Vinde Paskany CFR?

Potrivit unui articol publicat azi în Evenimentul zilei, Arpad Paszkany – patronul clubului de fotbal CFR Cluj, aflat în insolvență (dar pe cale să iasă mai devreme din această procedură, prin plata datoriilor rămase) – ar fi vândut acțiunile pe care le mai deținea la echipă (62%) cu 1,3 milioane € către auditorul financiar Marian Băgăcean.

Din această sumă 1 milion € ar fi reprezentat costul acțiunilor iar restul, răscumpărarea datoriilor pe care Paszkany le făcuse în numele clubului la diverși oameni de afaceri din Cluj.

În articolul publicat sub titlul Își vinde Paszkany imperiul imobiliar? Echipa de fotbal CFR Cluj a fost vândută, jurnalistul Mihai Șoica, semnatarul știrii publicate în evz.ro, sugerează că în spatele acestei tranzacții s-ar afla de fapt un fond de afaceri german, reprezentat în Cluj de Neluțu Varga, iar echipa de fotbal ar fi doar un bonus al unei tranzacții mai mari, cuprinzând Hotelul Granata, Clădirea de birouri Sigma și Clădirea Companiei de Informatică Aplicată.

Atât Varga cât și Paszkany au negat categoric această informație. Arpad Paszkany a confirmat doar vânzarea echipei de fotbal, pronunțând însă alt nume:

Eu am discutat doar cu domnul Gădălean această tranzacție. Dacă dânsul are în spate pe altcineva nu am de unde să știu.

Lichidatorul judiciar al CFR Cluj, Răzvan Zăvălean, a confirmat că în conturile clubului a intrat o sumă de bani.

L-am întrebat și eu pe domnul Băgăcean, în ce calitate a virat această sumă iar dumnealui mi-a spus că de nou acționar al clubului. Vom vedea pe viitor ce va fi.

Și presa sportivă din Cluj a publicat azi o știre legată de această posibilă tranzacție, stiridesport.ro titrând: Oaspeţi surpriză la stadionul din Gruia! Posibili investitori?

La stadionul din Gruia şi-a făcut apariţia, însoţit de preşedintele Iuliu Mureşan, şi Răzvan Zamfir, fostul director executiv al clujenilor…

Preşedintele Iuliu Mureşan a fost însoţit şi de câţiva oaspeţi „misterioşi”, care au inspectat condiţiile de pe stadionul „Dr. C-tin Rădulescu” şi s-au fotogragiat cu oficialii clujeni.

Sursă foto: stiridesport.ro

Website sau blog, ce mare diferență?

Resuscitarea blogging-ului

Recenta introducere (la sfârșitul anului trecut) de către firma Automattic (posesoarea platformei de blogging WordPress.com) a domeniilor .blog a fost privită de mulți ca o încercare de resuscitare a bloggingului. Chiar dacă vine cu speranțe de mai bine, ca orice schimbare, nu e vorba doar de atât, mai ales că noua „față” a WordPress-ului titrează că:

WordPress powers 27% of the internet

iar domeniile .blog sunt oferite din start pentru $2,99/lună, ceea ce arată destul de clar că este vorba de pasul (normal) de monetizare a serviciilor oferite gratuit. Pas pe care oricine trebuie s-o facă la un moment dat, ca să nu dispară de pe piață – vezi cazul Yahoo!, care mai supraviețuiește doar în Asia sub denumirea de Altaba. Înainte de alte aprecieri, să vedem întâi care este diferența între site și blog și apoi, cum ne putem da seama dacă citim un blog sau un website?

Diferența între website și blog

Prezența pe web a unei persoane sau companii se concretizează printr-o adresă de genul 181.89.46.98. Web-ul în sine și-a luat această denumire pentru că este o pânză, o rețea de pagini care convertesc aceste adrese în cifre în adrese care pot fi reținute de om, cu litere – de genul www.cluj.pro. Un bun comunicator își va deschide un blog – și nu ca să obțină un profit din el, în vreme ce o persoană pragmatică ar putea fi tentată mai degrabă să-și înființeze o companie: de exemplu una de PR.

Așadar unei persoane i se potrivește un blog, iar o companie mare, cu o misiune distinctă, clară, asumată, își va face un site de prezentare. Că și compania poate alege să includă în site o pagină de blog, care să stimuleze interactivitatea în relațiile cu clienții săi, este o altă problemă, dar siturile de prezentare ale firmelor necesită alt gen de interactivitate: o pagină de contact, formulare de înscriere la newsletter, butoane gen call to action: buy now, șamd.

Cazul siturilor de știri

Despre cum distingem între un site și un blog am mai scris aici. Cum facem însă distincția între un site de știri și un blog de știri (ultimul, de cele mai multe ori, fiind unul de scandal ori de dezinformare)? Prin intersecția știrilor cu social-media, presa ajunge un analist al știrilor de ieri, iar activitatea omului de presă nu mai poate viza doar colportarea știrii în sine, ca element de noutate, ci prezentarea ei într-un context complex – ce ține atât de arhivele / memoria fiecăruia, cât și de capacitatea de interpretare a celui care scrie articolul.

Este mai greu să distingi între un site de știri și un blog decât între un site de firmă și un blog. Există situri de știri la care scriu mai multe persoane, dar asta nu le face încă să se deosebească de un blog colectiv. Un asemenea blog, chiar dacă prezintă opinii diverse, nu are o misiune asumată, iar persoanele care scriu pe el nu se pot pune de acord cu respectarea unei politici editoriale (poziții clare, mesaje bine structurate, existența unor rubrici regulate care să-i ușureze cititorului receptarea informației, etc).

Că este posibilă și asumarea unei misiuni perverse, cum ar fi răspândirea de știri mincinoase ori partizane, asta e deja altă poveste.

 

Cifrele protestelor

Anunțate azi după ora 17, protestele împotriva protestelor OUG privind amnistia și grațierea, la care s-au adăugat și cele împotriva posturilor de scandal România TV și Antena 3, au strâns, potrivit informațiilor furnizate de postul TV Digi TV și diverse wall-uri de Facebook, peste 40.000 de persoane -probabil undeva spre 50.000.

Iată și distribuția protestelor în țară, însoțită de câteva imagini:

– peste 25.000 de persoane la București
10.000 de persoane la Cluj, unde s-a scandat România-i țara mea și nu vreau să plec din ea!
7.500 la Timișoara, scandând Vrem Guvern normal, nu unul penal!
5.000 la Sibiu, unde s-a scandat Antena 3, niste derbedei!
– 2.500 la Iași
– 1.500 la Brașov

În total din toată țara au ieșit în jur de 50.000 oameni în stradă. Intens mediatizate în presă și pe grupurile de socializare, demonstrațiile de astăzi le-au depășit foarte ușor numeric (în marile orașe) pe cele din urmă cu o săptămână. În București unde se estima că au fost 25.000 acum au fost tot cam atâtea persoane, doar Clujul întărind estimarea între 5 și 10.000 de data trecută cu un număr de 10.000 persoane ieșite cert (a fost și mai cald).

Cum organizarea a fost ceva mai extinsă, au ieșit la protest oameni din mai multe orașe ale țării decât în urmă cu o săptămână, un număr sensibil crescut de demonstranți înregistrându-se în Timișoara și Sibiu. Multe imagini de la manifestările din 22 au fost prezentate trucat, cum este și cazul celei de aici.

RoTLD renunță la taxa anuală

ROTLD intenționase introducerea unui tarif anual de mentenanță pentru domeniile .ro. Partenerii săi (registrarii, de regulă firme de hosting), considerând că detaliile implementării unui tarif anual trebuie stabilite numai după consultări publice, au trimis o scrisoare deschisă prin care semnalau neajunsurile introducerii unei asemenea taxe (de 7,8 eur). Taxa sau tariful de mentenanță anual venea după ce domeniile .ro fuseseră vândute „pe viață”, iar noul tarif se cerea achitat inițial pentru 5 ani, adică 7,8 x 5 = 39 eur+TVA (după cei 50 usd+TVA achitați la prima achiziție), urmând apoi să se achite 7,8 eur+TVA pentru fiecare an de rezervare a domeniului .ro dorit.

Potrivit unui comunicat trimis hotnews, ministrul comunicațiilor Augustin Jianu a mandatat azi membrii Consiliului de Administrație ai Institutului Național de Cercetare în Informatică (ICI) să-și anuleze decizia anterioară privind introducerea de la 1 iulie 2017 a unui tarif de înregistrare și mentenanță anuala pentru domeniile .ro. Un proiect de lege privind administrarea domeniilor .ro ar urma sa fie lansat în dezbatere publică în vara acestui an.

350.000 boți Star Wars pe Twitter

Cercetătorii britanici de la University College din Londra au resimțit recent o tulburare în situația Forței. Ei au descoperit sute de mii de botneți ascunși pe Twitter care au răspândit tuituri cu citate aleatoare din Star WarsShi Zhou și studentul său Juan Echeverria Guzman au dat accidental peste acești botneți, studiind un eșantion aleatoriu de 1% din utilizatorii Twitter, dintr-un total de 6 milioane de conturi în limba engleză. Când au trasat apoi locațiile acestora pe harta lumii, a apărut un model suspect. Mai mult de 3.000 dintre ei se încadrau în două dreptunghiuri ciudat de uniforme: unul acoperă aproximativ Europa și Africa de Nord și altul America de Nord. 

Cercetătorii au examinat manual textul acestor tuiuri, găsit fragmente aleatorii din Star Wars, multe începând sau încheindu-se cu un cuvânt incomplet sau incluzând hashtag-uri plasate la întâmplare. Examinarea datelor asociate celor 4,942 de conturi a dus la identificarea a 3,244 de boți cu următoarele caracteristici:

  • tuituiesc doar citate aleatoare din Star Wars;
  • utilizează hashtag-uri asociate unor cuvinte aleatoare pentru a agăța followerși;
  • nu re-tuituiesc niciodată și nici nu menționează alți utilizatori de Twitter în mesaje;
  • fiecare bot a realizat 11 sau mai puține tweet-uri de la începutul activității; 
  • fiecare are între 10 și 31 de prieteni;
  • boții preferă „Twitter pentru Windows Phone” ca mediu de propagare.

Așa că, dacă utilizați sistemul Windows pe smartfonul dvs (Nokiar că v-am nimerit aici), May the Force be with you!

Consum cultural

Vedeta fiecărui început (și sfârșit) de an e statistica. Printre altele, apar topuri ale celor mai bune cărți citite și filme văzute. La câte cărți se publică acum, în lipsa topurilor nu prea mai ai cum să fii la zi, pentru că nu-ți-ar ajunge o viață nici măcar să le răsfoiești pe toate.

Am publicat și eu câteva topuri de filme, cărți și piese de teatru, în ideea că nu știi de unde sare iepurele (cu recomandare), și m-am uitat și topurile altora (în aceeași idee). M-a surprins ieri o statistică (sau o contabilitate) a cuiva care-și făcea bilanțul anual, totalizând 80 de cărți și 100 de filme. Pare foarte mult dacă stai să aduni, sau puțin – dacă mă gândesc că am prieteni care văd mai multe filme pe an – fără însă a le și recenza, ca respectivul.

Întrebarea este când oare a ajuns cartea (că de filme știam) obiect de consum, sau marfă de umplut rafturile bibliotecilor – pe care le zidește de parcă ar fi o cărămidă? Cândva un obiect secund de mobilier (după saltea), ori prim companion al singurătății, cartea a ajuns cel mai ieftin mijloc de (auto)educație, problemă mai prezintă interes dor pentru un grup restrâns.

Asta am aflat-o dintr-o discuție recentă cu Valentin Derevelean, coordonatorul grupului Librarium ce deține la Cluj-Napoca atât Book Corner cât și Librarium Universității. Consumul cultural s-a diminuat mult după impactul cu internetul,  singură media clasică (radio, TV) mai contribuind la popularizarea vânzărilor de carte. Recenziile de pe internet se pare că servesc doar genului de consum cultural online și festivalier, care schimbă modul tradițional de receptare a fenomenului cultural.

 

Două proiecții de gală la Cluj

După un început de an mai sărac în evenimente cinematografice, cinefilii clujeni au parte de două proiecții de gală la Cinema Victoria: astă seară de la ora 20 Cinemateca TIFF prezintă Fixeur, un film regizat de Adrian Sitaru, în prezența echipei; mâine are loc premiera de gală a filmului 6,9 pe scara Richter. Regizorul Nae Caranfil vine iarăși la Cluj cu acest film (care a avut premiera națională la TIFF) în compania actriței și prietenei sale Miruna Biléi.

Ar fi putut fi o dramă cumplită despre depresii clinice, cutremure și bătrânețe. În schimb, a ieșit o comedie despre toate acestea, care până la urmă se transformă într-un musical… Am pornit de la ideea unei relații tată/fiu în care tatăl este tânăr iar fiul bătrân. Asta însemnând că tatăl are comportamentul unui tânăr, adolescent chiar, în timp ce fiul se confruntă anevoie cu criza varstei mijlocii

spunea Nae Caranfil despre filmul său.

Piesele (muzica și versurile) sunt compuse chiar de regizor, așa că dacă vreți să vedeți un musical original, recomand 6,9… cu căldură – este cel mai bun musical românesc văzut de mine până acum. Un interviu mai amplu, moderat de Mihnea Măruță la TIFF Lounge, puteți citi aici.

 Odată cu Fixeur, regizorul Adrian Sitaru promite să revină la dilemele morale ceva mai subtile care l-au consacrat (Valuri, Pescuit Sportiv), depășind improvizațiile actoricești și subiectele grosiere gen Ilegitim. Din câte am citit, Fixeur (2016) merge pe aceeași idee din premiatul său scurt metraj Artă (2014). Adrian Sitaru declara despre el că deși pare un film despre jurnalism, nu aceasta e tema centrală:

Nu m-a interesat prea mult jurnalismul, ci mai mult felul în care, din dragoste, cu cele mai bune intenții, în profesia noastră și uneori chiar în viața personală, abuzăm de cei de lângă noi. Lucrând la acest film, am realizat cât de mult, impulsionat de dorința de a atinge perfecțiunea, orbit de preceptul care ma autoriza să pun arta înaintea vieții, mi-am abuzat câteodată actorii și colaboratorii.

Să te joci cu emotiile actorilor pentru singurul scop de a obține reacții autentice în timpul filmărilor, să minti echipa ca să obtii efecte dramatice, acestea toate sunt semne clare ale manipulării.

Feleacu Winter Games

Dacă sunteți în căutarea unui eveniment de sezon, băieții de la MOX organizează astăzi pe pârtia Feleacu de lângă Cluj a doua ediție a Concursului de sănii din carton. Cu sprijinul celor de la Beard Brothers (care au ajuns ieri la fabrica de reclame unde prestez, ca să încarce niște tuburi mari din carton), concursul pentru cei mici este însoțit de alte evenimente pentru cei mai mari: Freestyle de Ski și Snowboard, urmate de Party pe Pârtie.

Creațiile pot fi personalizate astfel încât să se asemene cu mașini, vapoare, rachete, avioane, șamd. Ca premii, ca și anul trecut, Snow Fest pune la bătaie 2 excursii la Freestyle Ski & Snowboard Contest – categoria adulți – de la Snow Fest 2017.

Vor întreține atmosfera cu muzică și party pe pârtie până seara târziu: Alex One, Le Minion, Vlad Bretan și Massive Fluo. Cei care vor să participe trebuie să-și construiască de la zero sănii din carton și materiale ușoare, moi (carton, bandă adezivă, lipici, sfoară, saci de gunoi, culori, pungi cu bule de aer, burete).

Este vorba de un concurs de creație ca și de unul pe echipe de tip cursă, la care pare amuzant și doar să asiști.

 

Weekend utopic la Rockstadt

La sfârșitul săptămânii trecute, între 11 şi 14 august, Rîşnovul a fost capitala indisputabilă a muzicii metal, strângând 18 mii de oameni din toate colţurile României, dar şi din afară, pentru a se bucura de concertele a peste 40 de trupe româneşti şi internaţionale.

Aflat la a patra ediţe, Festivalul Rockstadt s-a bucurat de un succes enorm în ciuda ploilor care au persistat în primele două zile de festival. Pensiunile au fost pline ochi, unele fiind rezervate încă de la finalul ediţiei de anul trecut, mulţi fani ai muzicii extreme optând pentru camping. Doritorii au avut de ales între campingul normal şi VIP, cei de la VIP având în plus acces la câteva prize şi o zonă acoperită, pe lângă câteva căbănuţe puse la dispoziţie în perioada festivalului.

13996152_10210779796670242_4145224058732263491_o.jpgZona normală de camping

În ceea ce priveşte organizarea, participanţii au fost nemulţumiţi de cozile la care au fost nevoiţi să stea la punerea brăţărilor,  de preţurile destul de piperate din interiorul festivalului, iar cei din camping au avut dificultăţi cu duşurile în ultimele două zile de festival. Pe lângă aceasta, interdicţia posesiei de alimente sau băuturi în camping a provocat o oarecare nemulţumire printre metalişti.

14021460_908087012654093_7815194818274171554_n.jpgPloaia a facilitat în schimb socializarea în campingul VIP. Metaliştii şi metalistele s-au strâns la prize şi au socializat, iar foenul a devenit emblema primelor două zile, întrucât majoritatea au avut hainele/corturile/sacii de dormit/bocancii uzi, soluţia inedită fiind un liant între cei din camping. Toţi s-au ajutat între ei, de la împrumutul sacilor de gunoi cu o mie de utilizări (pe cort, sub cort, în cort şi ca substitut de pelerină), direcţionări înspre diferite puncte comerciale de unde să se găsească provizii impermeabile, variate soluţii pentru variate dificultăţi.

Autoarea cu foenul cumpărat din chetă de la magazinul chinezesc. 

În ceea ce priveşte atmosfera, aceasta a fost una din cele mai calde şi mai pline de energie. Oamenii au creat festivalul mai mult chiar decât trupele. Familii venite din Bulgaria, Finlanda, tineri (şi nu numai) din Polonia, Germania, SUA şi toţi cei veniţi din toate judeţele României s-au strâns, adunaţi de dragostea faţă de muzica metal într-un orăşel care, timp de 4 zile, le-a devenit capitala. Fiecare participant s-a simţit ca făcând parte dintr-o imensă familie, unde nu mai e judecat după aparenţe sau alte criterii superficiale. Chiar dacă fiecare are preferinţele personale în ceea ce priveşte tipul de metal (thrash, black, grindcore, agrotech, deth, core, punk etc.) asta nu a reprezentat un baraj care să-i fi împiedicat să fi investit timp, efort şi bani ca să poată fi laolaltă cu cei asemeni lui. Probabil nimeni nu s-a întors în locul de baştină fără cel puţin câteva friend request-uri pe Facebook.

Ţinutele au variat de la verde-kaki, galben, transparent şi alte variante de pelerină, în primele două zile, la o largă varietate de tricouri negre, geci de blugi cu patch-uri şi ţinte, curele cu gloanţe, parpalacuri de piele, bocanci de armată sau de lac, brăţări peste brăţări şi inele, pirce-uri, măşti de gaze, cap de cal, costum de unicorn, plete negre şi multicolore şi multe multe variaţiuni ce arătau cum fiecare reprezinta un individ unic, aflat într-o lume de care aparţine fără restricţii.

Trupele „au rupt” tot. Atât Scena Mică, cât şi Scena Mare „Adrian Rugină” au fost aproape constant pline. Sonorizarea a fost excelentă, mai bună decât în anul precedent, iar metaliştii nu au pregetat să se arunce în pit-uri, pogo-uri, walls of death, crowdsurfing sau pur şi simplu să danseze mai în glumă, mai în serios. Line-up-ul a fost deosebit de variat, aducând pe scenă de toate pentru toţi. Majoritatea celor care vin la festival vin pentru 5-6 trupe din cele peste 50 ce performează, dar ajung să plece fani ai trupelor pe care le-au auzit pentru prima oară.

Mayhem au întârziat aproape 40 de minute şi au susţinut un spectacol distant, rupt complet de public. My Dying Bride  au fost poate puşi prea târziu în program, doom metalul cumva ţintuindu-i pe participanţi în frig, Parkway Drive au făcut aproape tot publicul, fani sau nu ai metalcore-ului, să se simtă bine prin energia lor explozivă, Tankard s-au ridicat la aşteptările publicului, aparţinând pe bună reptate din The Big Teutonic Four, Hocico n-a fost apreciat la fel de mult ca restul trupelor de la scena mare, dar cei care au mers să danseze, n-au fost dezamăgiţi, Excrementory Grindfuckers au binedispus tot festivalul, ca şi Clitgore la care a fost debandadă totală (în cel mai bun sens posibil), Negură Bunget au adus soarele la festival, căci la melodia Hora Soarelui, după nenumărate ore de ploaie, într-adevăr, a răsărit soarele!

13938295_10210779809070552_5375574769607085992_oConcertul Clitgore de la scena mică, unde haosul şi distracţia s-au dezlănţuit

Fizic, e imposibil să asişti la tot festivalul, întrucât asta ar însemna sa ai resurse inepuizabile de energie, dar programul a fost realizat bine, astfel încât concertele nu s-au suprapus, cei ambiţioşi putând să fugă de la finalul unui concert de la scena mică la începutul unuia de la scena mare.

Un gest deosebit de frumos a avut loc în timpul concertului celor de la Berserkers, thrasherii care au deschis festivalul. Aceştia au ajutat un participant cu grave dizabilităţi să urce pe scenă, unde publicul a aplaudat, iar Alex Vernescu, solistul trupei a felicitat ambiţia tânărului şi a declarat că nu contează cine suntem, cât timp suntem împreună şi iubim acelaşi lucru – muzica.

La scena mare, pe ecranele din lateral a fost proiectat de câteva ori un slideshow în cinstea lui Adrian Rugină, cel care şi-a pierdut viaţa în timpul incendiului de la Colectiv, cel care a ales să salveze vieţile altora în detrimentul vieţii sale. Spectatorii au aplaudat şi şi-au arătat omagiul faţă de unul dintre eroii dezastrului din octombrie 2015. Chiar şi trupa Bucovina l-a amintit şi i-au dedicat mai multe melodii, printre care Şoim în Văzduh.

Per total, festivalul a constituit un succes, iar participanţii au plecat supăraţi că s-a sfîrşit şi fericiţi că vor putea dormi liniştiţi, după 4 zile de nebunie. Un articol de Mona Mârza, mutat de aici.