Cine asigură interimatul DNA

Anca Jurma a fost delegată de procurorul general Augustin Lazăr să fie procuror-șef interimar la DNA, după revocarea Laurei Codruța Kovesi.  Ea este fiica procurorului Nicolae Cochinescu, care a fost prim-adjunct din 1990, apoi procuror-general în 1996-1997 și judecător la CCR în perioada 2001 – 2010.

Așa cum am presupus aici, adjunctul Marius Iacob a asigurat pentru o foarte scurtă perioadă interimatul, până când procurorul general a făcut o delegare. După cum precizează comunicatul făcut public de biroul de informare şi relaţii publice din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie:

Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, domnul Augustin Lazăr, transmite un mesaj de încredere privind continuarea cu fermitate a activităţii anticorupție, care reprezintă o prioritate a Ministerului Public, în îndeplinirea rolului său constituţional.

Anca Jurma a fost consilier al Laurei Codruța Kovesi și procuror şef al Serviciului de cooperare internaţională, de informare şi relaţii publice din cadrul DNA. Are o vechime de peste 20 de ani în funcţia de procuror,  îndeplinind succesiv această funcţie la Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 3 din Bucureşti, la Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti şi la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti.

În perioada 2000 – 2002 a îndeplinit funcţia de procuror şef al Biroului de cooperare internaţională şi programe din cadrul Secţiei de reprezentare şi cooperare internaţională din Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. Începând cu data de 1 octombrie 2002, Anca Jurma îndeplineşte funcţia de procuror şef al Serviciului de cooperare internaţională, de informare şi relaţii publice din cadrul DNA.

Potrivit CV-ului oficial, procuroarea Anca Jurma vorbeste trei limbi străine (engleza, franceza, italiana). După cum a anunțat azi Ministerul Justiţiei, începe selecţia oficială pentru propunerea în funcţia vacantă de procuror-şef al DNA, care se va desfăşura până pe 30 iulie. Anunţul postat pe situl Ministerului Justiţiei precizează că:

Ministerul Justiţiei organizează, în perioada 9 – 30 iulie 2018, la sediul său din Bucureşti, (…) selecţia procurorilor în vederea efectuării propunerii de numire în funcţia vacantă de procuror şef al Direcţiei Naţionale Anticorupţie. Selecţia se desfăşoară în condiţiile prevăzute de art. 54 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.

Conform anunțului, procurorii pot depune cereri de înscriere pentru funcţia de conducere vacantă până la data de 23 iulie. Cererile de participare la selecţie vor fi însoţite de:

  • dovada îndeplinirii condiţiilor de vechime
  • un proiect privind exercitarea atribuţiilor specifice funcţiei de conducere pentru care participă la selecţie
  • un curriculum vitae
  • minim 10 lucrări întocmite de procuror în compartimentele în care şi-a desfăşurat activitatea în ultimii 5 ani
  • ultimul raport de evaluare a activităţii profesionale a procurorului participant la selecţie şi orice alte înscrisuri relevante.

Lista procurorilor care îndeplinesc condiţiile legale de participare la selecţie şi programarea interviurilor se vor afişa la sediul Ministerului Justiţiei şi pe site-ul instituţiei la data de 24 iulie, urmând ca în perioada 25 – 27 iulie candidaţii selectaţi să susţină interviurile cu ministrul Justiţiei. Rezultatele selecţiei vor fi anunţate public pe data de 30 iulie.

„Propunerea/ propunerile ministrului Justiţiei va fi/ vor fi înaintate Consiliului Superior al Magistraturii – Secţia pentru procurori, în vederea obţinerii avizului acestei instituţii. Ulterior obţinerii avizului Consiliului Superior al Magistraturii, ministrul Justiţiei înaintează propunerea preşedintelui României în vederea numirii în funcţia de conducere. Calendarul aprobat va putea suferi modificări în funcţie de numărul procurorilor înscrişi”, mai  menţionează anunţul.

Biblioteca Batthyaneum

Biblioteca Batthyaneum funcţionează din 1794 în fosta biserică trinitariană din Alba Iulia și deţine cea mai valoroasă colecţie de manuscrise medievale occidentale de pe teritoriul României. Tot aici se află şi cel mai vechi manuscris de acest gen, Codex Aureus, realizat între 805 şi 810, cunoscut şi sub numele de Evangheliarul de la Lorch. Prima jumătate a Codex-ului a ajuns la Alba Iulia în 1786, iar cea de-a doua se află la Biblioteca Vaticanului. Coperţile originale se găsesc la muzee din Londra şi Roma.
Batthyaneum deţine cea mai mare colecţie de incunabule (cărţi editate în a doua jumătate a secolului al XV-lea în Europa, în faza de început a tiparului), cu peste 600 de exemplare, adică circa 70% din totalul celor aflate pe teritoriul României. Biblioteca are profil documentar, fiind destinată cercetătorilor şi specialiştilor, iar accesul în incintă este permis doar în baza unei autorizaţii.
Curtea de Apel Alba Iulia a decis azi respingerea solicitării Arhiepiscopiei Romano-Catolice de Alba Iulia de anulare a deciziei prin care Comisia specială de retrocedare a unor bunuri imobiliare care au aparţinut cultelor religioase din România a respins cererea acesteia de retrocedare a imobilului Bibliotecii Batthyaneum, precum şi a bunurilor mobile, printre care şi Codex Aureus, transmite Agerpres.
Sentinţa nu este definitivă şi poate fi atacată cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare, a menţionat purtătorul de cuvânt al Curții de Apel Alba, Cosmin Muntean.

Hold-up BT Cluj

La o sucursală a Băncii Transilvania din cartierul clujean Mănăștur avea loc la începutul anului 2009 un incident numit de presa vremii „primul jaf armat la sediul unei bănci din Romania din ultimii 50 de ani”. Nu era tocmai primul nici atunci dar, la nici 10 ani distanță, astfel de incidente fac parte din cotidian. De urmărit cum vor apărea ele în viitoarele pliante de prezentare ale orașului smart-city wannabe:

Cluj, the ultimate tourist experience: escape rooms, hold-ups, drugs and all-night long DISCO!

Jaful armat din 2009 de la Cluj a fost prima acțiune de acest gen după afacerea numită Jaful secolului sau „marele jaf de la BN”, petrecut în 1959, pe Calea Giulești din Capitală. Atunci, o mașină a Băncii Republicii Populare Romane (B.RPR) a fost prădata de șase persoane, hoții reușind să fure echivalentul de la acea vreme a 280.000 de dolari. Casierul principal, cel care colecta banii și care se afla în mașina jefuită, alături de șofer, era Gheorghe Năstase = tatăl tenismanului Ilie Năstase.

După acel incident s-a turnat nu mai puțin de 3 filme: un documentar numit „Reconstituirea” – realizat de Securitatea comunistă chiar cu autorii hold-up-ului, altul intitulat Marele jaf comunist (2004) și realizat de Alexandru Solomon, iar în 2014 regizorul Nae Caranfil a turnat comedia neagră „Closer to the moon”, o comedie neagră.

Jaful de la agenția BT Mănăștur din Cluj-Napoca avea loc la numai un an după ce o altă unitate a aceleiași bănci a fost spartă în comuna Florești. Atunci au fost furați 250.000 lei, iar modul de acțiune a fost unul deosebit: hoții au spart peretele unui spațiu dezafectat aflat în același imobil cu agenția bancara. Apoi au spart peretele în care era zidit seiful, tăind partea din spate cu un flex și au luat toți banii.

La câteva zile după acea spargere, polițiștii cereau arestarea lui Banyas Tibo, de 30 de ani, din Cluj-Napoca. Tânărul nu și-a recunoscut fapta, iar după câteva săptămani s-a sinucis în arestul IPJ Cluj, lăsând scris pe o coala de hârtie că este nevinovat de spargerea de la BT iar „adevaratul spargator este R.M”. După moartea tânărului, procurorii au închis cazul, prejudiciul adus băncii rămânând nerecuperat.

La Cluj meșterul Manole #rezistă

Persoană căzută de la aproximativ 4 metri înălţime, pe strada Oașului nr. 86-90, din municipiul Cluj-Napoca”, transmite vineri pe Twitter cei de la Inspectoratul pentru Situații de Urgență Cluj, la câteva ore după… aceleași beciuri înfundate de ploaie pe Clinicilor.

În luna premierei Meșterului Manole la Teatrul Național din Cluj, o tragedie cultă scrisă de Lucian Blaga și pusă pentru prima dată în scenă la Teatrul National din București pe 6 aprilie 1929 – în fine, acum aproape 90 de ani – noi n-am înțeles nimic, iar „meșterii” încă-și mai dau duhul în construcții.

În urmă cu câteva zile, un tânăr de 15 ani a murit după ce a căzut de la etajul 7 al unui bloc în construcţie situat în cartierul Mănăştur. Acum, pe Oașului, cade de pe scările metalice ale unei parcări un muncitor. Se pare că nu purta echipament de protecție adecvat muncii la înălțime pe șantier, care include purtarea de hamuri pentru alpinist utilitar și ancorarea în punct de susținere cu coardă limitată pentru punctul respectiv de lucru.

Și, ca de obicei, inspectorii dorm sau își fușeresc treaba după care dispar rapid. Meșterul clujean de pe Oașului s-a lovit la cap și la spate, lăsând la locul căzăturii o baltă de sânge. Acum se caută vinovați pentru accidentul omului de 60 de ani. Între timp, Clujul se dezvoltă cum poate. E weekend, iar Meșterul Manole se joacă iar duminică la Teatrul Național Lucian Blaga. Sursă foto: presalocala.com

Meetingul de 1.000.000

Iată că mitingul de un milion de oameni al PSD va avea loc, până la urmă – chiar în acest weekend. La aproape un an și jumătate de la primele zvonuri despre el, Dragnea își joacă ultimul cartuș. S-ar putea însă foarte bine să nu fie un miting de un milion de oameni, ci unul de câteva sute de mii, care, în teren, s-ar putea să arate precum câteva zeci de mii.

Nici măcar nu va fi singurul miting al zilei de sâmbătă, 9 iunie, pentru că înaintea lui mai sunt programate altele două.

Primul e cel al mișcării LGBT. Dacă vedeți unul ușchit, cu eșarfă portocalie, fustița albastră peste colanți ciclamen, buze și ochi a la Cicciolina, dezbrăcat până la jumate ca să i se vadă inelele fosforescente din sfârcuri și buric, stați liniștit – că nu e vreun PeSeDist. Al doilea va fi al creștinilor fundamentaliști: vorbim de niște flăcăi zdraveni cu cruci și icoane, care consideră că ei și Dumnezo au aceleași păreri.

Dacă aș fi homofob, de ăștia mi-ar fi mai frică decât de ceilalți.

Dreapta creștină e hotărâtă și îmbrăcată în negru, are priviri dubioase și crâncene, dar stați liniștiți: urăște pederaștii, nu pesediștii. Deși susțin familia tradițională, ei iubesc femeile mai puțin decât Cărtărescu, pentru că nu și-au pus întrebarea din titlu. La mitingul PSDului vor veni alt gen de creștini – am putea spune chiar pe dos, pentru că se vor îmbrăca în alb de la brâu în sus. Sau cel puțin ăsta e consemnul. Dacă nu te închini când treci pe lângă o biserică și nu-ți sfințești mașina nouă, atunci ești clar de la Rezist.

Și peste toată nebunia, mai mult ca sigur c-o să ajungă și Mălin Bot cu ceata lui de băieți care au reușit să arunce în derizoriu o idee. Mălin și ai lui sunt ceea ce reprezintă fetele alea de aleargă în țâțele goale pentru feminism sau zdrahonii cu cruci mari pentru creștinism.

Haideți să plecăm de la premisa ca sâmbătă Liviu Dragnea știe deja verdictul ICJ (care e vineri). Dacă verdictul e unul negativ (pentru el), lumea va scanda: săriți, îl înfundă pe nașu`! Dacă îl achită, vor protesta și mai înfocat apropo de abuzurile procurorilor staliniști care acuză oamenii pe nedrept.  Când ai inițiativa, te poți adapta 😉 Întrebarea e cât de mare va fi circul, nu dacă se va lăsa cu circ – asta știm deja. Până la Mălin Bot ne papă Oreste, afirmă Dumitru Chiseliță de la Tribuna sibiană.

Acu’, că tot v-am spus despre ce e vorba în capitală, nu mai bine veniți în weekend la Cluj? S-ar putea să nu ploaie. E posibil să nici nu picure, chiar deloc.

A, să nu uit: la Clouje nu se spune miting, ci meeting. #Meet you too!

Artiști și jurnaliști finanțați pe Patreon

Din Cluj face presă independentă SabinGherman – finanțat cu 284 usd/lunar pe Patreon. Și cei 4 de la EpicShow  au reușit să strângă 825 $/lunar de la 356 de patroni generoși, convinși de pledoaria lor:

Sprijinind comedia improvizată, spontan-conversațională, neregizată și neîngrădită de rigorile unui format rigid de televiziune, poți încuraja băieții epici să continue să producă în continuare material umoristic.

Dacă vrei să-ţi faci și tu cont pe Patreon, dă clic pe acest link de invitaţie din partea mea (https://patreon.com/invite/xmoloz) şi apoi pe butonul portocaliu din partea de sus: „become a creator” (devino un creator). Pe Patreon găsești tot ce ai nevoie ca să creşti și să gestionezi mica ta intreprindere creativă: configurare simplă, instrumente pentru a crește, postare rapidă şi simplă, distribuție de recompense.

Un venit consistent lună la lună poate părea greu de atins, dar, în calitate de creator pe Patreon, poţi dobândi o sursă de venit pe care te poţi baza. Fie că este vorba de plată pe lună sau pe creație, patronii tăi îţi pot oferi un sprijin de care ai nevoie. Astfel tu vei putea dedica mai mult timp meşteşugului tale. Cu cât mai mult timp trebuie să-ţi petreci asigurându-ţi următorul salariu, cu atât mai puțin timp ai pentru a face ceea ce îţi place. Cu sprijinul obţinut din partea patronilor tăi, te poţi concentra mai mult pe crearea și îmbunătățirea lucrărilor tale.

Fanii tăi obțin mai mult din ceea ce le place, și vor fi cu atât mai recunoscători pentru asta. Oferă patronilor tăi de recompense, cum ar fi conținut exclusiv sau priviri din spatele scenei, privind creațiile tale. Patreon nu este doar un loc de angajamente. Este, de asemenea, o platformă prin care poți interacţiona cu fanii care te apreciază cel mai mult și au grijă ca tu să-ți poți continua activitatea. Ei pot comenta la lucrările pe care le-ai partajat, iar tu poți interacționa și colabora cu cei mai mari susținători ai tăi.

Care este costul „finanțării”?

Patreon reţine 5% din ceea ce patronii plătesc. Acest articol aruncă lumină asupra celor trei tipuri principale de taxe.

Taxele de procesare a plăților reprezintă suma pe care procesoarele de plată Patreon (de exemplu, PayPal), o taxează de fiecare dată când procesează o plată. Procesoarele de plată percep de obicei un procent din fiecare plată, plus un număr fix de cenți. Patreon reduce taxele de procesare prin cumularea taxelor la începutul fiecărei luni. De exemplu, în cazul în care un patron asigură suport pentru mai mult de un creator în fiecare lună, Patreon percepe taxa doar o dată pentru toate angajamentele.

Aceasta reduce taxele de procesare prin reducerea numărului total de tranzacții, iar taxa inferioară este împărțită între creatori. E un lucru bun pentru noi toți! Un alt lucru de reţinut: Dacă ai mulți patroni cu angajamente mici, atunci taxele de procesare ar putea afecta un procent mai mare din veniturile tale totale. Dacă ai doar câțiva patroni mari, atunci taxele de procesare vor afecta un procent mai mic din câștigurile tale totale.

Taxele de transfer internațional se aplică plăților care trec între două țări diferite. Creatorii americani care primesc plata prin Stripe – au 0,25 $ taxa pentru fiecare depunere. Creatorii americani care primesc plata prin PayPal – 2% din suma transferată plafonată la 1 $ pentru fiecare depozit. Creatorii internaționali care primesc plăți prin PayPal – 2% din suma transferată, plafonată la 20 $ pentru fiecare depozit.

Creatorii internaționali care primesc depozit bancar la nivel mondial prin intermediul Payoneer – taxă de transfer de 3 $ pe depozit. Notă: Aceasta nu include nici un fel de taxe asociate cu conversia USD în moneda dvs. nativă.

Taxa Patreon-ului

Patreon ia 5% din plățile procesate cu succes, pentru a  putea menţine sistemul viabil. Diferenţa între Patreon şi alte site-uri de finanţare, cum ar fi Kickstarter sau Indiegogo, este că spre deosebire de acestea, Patreon permite creatorilor să primească sprijin în mod regulat. În calitate de creator pe Patreon, tu alegi dacă patronii tăi plătesc pe lună sau pe creație.

Chiar dacă tot conținutul tău este în prezent gratuit, poţi folosi Patreon, căci mulţi dintre creatorii de pe Patreon împărtășesc munca lor liber, iar patronii lor pur și simplu doresc să sprijine ceea ce fac ei. Dacă doreşti, poţi oferi recompense pentru patronii tăi, ca un mod de a le mulţumi. Chiar dacă nu eşti obligat să dai recompense, reține totuşi, că creatorii Patreon care oferă recompense tind să aibă mai mulți patroni. Gândeşte-te la recompense ca semne de recunoștință pentru cei care doresc să te susțină.

Ce tipuri de recompense oferă creatorii: Numeroși creatori oferă conținut exclusiv, acces anticipat la conținut, accesul la sesiunile de Hangout Google, sau favorizează contribuţia creativă a patronilor lor. Este adesea util a vorbi cu cei mai implicaţi membri ai audienţei tale, pentru a înțelege mai bine ceea ce așteptă de la tine.

Poți crea atâtea niveluri de recompensă câte doreşti. De exemplu, patronii care oferă 1 $ sau mai mult, ar putea primi un conţinut exclusiv, în timp ce patronii care oferă 10 $ sau mai mult ar putea obține un semn special. Cu toate că mărimea audienței afectează valoarea sprijinului pe care creatorul o primește, și implicarea publicului joacă un rol semnificativ. Cultivarea comunităţii tale este una dintre cele mai bune modalități de a crește audiența și sprijinul tău pe Patreon.

Revolut, pentru cei care călătoresc

Revolut este un startup londonez lansat în 2015 de Nikolay Storonsky și Vlad Yatsenko. Fost bancher de investiții în cadrul Credit Suisse, Storonsky a renunțat la jobul său de pe Wall Street pentru a deveni antreprenor. Alături de Yatsenko, un fost programator în cadrul Deutsche Bank, Nikolay a creat Revolut, business care a strâns deja peste 16 milioane de dolari în finanțare.

Revolut era inițial un card prepaid de debit afiliat Master-Card, cu cotații mai bune la plățile în altă valută decât ofereau băncile. În formatul actual e un card UK afiliat VISA (cel gratuit) sau MasteCard (premium), cu IBAN pentru conturile în EUR și USD. Cardul free este util pentru retragerile gratis (200 EUR/luna) care sunt aur pentru cei care ajung pe aeroport într-o țară străină fără monedă locala și au nevoie de cash rapid ca să ia un taxi și o apă plată.

În plus, ca utilizator al Revolut poți transfera bani direct prin aplicația mobilă (23 de valute sunt disponibile) către alți clienți care au cont în cadrul Revolut, dar și către persoane care nu folosesc acest serviciu, prin intermediul unui simplu mesaj, prin WhatsApp sau email. Totodată, poți lua împrumuturi și vei avea acces la conturi curente deschise la o serie de bănci din Marea Britanie.

Folosindu-se de o platformă de împrumuturi de tip peer-to-peer, compania oferă clienților posibilitatea de a beneficia de un credit al cărui cost este cu aproximativ 50% mai mic decât în cazul băncilor, iar deschiderea unui cont curent durează doar câteva minute. Revolut își monetizează serviciile prin comisioanele percepute în urma retragerilor de la ATM, de la comerciantul la care se realizează plățile și din dobânzile percepute împrumuturilor.

Din luna mai Revolut s-a lansat oficial pe piața din România, prilej cu care s-a lăudat și cu emiterea unui nou card, 100% metalic, din oțel inoxidabil, care va fi totodată și contactless. Data în care utilizatorii vor putea intra în posesia cardului nu a fost încă anunțată. Unicornul fintech britanic are în acest moment peste 25.000 de utilizatori în România.

Trei înțelesuri pentru SMART

Smart și city sunt două cuvinte pe care în ultima vreme cred că le-ați întâlnit alăturate frecvent. Dar consecinţele sociale ale politicilor ce vizează orașul inteligent nu au fost încă suficient studiate de sociologi sau psihologi. De asemenea, în limba engleza Smart are mai multe sensuri care diferă în funcție de contextul și în care este folosit.

În managementul proiectelor sau al resurselor umane, SMART este un acronim al obiectivelor pe care oamenii de afaceri ocupați le învață într-un curs rapid – acestea trebuie să aibă următoarele caracteristici: să fie: Specifice, Măsurabile, Accesibile, Relevante și încadrate în Timp.[1]

În viziunea noilor politici urbane bazate pe smart-city, conectivitatea devine principala caracteristică şi premisă atât a vieţii, cât și a guvernării urbane. Prezentată cumva, ca cireașa de pe tort – ca și cum conexiunile şi tehnologiile de tip smart ar putea face oraşele mai omogene şi mai coezive, fără să-și piardă astfel identitatea.

Când colo, marea de conexiuni şi spaţiile virtuale posibile nu face altceva decât să complice situațiile și să mărească inegalităţile. Sigur că un tânăr din cartierul sărac poate avea acces la un laptop şi un smartphone, dar ele nu înlocuiesc educaţia şi diploma sau alte resurse de care are nevoie pentru a-şi construi o carieră sau pentru a face un salt faţă de profesia tatălui, aşa cum calculează sociologii că ar trebui să se întâmple.

Smart mai înseamnă în limba engleză și isteţ, elegant, șic, vioi, spirited – adică nu neapărat artificial; orașele viitorului au nevoie, indubitabil, de inteligenţă şi de tehnologii, însă vor deveni cu adevărat inteligente doar atunci când vor putea cumula inteligenţa oamenilor din oraş, cum remarca Saskia Sassen, profesor de sociologie la Columbia University, citat de Revista Sinteza.

Oraşul – o lume segmentată, cu mai multe viteze

Dacă ne uităm, spre exemplu, la un oraş model precum Singapore, observăm că mecanismele inteligente nu pot mări numărul de locuri de muncă pentru cei săraci şi nici democraţia, chiar dacă unii autori caută să demonstreze că cetăţenii vor putea propune soluţii şi le vor putea transmite continuu, supraveghind oarecum toate spaţiile.

Posibilităţile de limitare a libertăţii individuale şi supravegherea indivizilor cresc exponenţial, iar astfel autonomia individuală şi libertatea de alegere se vor reduce. Deja, astăzi, în multe oraşe din lume, când treci prin zona unui magazin, vitrinele te avertizează pe telefon asupra ofertei sau, la intrarea într-un mall, telefonul se poate conecta la device-urile inteligente care reuşesc să îţi monitorizeze traseul şi să acceseze diferite date personale.

În general, se vorbeşte despre tehnologiile smart city ca maniere de a creşte calitatea vieţii urbane. Dar oare acesta este interesul principal? Putem să mergem pe ideea că smart city este cu adevărat necesitatea viitorului urbanistic, dar încă sunt puţine interogaţii despre locul pe care îl ocupă cetăţeanul în acest sistem integrat tehnologic, în afară de faptul că va fi beneficiar.

Putem însă presupune, cum fac astăzi unii sociologi, că avem mai degrabă o strategie comercială, dar şi una de putere. Interesul furnizorilor de servicii este unul indubitabil, iar cei care decid ce este necesar vor avea din ce în ce mai multă putere asupra sistemului urban. Politica de proximitate sau practicile participative sunt înlocuite de o concepţie antreprenorială, tehnocratică de tip „top-down”.

De când e tehnologia o nevoie a cetăţeanului?

Nevoia de servicii inteligente nu este tocmai prima opţiune a celor care apreciază calitatea locuirii sau a celor care au tentaţia de a alege un alt oraş. În România, de exemplu, dacă jumătate din locuitorii din urban nu vor să se mute cu niciun preţ, prima opţiune a celeilalte jumătăţi este mutarea la ţară şi nu cea într-un mare oraş unde sunt servicii mult mai bune.

La fel, printre inconvenientele locuirii la oraş menţionate de orăşenii din România se află foarte multe lucruri imposibil de integrat în optimizarea de tip smart city: nivel crescut al costului vieţii (de regulă, tehnologia creşte costurile), stresul, lipsa curăţeniei, lipsa spaţiilor verzi, dificultatea de a de a găsi o locuinţă.

Oraşele au nevoie, mai ales, de inteligenţa vie a locuitorilor şi de emoţia lor, de sentimentul acestora că locuiesc acasă şi că sunt responsabili în orice comportament, mai mult decât de inteligenţă artificială. Ideile de mai sus sunt extrase din Revista Sinteza, care dedică numărul 51 subiectului RO Smart City.

 

Clujul festivalier

Cu voia Domnului și a primarului Emil Boc, la Cluj s-au încheiat cu bine zilele orașului, începute de Ispas. De acum trei ani, de când de pe buzele subțiri ale propagandei oficiale au început să se desprindă, fine și roz ca baloanele de săpun, vorbe despre marile fapte cultural-artistice ce vor invada orașul nostru, din ideea frumoasă Cluj-Capitală culturală a rămas doar expresia „Clujul festivalier”.

Dacă găzduim la Cluj un open de șah ceva mai răsărit, musai să-i zicem festival de șah. Un festival, făcut în curtea școlii Ghibu, musai să fie Ghibstock. Căci, nu-i așa, la Cluj e axul în jurul căruia se învârte Europa. Vor veni aici mii, zeci de mii, ori poate chiar milioane de turiști străini și vor cădea în extaz. Iar noi, fără terminal intermodal și alte prostii, îi vom întâmpina la aeroport cu drone și vom aduce elicoptere să se-nvârtă toată noaptea pe deasupra lor.

Dar invazia asta pe după gardurile festivalurilor ar fi nimic pe lângă o altă invazie, la fel de benefică, a apartamentelor clujenilor, închiriate la suprapreț în tot sezonul (f)estivalier. Că, după plecarea lor, apartamentele vor rămâne tot cam la fel de scumpe, nu e ca și cum ni le-am fi scumpit singuri. E progresul, e consecința dezvoltării urbane a orașului nostru, în fața căruia se prăbușește până și Bucureștiul.

Sigur că oricât de exaltați – sau, din contră, realiști – am fi, luați în parte, toți ne dorim așa ceva: un oraș cât mai smart, cu mașini cât mai electrice, parcări subterane sau supraetajate… Și, dacă se poate, câte o vilă pentru fiecare într-un bloc la fel de smart, așa de 6, undeva între case. Numai că  orice vise-am avea, trăim în societate: bună-rea, așa cum e ea – iar asta presupune respectarea legii. Sunt puțini cetățeni care au rigoarea, poate chiar „obsesia” literei și spiritului legii.

Printre aceștia se numără, în Cluj, și Lucian Todoran. Clujeanul s-a judecat cu administrația locală pentru pentru dreptul de a fi informat, conform legii, în legătură cu prețurile practicate de Primărie la închirierea Sălii Polivalente în cadrul festivalului Untold: „Sala a fost închiriată pentru Untold 2015 cu 40.009 lei (adică nici 10.000 de euro), pentru Untold 2016 cu 18.000 euro plus TVA, din care 13.000 pentru închirierea propriu-zisă, iar restul pentru publicitate și servicii tehnice.

În 2017, Sala Polivalentă a fost închiriată cu 24.450 euro, din care 18.000 euro sala și 6.450 euro platoul din exterior, care până anul trecut nu apărea în contracte, deși era folosit”. Iată concluziile trase de Lucian Todoran, după ce-a aflat sumele care se învârt în jurul festivalului care, nu-i așa, pune orașul nostru pe harta Europei:

Cifrele arată o adevărată jignire la adresa interesului clujenilor și risipire a resurselor municipalității.  Astfel, în 2015, organizatorul declarat nepatrimonial al Festivalului Untold a plătit 40.009,5 lei (+TVA) chirie firmei de stat ce administrează Sala Polivalentă, ceea ce astăzi ar reprezenta puțin peste trei salarii lunare brute ale primarului Emil Boc, în cuantum de 16 313 lei.

În 2016, după ce Federația Share a rămas cu un picior în groapă (adică în incapacitate de plată), nou-nouța firmă privată – cu susținerea actorilor publici – Untold S.R.L., ce a înregistrat în beneficiu propriu numele festivalului, a plătit sub 5 salarii lunare brute de azi ale aceluiași primar Emil Boc (18 000 euro + TVA, adică echivalentul a 80.100 lei la cursul din ultima zi a lunii august 2016) pentru a folosi aceeași construcție în scop comercial și de voie bună.

În fine, anul trecut, în 2017, folosirea construcției cu multe valențe a costat 24.450 euro (+ TVA), adică 116 815 lei la cursul din ultima zi a lunii august 2017, iar pe primar l-ar fi costat puțin peste șapte salarii lunare brute de-ar fi vrut s-o închirieze el și ar fi plătit altcineva TVA-ul. Judecând după datelor furnizate de Untold S.R.L. autorității fiscale, chiria pe care a plătit-o reprezintă sub 0,23% din cifra de afaceri, adică din încasările din vânzări ale companiei, în sumă de 34 181 005 lei.

Surse foto: RadioCluj.ro, Transilvania Reporter

Elitele României, anti-democratice

Deputatul independent Adrian Dohotaru a comentat recent, pe pagina sa de facebook, declarațiile lui Cristian Tudor Popescu care susținea că nu ar fi o idee rea ca „dreptul la vot să fie condiționat de absolvirea examenului de Bacalaureat”. Dohotaru face o analiză pertinentă, cu titlul „Elitele României sunt anti-democratice”.

38% dintre elevii înscriși la școală în anii 2003-2004 au obținut bacalaureatul în 2014-2015. A restrânge votul unei majorități dintr-o singură generație de elevi, dar și la atâția alți cetățeni români fără bacalaureat, cum propune Cristian Tudor Popescu, este o cale care conduce la autoritarism.

CTP recidivează într-un nou articol în care scrie că propunând votul restricționat se situează între „conceptul de noocrație al lui Pitagora și Platon, conducerea cetății de către filosofi” și „dictatura clasei muncitoare, ca să nu mai vorbim de clasa degeaba stătătoare”. Printr-un simplu artificiu retoric, din condei, votul universal devine un balast comunist la care trebuie renunțat pentru a întări democrația?!

Ideea lui CTP amintește de „literacy tests” utilizate în sudul SUA în secolele XIX-XX, pentru a limita drastic accesul afro-americanilor la vot, măsură rasistă, motiv pentru care CTP a și fost acuzat pe bună dreptate de fascism. Să ne amintim cât de des „clasa stătătoare degeaba” este asociată la noi cu romii beneficiari de „ajutoare sociale”, deși am arătat că sub 1% dintre beneficiarii de venit minim garantat au refuzat un loc de muncă oferit.

Abandonul școlar în România e de 19.2%. În rural, unde nu avem licee sau avem de proastă calitate, abandonul ajunge aproape la o treime. Soluția lui CTP și a multor altora? Să scăpăm de săraci și de „proști”, să nu mai voteze în loc să oferim șanse echitabile fiecărui copil în a avea acces la educație de calitate care să îl țină în școală până la o vârstă cât mai înaintată.

În loc de egalitate, elitele oferă excluziune. Ce prinde în RO este restricția drepturilor: o face CTP, o fac cei la Coaliția pentru Familie, o face chiar USR cu „Fără penali în funcții publice”. Toate inițiativele sunt diferite, dar au un numitor comun: credința că țara se va însănătoși prin restricționarea drepturilor altora. În ciuda diferențelor, este un discurs al urii, nu al unei societăți deschise și incluzive.

Lipsa de reacție din partea intelectualilor din establishment, a politicienilor din toate partidele, a celor din mass-media mainstream la discursul urii și restrângerii drepturilor democratice arată că dacă România eșuează, asta se întâmplă din cauza lor, nu a săracilor” scrie Dohotaru pe facebook.

În altă ordine de idei, acesta a participat cu ocazia Zilelor Clujului la dezbaterea organizată La Terenuri – Mănăștur – „spațiul meu preferat. În urma unui chestionar cu peste 1.000 de respondenți prezentat la discuții, reiese clar că oamenii nu vor construcții noi de blocuri și că vor ca spațiul verde să fie mai bine administrat, amenajat și conservat”.