai jos o cinașă prezentare dată la-ncet de Mihaela Vârlan, despre ediția #3 a unui nespus festival ne-napocean, zis și bumți bumți:

S-au vorbit la Ministerul dezvoltării regionale să scoată un manual Untold, doar că n-au știut ce nume să-i dea.

Pe lângă întrebări gen: ce este pălinca? ce soluții de prim ajutor adoptăm în cazul în care am îngurgitat accidental slănină cu ceapă? sau am primit sms-uri de amenințare cu apocalipsa de la numărul 666, autorii manualului s-au gândit să dea mai multă greutate festivalului sugerând că Untoldul ar putea fi utilizat ca antrenament pentru un eventual atac aerian cu bombe.

În acest sens au întocmit un chestionar și au aflat chiar de la participanții festivalului care ar fi cele mai potrivite măsuri de protecție în caz de atac aerian. Iată ce au răspuns:
– Ce faceți când cade o bombă?
– Radem o bere.
– Ce măsuri luați când vedeți că prima bombă e urmată de o a doua?
– Ne facem poze.
– Cum vă apărați în caz de explozie?
– Folosim armamentul din dotare: țuică, bere, mici și muștar.
– Ce este un teren minat?
– Locația perfectă pentru prezentări de coafuri sofisticate și tehnici de machiaj la minut. Coafura rezistă iar tenul va fi iluminat din interior.
– La ce te gândești în momentul în care îți explodează o bombă în față?
– La Armin van Buuren.
– Ce sunt bombele?
– Stickuri uriașe care se detonează când viteza sunetului depășește viteza luminii.
– Ce faci când îți vezi creierii pe asfalt?
– Nimic. Aștept să scoată Armin sticku’ din laptop și creierul se va recompune la loc, ca și cum nimic nu s-a întâmplat. N-ai văzut Matrix?

Cei de la minister l-au sunat pe Putin să-i comunice că populația a fost prevenită, instruită, iar dacă se hotărăsc să atace, ar fi mai ok să ocolească Clujul că numa-și pierd vremea pe aici. Ardelenii îs prea calmi și senini, nici măcar Untoldul nu i-o dărâmat, deci n-au nici o șansă să-i bage cineva în seamă in Cluj, doar tineretul o să fie în delir când o să cadă prima bombă: Uauuuu, Untold gratiiiiis, iuhuuuuu! Pay with flesh?

La vita e bella. Acum la Cluj. După o idee de Benigni. Putin, auzi? E destul de tare măgăoaia? Păi nu se poate mai tare, Putine, că explodează sticku-n creieru oamenilor și-i omorâm! Ce zici, că vrei și artificii? No bine mă Putine, am crezut că ne-nțelegem. Da’ tu ești turc.