Alina Ceușan

Despre cum a primit-o Clujul pe Alina Ceușan am scris aici. La mijlocul acestei luni, celebra bloggerița de fashion a povestit fanilor săi de pe youtube despre operația sa de rinoplastie, la doi ani de la această experiență. Ea și-a amintit cu această ocazie prin ce chinuri a trecut.

Alina Ceușan a absolvit o facultate de comunicare la Cluj, după ce a câștigat în 2009 și titlul de Miss Târgu Mureș -deși spune că nu era mulțumită de aspectul ei fizic. În 2015, Alina a optat pentru chirurgia estetică, dar abia acum, după doi ani, și-a făcut curaj să povestească toată aventura. Probabil pentru că operația i-a reușit 🙂

Alina s-a menținut ca un nume cunoscut în domeniu și pentru că a primit în ultimii 4 ani titlul de cel mai bun blog de fashion din RomâniaCarmen Grebenișan, o altă cunoscută bloggeriță de modă din Cluj, este și ea menționată în clip pentru operația de mărire a sânilor. Iată postarea de pe vlogul său:

 

 

Opera story magazine

„Opera story magazine” se promovează ca prima revistă cu conținut specific operei. Se va lansa la Cluj în 16 ianuarie, la Biblioteca Centrală Universitară ”Lucian Blaga”. După cum a precizat azi unul din redactori, Mihaela Vîrlan care a postat azi pe facebook evenimentul:

Revista adună în paginile ei interviuri, povești de viață, cronică muzicală, recenzii, articole balet, portrete și un strop de umor. E prima revistă de operă din țară. Sunt curioasă cine o să ne calce pe urme.

Redactorul-șef al revistei este Varga Atilla. Iată și câteva informații spicuite din anunțul de lansare:

OPERA STORY MAGAZINE este prima revistă din România dedicată operei, ce apare la Cluj sub auspiciile Clubului „Pro Opera Transilvană”, înfiinţat anul acesta de către Daniel Metz, CEO al NTT DATA ROMÂNIA, în colaborare cu Opera Națională Română din Cluj-Napoca.

Gândit ca o punte solidă de legătură între instituţia considerată a fi „Templul Culturii Transilvane” şi marele public, proiectul în sine reprezintă rodul unui excelent parteneriat încheiat, pentru prima dată după un secol, între Opera Naţională Română din Cluj-Napoca şi cel mai înalt for de cultură al ţării, Academia Română, prin vocea Institutului de Istorie „George Bariţiu”, remarcat şi el, de fiecare dată, graţie unei prestigioase activităţi în oraşul de pe Someş.

Ideea unei astfel de publicaţii, care să fie oferită cititorilor trimestrial şi care să pună mai bine în lumină activitatea acestui veritabil for de cultură şi de unitate a naţiunii, s-a conturat acum aproape o sută de ani. Atunci, unul din „Patriarhii Operei Române din Cluj”, baritonul de talie mondială Dimitrie Popovici Bayreuth, a subliniat importanţa unei reviste din care oricine să poată extrage informaţii de primă mână despre diverse paliere ale activităţii Operei: viaţa şi activitatea marilor artişti lirici, programul de stagiune de la toate operele din ţară, critica de spectacole, promovarea tinerelor talente, maeştrii din spatele scenei care pregătesc, în detaliu, fiecare reprezentaţie etc. Acest nobil deziderat se materializează însă abia acum, într-un moment simbolic pentru existenţa poporului român: intrarea în sărbătoarea Centenarului Marii Uniri. 

Într-un asemenea context de efervescenţă naţională, „Opera Story Magazine” îşi propune să aducă oamenii şi mai aproape de instituţia operei nu doar din Cluj, ci şi din întreaga ţară, oferindu-le într-un limbaj accesibil: interviuri cu Stelele Scenei, crâmpeie de istorie memorabilă, critică de spectacol, storytelling-uri, parodii culturale, prezentări de carte etc. Visul unui mare artist liric al scenei, din vremurile de altădată, se împlineşte, aşadar, după mult timp de aşteptare. Publicul din România, iubitor de Operă, are acum ocazia de a cunoaşte mai bine şi mai de aproape, viaţa fascinantă de pe scenă, acolo unde actul de cultură se desfăşoară după cele mai înalte criterii de profesionalism. El nu face decât să evidenţieze bogăţia de talente cu care a fost înzestrat acest popor sortit să scrie, să cânte și să creeze, tocmai în acest interval de timp, încă o pagină importantă din frumoasa sa istorie. 

Vă invităm, așadar, să ne fiți alături la scrierea acestei noi și memorabile povești în parcursul instituției lirice clujene și să descoperiți Nr.1 al revistei Opera Story Magazine, MARȚI, 16 IANUARIE 2018, începând cu ORA 18:00, la evenimentul de lansare găzduit de BIBLIOTECA CENTRAL UNIVERSITARĂ DIN CLUJ – Sala de Conferințe ”Ioan Mușlea”.

 

Tătoiu strikes back

Madam Tatoiu, pensionara de lux care a vizitat recent și Clujul, s-a fost operat în ajun de Crăciun, în urma fracturii șoldului „bun” la schi.

t2Monica Tatoiu a și fost externată în Ajun, când a scris pe facebook c-a avut norocul să fie operată de doctorul Mancini, cel care i-a reparat mana papei în spitalul regional de stat din Aosta, după un accident petrecut în Cervinia la ski. Iată mesajul său de pe Facebook, în ajunul Crăciunului:

Liniște. Sala de îmbarcare handicapați. Plec spre casa. Corul vine ca întotdeauna la colindat. Ne vedem la Sf. Iosif la miezul noptii. Când îl cauți pe Dumnezeu, El îți întinde cârja care face minuni.

Craciun cu lumina și încredere! Când El e lângă tine, portile întelepciunii se deschid. Nu exista cost prea mare pentru întelepciunea cu care descoperim minunea vietii. Vă îmbratisez cu drag. Vă multumesc pentru ca ati fost alaturi de mine cu gândurile voastre. Cu câteva zile înainte, tot pe facebook, Tatoiu scria:

Știu de ce am fost pedepsită. Nu m-am ținut de cuvant in fata Tatalui cand am promis fără TV și m-am certat cu mama. Cand chiar crezi in Dumnezeu, responsabilitățile tale sunt mai mari decât ale aceluia care nu întelege.

„Lui, ei, i se iarta. Pentru ca sunt iresponsabili. Noi cei închinați Lui TREBUIE SA FIM RESPONSABILI. Doar că sunt acum atat de debusolată. Rugati-va pentru mine, chiar dacă poate nu o merit. Mulțumesc”

În ce lume trăim?

Mai mulți jurnaliști cunoscuți au fost uciși în 2017

Ce mai cunoscută jurnalistă de investigații din Malta, Daphne Caruana Galizia – care a coordonat și celebra anchetă ”Panama Papers”, a fost ucisă în urma exploziei unei bombe plasate sub maşina sa, chiar în apropierea casei unde aceasta locuia. Tot în acest final de an, inventatorul danez Peter Madsen a recunoscut că a tranşat corpul jurnalistei Kim Wall.

Daphne Caruana Galizia a murit după ce mașina sa, un Peugeot 108, a fost distrusă de o explozie puternică. Galizia a denunţat mai multe cazuri de corupţie pe blogul său, potrivit Mediafax. Ea era cunoscută pentru articolele sale care incomodau diverse figuri, atât de la putere cât şi din lumea interlopă care popula cel mic stat din Europa. Ultimele sale dezvăluiri au arătat către premierul Maltei, Joseph Muscat, şi către doi dintre cei mai apropiaţi aliaţi ai lui, conectând trei companii offshore cu aceşti trei oameni şi cu vânzarea de paşapoarte malteze către guvernul din Azerbaijan.

Până acum, niciun grup şi niciun individ nu au revendicat atacul. Preşedintele Maltei, Marie-Louise Coleiro Preca, a făcut apel la calm: “În aceste momente, când ţara este şocată de un asemenea atac, îi îndemn pe toţi să-şi măsoare cuvintele, să nu emită judecăţi şi să arate solidaritate”, a spus aceasta.

Panama Papers este denumirea consacrată unei anchete jurnalistice internaționale având la bază o scurgere masivă de informații confidențiale de la un birou de avocatură panameză, care a avut loc în august 2015. Aproximativ 11,5 milioane de documente (e-mailuri, scrisori, telefaxuri, certificate de întemeiere ale unor firme, contracte de credit, facturi, extrase de cont, fotografii), în total aproximativ 2,6 TB de date, au fost transmise de către un informator anonim ziarului german Süddeutsche Zeitung, care le-a pus la dispoziție orgnizației internaționale de jurnalism de investigație ICIJ (fondat de către Center for Public Integrity, CPI).

Savanul Peter Madsen are pe final de an o versiune nouă asupra celor întâmplate pe submarinul său. El și-a schimbat declarația, dar continuă să spună că Wall a murit într-un accident, în timp ce se afla la bordul submarinului. În interogatoriul iniţial, Madsen, principalul suspect în cazul crimei, a negat faptul că ar fi tranşat-o pe tânără şi a spus că a murit într-un accident, atunci când o trapă a căzut peste ea, conform The Guardian, citat de Mediafax.

Acum, însă, bărbatul spune că jurnalista suedeză a murit intoxicată cu monoxid de carbon, în interiorul submarinului, atunci când el se afla pe punte. Ulterior, Madsen a recunoscut că a tranşat-o şi i-a răspândit membrele în diferite zone ale Golfului Koge, în apropiere de Copenhaga. Suedeza Kim Wall a mers în 11 august pe submarinul lui Madsen pentru a face un interviu și nu s-a mai întors acasă.

Corpul său decapitat a fost găsit plutind în Golful Koge pe 21 august, iar capul, picioarele şi hainele au fost recuperate în pungi de plastic, pe 7 octombrie, scrie Gândul. De la jumătatea lunii august, de când se află în arest, şi până acum, Madsen şi-a schimbat versiunea de mai multe ori. După ce şi-a scufundat intenţionat submarinul, acesta a fost salvat de la înec şi le-a spus autorităţilor că a lăsat-o pe Wall la mal, după interviul pe care i l-a luat. Pe 5 septembrie, acesta a avut de spus o altă poveste, arătând că femeia a murit, de fapt, la bordul navei sale, după ce o trapă a lovit-o direct în cap, spunând şi că i-a aruncat corpul intact peste bord, după ce s-a panicat.

Tot pe final de an, celebrul blogger chinez Wu Gan a fost condamnat la 8 ani de închisoare cu executare. Conform tribunalului, Wu Gan ar fi periclitat stabilitatea politică a ţării – anunță DW. cunoscut în mediul online ca „măcelarul super-vulgar”, a fost găsit vinovat de subminare a puterii de stat şi condamnat la închisoare de către o instanţă din Tianjin (nordul Chinei). Arestat în 2015, bloggerul a respins acuzaţiile în timpul procesului. Wu este nemulţumit de sistemul de guvernare din China. Ca atare ar fi cochetat cu ideea subminării puterii de stat, a argumentat instanţa. În opinia magistraţilor, bloggerul ar fi „exagerat” anumite evenimente actuale şi astfel ar fi atacat „sistemul de stat”.

Wu Gan ar fi „răspândit informaţii false” şi i-ar fi ofensat pe ceilalţi, ar fi folosit internetul pentru a-şi face cunoscute ideile şi s-ar fi implicat în activităţi „ilegale” menite să dărâme sistemul comunist chinez, a mai afirmat tribunalul. Astfel bloggerul se face vinovat de periclitarea stabilităţii politice şi sociale. Deţinutul de conştiinţă chinez a fost arestat în mai 2015, în timpul unor proteste. Câteva săptămâni mai târziu a fost acuzat de subminarea puterii de stat, menţionează organizaţia Human Rights Watch (HRW). Conform HRW, reţinerea bloggerului a fost parte a unei ample lovituri împotriva activiştilor şi a avocaţilor pentru drepturile omului din China.

În vârstă de 44 de ani, Wu Gan era un artist cunoscut mai ales pentru comentariile sale sarcastice la adresa politicii şi societăţii chineze. Bloggerul s-a folosit de reputaţia sa pentru a atrage atenţia asupra cazurilor de încălcare flagrantă a drepturilor omului. Printre altele el s-a implicat în cazul unei femei care şi-a înjunghiat mortal violatorul. Agresorul era un funcţionar al partidului comunist aflat la putere. Pseudonimul „măcelarul super-vulgar” pe care îl folosea pe blog a apărut ca reacţie a sa la reclamaţiile legate de limbajul „grosolan” pe care s-a afirmat că-l folosea. Citiți restul articolului aici.

Noaptea, ca hoții

Pe aeroportul internațional Avram Iancu din Cluj-Napoca, chirurgul Mihai Lucan se întorcea acasă cu o cursă de noapte a companiei Tarom… asta se întâmpla aseară pe când noi, ceilalți amploaiați ai urbei, trăitori dintr-un salariu modest (cu ceva peste media națională) sărbătoream nașterea Mântuitorului.

Ei bine, la acele ore ale nopții (noaptea, ca hoții), cel poreclit „dumnezeul” urologiei românești ateriza liniștit în Cluj, spre disperarea lui Liviu Alexa, patronul și cel mai prolific scriitor al Ziarului de Cluj

Citiți mai multe despre acest subiect pe cluj.social. Nu disputa personală a jurnalistului clujean cu Lucan ne interesează aici, ci instrumentarea cazului. Faptul că acest război s-a purtat mai mult în presă, decât în justiția română, și că Emanuel Ungureanu a avut nevoie de mai bine de 13 ani ca să scoată la lumină faptele urologului, timp în care a ajuns de la asistent social la deputat, este copleșitor.

Însă dacă lupta cu cel care a reușit să căpușeze un Institut de transplant renal (la ridicarea căruia a contribuit în egală măsură, probabil) se va da tot în mass-media, situația este destul de delicată. Acesta este un semn fie că procurorii nu reușesc să strângă probe în timp util, fie că, încercând să se cocoațe pe valul colectiv de indignare la adresa lui Mihai Lucan ca să nu-i conteste nimeni „paternitatea” asupra cazului, jurnalistul Liviu Alexa se grăbește să le-o ia acestora înainte. Să pună presiune.

Ori acest lucru ar putea împieta asupra mersului justiției, și am să dau un exemplu. Recent, Liviu Alexa „prelua” instant o postare a reporterului Andrei Ciurcanu, cel care a făcut parte, alături de Emanuel Ungureanu, din desantul echipei de la emisiunea „În premieră” la Institutul clujean de urologie în februarie 2017. Acesta postase pe pagina sa de facebook o fotografie însoțită de următorul comentariu:

După câteva ore petrecute în arest, Mihai Lucan își ostoieste sufletul citind romane inspirate din realitate despre drama unor criminali acuzati pe nedrept de sistemul de justitie din Statele Unite ale Americii. Aseara, chirurgul a fost surprins in avion (cursa Tarom Bucuresti-Cluj) cum citea absorbit romanul Nevinovatul, de John Grisham.

I-as recomanda medicului să citească romanul „Când în fiecare zi e joi”, de Hanna Bota. Acolo va gasi povestea reala a mai multor copii cu insuficienta renala, victime condamnate la o viata și o moarte in agonie de un sistem medical ticălos. Acel sistem ticălos pe care el, Mihai Lucan, l-a construit, dijmuit și muls atatia ani în Cluj. Eu ma intreb cum poate dormi noaptea acest personaj, dovada vie ca un chirurg se poate lesne deghiza in gropar cand buzunarul o cere – scrie Andrei Ciurcanu.

Ce relevanță au aceste detalii în mersul anchetei? Mihai Lucan poate citi acum și Idiotul lui Dostoievski, pentru anchetă este aproape irelevant ce face el de acum înainte. În graba sa, Liviu Alexa se poate dovedi însă un idiot util pentru avocatul chirurgului, care va putea acuza că toate cele scrise despre clientul său sunt invenții de presă.

Breaking News

La 11 ani de la deschiderea dosarului Gazeta, jurnalistul Liviu Man acordă un interviu propriului săptămânal, în care afirmă că în spatele celor cinci persoane care au deschis cazul se află actualul ambasador în SUA Liviu Maior. Fostul director al SRI este catalogat de patronul Gazetei de Cluj drept un securist care a încercat să închidă presa liberă iar dosarul o pură înscenare:

Care a fost cel mai dificil moment din toţi cei 11 ani?

Liviu Man: Cel mai dificil moment a fost când în seara zilei de 30 octombrie 2006 am mărşăluit în faţa camerelor de luat vederi în faţa tuturor televiziunilor din România în cătuşe şi prezentaţi ca cei mai mari terorişti şi şantajişti. Iar acum, după 11 ani în care am fost achitaţi, absolut toate acuzaţiile, nici măcar o televiziune nu a venit, cu excepţia Televiziunii Naţionale, nu a venit să-mi ia un sincron.

Carmen Gorgan: De ce?

LM: Pentru că ziariştii sunt extrem de incompetenţi, în mare parte dintre ei, şi doi, pentru că sistemul are oameni peste tot, şi în televiziune. Şi noi eram atunci ”Breaking News”, iar mie mi se pare că acum este un ”Breaking News”, să reuşeşti să te lupţi cu sistemul 11 ani şi să-l învingi. Acum nu mai este pentru presa românească ”Breaking News”.

CG: Şi totuşi, această decizie a instanţei este foarte importantă pentru presă…

LM: Este foarte importantă şi totuşi foarte puţine publicaţii au scris despre ea. Şi nu o să se schimbe prea curând, din păcate.

Carmen Gorgan: Ce puteţi spune despre dosarul Gazeta după 11 ani de anchetă?

Liviu Man: Dosarul Gazeta a durat prea mult timp şi după 11 ani pot să spun doar că sunt uşurat că acest coşmar a luat sfârşit. Cred că ceea ce este important despre dosarul Gazeta este de ce a apărut acest dosar şi cine au fost cei care au fost în spatele creării aşa-zisului dosar. Pentru că dosarul Gazeta a fost o primă tentativă care a fost urmată de altele, de altfel, cu alte organe mass-media româneşti, a fost o tentativă de închidere a presei independente,

Pauză de Lucan

În speranța ca presa să-i facă treaba, DIICOT a scăpat pe surse în fiecare din zilele premergătoare Crăciunului câte ceva din narativa arestării chirurgului stabilit la Cluj, unde a condus Institutul de Transplant Renal. Că acesta l-a căpușat în favoarea clinicii sale private este un fapt lipsit de îndoială. În ciuda indiscutabilelor sale calități profesionale, calitatea umană a celebrului urolog este îndoielnică.

Faptul că unui asemenea personaj i s-a permis să se desfășoare mai bine de un deceniu la Cluj ca într-un sat fără câini spune multe despre elitismul urbei ardelene. Interesant este că acest chirurg și mason celebru nu pe numele căruia structura centrală DIICOT a deschis un dosar și a dispus arestarea preventivă este judecat sub supraveghere judiciară.

Cel mai probabil nu va face niciodată închisoare, iar dacă va fi condamnat, va primi câțiva ani cu suspendare. Chiar și în cazul în care dosarul său va fi bine instrumentat (ceea ce mă îndoiesc, datorită scăpărilor din presă), sentința în cazul său nu va putea fi executorie, datorită vârstei. Iată acum că presa începe să publice și declarațiile sale, întreținând subiectul.

Referindu-se la jurnalul găsit de procurori asupra sa, Mihai Lucan declară că mai are o agendă şi că nu este nimic secret în agendele sale, negând totodată informaţiile conform cărora ar fi intenţionat să îl abordeze pe şeful DIICOT. Acesta a declarat când s-a prezentat la Poliţie conform termenilor controlului judiciar decis în cazul său şi al fiului său, că:

Mai am o agendă, dacă vreţi v-o dau, ca să vedeţi cât de secretă e. Nu comentez ce spun procurorii. Credeţi că am vrut să-l abordez pe şeful DIICOT? Aţi interpretat greşit. Cele mai mari acuzaţii posibile. Exclus ca în conturile firmei mele să fi ajuns 5 milioane de lei. Doar Dumnezeu poate să mă protejeze.
Magistraţii Tribunalului Bucureşti au respins vineri dimineaţă cererea procurorilor DIICOT de arestare preventivă a fostului şef al Institutului Clinic de Urologie şi Transplant Renal Cluj şi a fiului acestuia Ciprian Lucan, decizia putând fi însă atacată la Curtea de Apel Bucureşti. Aceeaşi decizie de plasare sub control judiciar a fost luată şi în cazul celor doi directori ai Institutului Clinic de Urologie şi Transplant Renal Cluj: Dan Fofiu – Sânpătreanu şi Sanda Rodica Baciu – reţinuţi şi ei în acest dosar.

Piața poeziei

Uriașa producţie de „poezie”, care debusolează literalmente cititorul, e primul dintre inamicii poeziei de calitate.

„Românul s-a născut poet”, departe de a fi o amintire amuzantă de la orele de Literatură din școală, e chiar realitatea crudă cu care se confruntă editurile serioase din România. „Se scrie mai mult decât își imaginează un om cu bun-simţ. Și se publică monstruos de multe volume de poezie”, îmi spune tânărul poet Teodor Dună, directorul editorial al editurii Tracus Arte, specializată în publicarea de poezie.

La ei, când fac o lansare, e ca la nuntă, prezenţa e obigatorie: nu vii la lansarea mea, nu îţi vin la lansarea ta. Și, uite așa, se strâng câte 60-70 de oameni.

Editurile care publică poezie sunt, cum altfel?, exact ca poezia: luptători în lina întîi (a literaturii), un fel de kamikaze romantici ghidaţi de entuziasm și de capitalul simbolic (la polul opus faţă de editurile care publică, să zicem, proză mainstream)”, mi-a spus Gavril Ţărmure, fondatorul Editurii Charmides de la Bistriţa.

Exceptând marile nume, cărţile de poezie au ajuns să circule mai mult sub formă de cadou, se dăruiesc de către edituri sau de către autori, cel mai adesea altor autori.

Librăriile nu iau carte de poezie pentru că nu se vinde, iar cartea de poezie nu se vinde și pentru că nu ajunge în marile librării. Acesta e un alt paradox al pieţei de poezie din România.

„Azi se cumpără multă literatură de consum, literatură ușoară, care se poate citi fără condiţionare. Se citește pentru a omorî timpul liber sau de plăcere, dar asta exclude poezia”.

Împărţirea poeziei noastre pe criteriul temporal – optzeciști, douămiiști nu a făcut bine pieţei de poezie. Majoritatea îl știe doar pe Cărtărescu dintre optzeciști. Ar trebui ca și poeţii noștri să iasă de sub camuflajul generaţiei lor și să se afirme individual”. Citiți restul articolului semnat Ciprian Rus aici.