Clujul festivalier

Cu voia Domnului și a primarului Emil Boc, la Cluj s-au încheiat cu bine zilele orașului, începute de Ispas. De acum trei ani, de când de pe buzele subțiri ale propagandei oficiale au început să se desprindă, fine și roz ca baloanele de săpun, vorbe despre marile fapte cultural-artistice ce vor invada orașul nostru, din ideea frumoasă Cluj-Capitală culturală a rămas doar expresia „Clujul festivalier”.

Dacă găzduim la Cluj un open de șah ceva mai răsărit, musai să-i zicem festival de șah. Un festival, făcut în curtea școlii Ghibu, musai să fie Ghibstock. Căci, nu-i așa, la Cluj e axul în jurul căruia se învârte Europa. Vor veni aici mii, zeci de mii, ori poate chiar milioane de turiști străini și vor cădea în extaz. Iar noi, fără terminal intermodal și alte prostii, îi vom întâmpina la aeroport cu drone și vom aduce elicoptere să se-nvârtă toată noaptea pe deasupra lor.

Dar invazia asta pe după gardurile festivalurilor ar fi nimic pe lângă o altă invazie, la fel de benefică, a apartamentelor clujenilor, închiriate la suprapreț în tot sezonul (f)estivalier. Că, după plecarea lor, apartamentele vor rămâne tot cam la fel de scumpe, nu e ca și cum ni le-am fi scumpit singuri. E progresul, e consecința dezvoltării urbane a orașului nostru, în fața căruia se prăbușește până și Bucureștiul.

Sigur că oricât de exaltați – sau, din contră, realiști – am fi, luați în parte, toți ne dorim așa ceva: un oraș cât mai smart, cu mașini cât mai electrice, parcări subterane sau supraetajate… Și, dacă se poate, câte o vilă pentru fiecare într-un bloc la fel de smart, așa de 6, undeva între case. Numai că  orice vise-am avea, trăim în societate: bună-rea, așa cum e ea – iar asta presupune respectarea legii. Sunt puțini cetățeni care au rigoarea, poate chiar „obsesia” literei și spiritului legii.

Printre aceștia se numără, în Cluj, și Lucian Todoran. Clujeanul s-a judecat cu administrația locală pentru pentru dreptul de a fi informat, conform legii, în legătură cu prețurile practicate de Primărie la închirierea Sălii Polivalente în cadrul festivalului Untold: „Sala a fost închiriată pentru Untold 2015 cu 40.009 lei (adică nici 10.000 de euro), pentru Untold 2016 cu 18.000 euro plus TVA, din care 13.000 pentru închirierea propriu-zisă, iar restul pentru publicitate și servicii tehnice.

În 2017, Sala Polivalentă a fost închiriată cu 24.450 euro, din care 18.000 euro sala și 6.450 euro platoul din exterior, care până anul trecut nu apărea în contracte, deși era folosit”. Iată concluziile trase de Lucian Todoran, după ce-a aflat sumele care se învârt în jurul festivalului care, nu-i așa, pune orașul nostru pe harta Europei:

Cifrele arată o adevărată jignire la adresa interesului clujenilor și risipire a resurselor municipalității.  Astfel, în 2015, organizatorul declarat nepatrimonial al Festivalului Untold a plătit 40.009,5 lei (+TVA) chirie firmei de stat ce administrează Sala Polivalentă, ceea ce astăzi ar reprezenta puțin peste trei salarii lunare brute ale primarului Emil Boc, în cuantum de 16 313 lei.

În 2016, după ce Federația Share a rămas cu un picior în groapă (adică în incapacitate de plată), nou-nouța firmă privată – cu susținerea actorilor publici – Untold S.R.L., ce a înregistrat în beneficiu propriu numele festivalului, a plătit sub 5 salarii lunare brute de azi ale aceluiași primar Emil Boc (18 000 euro + TVA, adică echivalentul a 80.100 lei la cursul din ultima zi a lunii august 2016) pentru a folosi aceeași construcție în scop comercial și de voie bună.

În fine, anul trecut, în 2017, folosirea construcției cu multe valențe a costat 24.450 euro (+ TVA), adică 116 815 lei la cursul din ultima zi a lunii august 2017, iar pe primar l-ar fi costat puțin peste șapte salarii lunare brute de-ar fi vrut s-o închirieze el și ar fi plătit altcineva TVA-ul. Judecând după datelor furnizate de Untold S.R.L. autorității fiscale, chiria pe care a plătit-o reprezintă sub 0,23% din cifra de afaceri, adică din încasările din vânzări ale companiei, în sumă de 34 181 005 lei.

Surse foto: RadioCluj.ro, Transilvania Reporter

Elitele României, anti-democratice

Deputatul independent Adrian Dohotaru a comentat recent, pe pagina sa de facebook, declarațiile lui Cristian Tudor Popescu care susținea că nu ar fi o idee rea ca „dreptul la vot să fie condiționat de absolvirea examenului de Bacalaureat”. Dohotaru face o analiză pertinentă, cu titlul „Elitele României sunt anti-democratice”.

38% dintre elevii înscriși la școală în anii 2003-2004 au obținut bacalaureatul în 2014-2015. A restrânge votul unei majorități dintr-o singură generație de elevi, dar și la atâția alți cetățeni români fără bacalaureat, cum propune Cristian Tudor Popescu, este o cale care conduce la autoritarism.

CTP recidivează într-un nou articol în care scrie că propunând votul restricționat se situează între „conceptul de noocrație al lui Pitagora și Platon, conducerea cetății de către filosofi” și „dictatura clasei muncitoare, ca să nu mai vorbim de clasa degeaba stătătoare”. Printr-un simplu artificiu retoric, din condei, votul universal devine un balast comunist la care trebuie renunțat pentru a întări democrația?!

Ideea lui CTP amintește de „literacy tests” utilizate în sudul SUA în secolele XIX-XX, pentru a limita drastic accesul afro-americanilor la vot, măsură rasistă, motiv pentru care CTP a și fost acuzat pe bună dreptate de fascism. Să ne amintim cât de des „clasa stătătoare degeaba” este asociată la noi cu romii beneficiari de „ajutoare sociale”, deși am arătat că sub 1% dintre beneficiarii de venit minim garantat au refuzat un loc de muncă oferit.

Abandonul școlar în România e de 19.2%. În rural, unde nu avem licee sau avem de proastă calitate, abandonul ajunge aproape la o treime. Soluția lui CTP și a multor altora? Să scăpăm de săraci și de „proști”, să nu mai voteze în loc să oferim șanse echitabile fiecărui copil în a avea acces la educație de calitate care să îl țină în școală până la o vârstă cât mai înaintată.

În loc de egalitate, elitele oferă excluziune. Ce prinde în RO este restricția drepturilor: o face CTP, o fac cei la Coaliția pentru Familie, o face chiar USR cu „Fără penali în funcții publice”. Toate inițiativele sunt diferite, dar au un numitor comun: credința că țara se va însănătoși prin restricționarea drepturilor altora. În ciuda diferențelor, este un discurs al urii, nu al unei societăți deschise și incluzive.

Lipsa de reacție din partea intelectualilor din establishment, a politicienilor din toate partidele, a celor din mass-media mainstream la discursul urii și restrângerii drepturilor democratice arată că dacă România eșuează, asta se întâmplă din cauza lor, nu a săracilor” scrie Dohotaru pe facebook.

În altă ordine de idei, acesta a participat cu ocazia Zilelor Clujului la dezbaterea organizată La Terenuri – Mănăștur – „spațiul meu preferat. În urma unui chestionar cu peste 1.000 de respondenți prezentat la discuții, reiese clar că oamenii nu vor construcții noi de blocuri și că vor ca spațiul verde să fie mai bine administrat, amenajat și conservat”.

Accident prevenit

Doi jandarmi clujeni au salvat viața unui bărbat maghiar care a căzut din tren, anunță Inspectoratul județean de Jandarmi. Vineri, 18 mai, în jurul orei 14.20, plutonier major Claudiu Hădărean şi plutonier Paul Berci din cadrul Inspectoratului de Jandarmi Județean Cluj se aflau în misiune de asigurare a ordinii şi siguranţei publice pe peronul Gării din Cluj.

În momentul plecării trenului internaţional care mergea la locul de pelerinaj catolic din Şumuleu-Ciuc, au observat un bărbat în vârstă care a alunecat de pe scara trenului, căzând între linia de cale ferată şi peron. Jandarmii au reuşit să-l scoată pe bărbat de sub roţile trenului, prevenind  o tragedie.

După oprirea trenului, pelerinul a urcat pentru a-şi continua călătoria ocazionată de sărbătorirea Rusaliilor Catolice.  La Mănăstorea franciscană de la Şumuleu-Ciuc liturghia de Rusalii se oficiază la un altar în aer liber așezat pe dealul Şumuleu. Traseul către locul procesiunii este deschis de cordonul oficial, format din preoţi şi pelerini, care poartă Laborumul – steagul sfânt al Şumuleului.

De la Dermata la Farmec

De la Dermata (vechea denumire a fabricii de încălțăminte Clujana) la Farmec, ultimele vestigii ale marii industrii socialiste dispar, sau se transformă și se adaptează la realitățile pieței concurențiale moderne.

Ce s-a schimbat de atunci? Prin ce diferă producția de bunuri și cum de aceste întreprinderi organizate astfel încât să nu depindă prea mult de furnizori, nu au mai făcut față. Despre începuturile Dermatei am scris aici, ca și despre încercările prin care a trecut fabrica de păpuci.

La primul său faliment, cel din perioada interbelică, toată elita clujeană a contribuit la revirimentul fabricii de încălțăminte. Atunci s-a făcut societatea pe acţiuni și toți oamenii cu bani ai orașului au devenit acţionari. La cel de-al doilea, a fost plin doar de bune intenții: datoriile au fost convertite în acțiuni, pe care nu le-a mai cumpărat nimeni – deși doritori ar fi fost.

Cam la fel s-a întâmplat și la CUG, în anii 90. De privatizarea prin sistemul MEBO au fost interesați mai degrabă directorii colosului industrial, dar aceasta nu a fost urmată și de o recapitalizare, iar banii pentru plata „acțiunilor” au provenit tot din veniturile generate de industria nerentabilă. Nu este de mirare că tot acest transfer de proprietate nu s-a finalizat prin altceva decât… o afacere imobiliară.

Nu este niciun secret că singura șansă a supraviețuirii pe piață sunt investițiile: doar în 2017, Farmec a pus la bătaie 650.000 de euro pentru modernizarea și retehnologizarea producției, selectarea și dozarea optimă a ingredientelor active, alegerea unor ambalaje ergonomice și sigure în utilizare. Depozitele noi ale fabricii ocupă 5.000 mp, iar suprafața de producție din Cluj-Napoca, unde s-a optat pentru depozitarea pe verticală, a fost extinsă.

Practic, fabrica își va dubla producția. Unitatea are propria sa flotă de transport, de 250 de autovehicule în toată țara, iar distribuția este concentrată în orașe mari ca București, Brașov sau Timișoara. Farmec generează cu 700 de salariați afaceri anuale de 45 de milioane de euro. Fabrica din Cluj și-a depășit statutul de ultim artefact al industriei socialiste, lansând sau rebrenduind 100 de mărci proprii pe an, capacitatea sa anuală fiind de 27 de milioane de produse.

Compania are certificare internaţională GMP și exportă în 30 țări. “Din păcate, pentru o firmă de talia noastră nu sunt disponibile linii de finanțare din bani europeni, lucru anormal. Efectiv nu ne încadrăm nicăieri. Iar, în România, majoritatea ajutoarelor de stat se duc către companiile străine” afirmă directorul general, Mircea Turdean, pentru transilvaniabusiness.ro. Sursă foto: Cluj.com

– continuă aici și aici –

Câte situri web sunt în România

Din decembrie 1991 , când Tim Berners-Lee a finalizat web 1.0, iar internetul căpătase o interfață pe care puteai s-o folosești și până acum  au trecut 27 de ani. În lume există 1 miliard de situri. Un sit web are în componență mai multe pagini, iar Google indexează 50 de miliarde de pagini.

În România există sub un milion de situri cu extensia.ro, conform registrului de domenii RoTLD: mai precis, 964.294.  Iar cifra este în scădere, deoarece de la data de 1 martie 2018, RoTLD a implementat sistemul de înregistrare și mentenanță anuala pentru domeniile „.ro”.

Dacă până acum acestea se înregistrau „pe viață”, adică nu exista termen de expirare, de o lună și jumătate domeniile.ro se vor reînnoi pe o perioadă limitată de timp, minim 1 an și maxim 10 ani. Pentru reînnoirea numelor de domenii, posesorii trebuie să achite contravaloarea serviciului de mentenanță anuală, pentru perioada dorită, prin partenerul RoTLD care administrează domeniul.

Astfel, se presupune că în jur de 30% din domeniile înregistrate se vor elibera. La o populație a globului de 7.6 miliarde persoane există 5,1 miliarde utilizatori unici(?) de telefoane mobile și 4 miliarde utilizatori de internet, din care 3 miliarde folosesc social media. Cele mai vizitate situri din lume sunt Google, Facebook, YouTube, Baidu şi Xvideos.com (sursa: SimilarWeb).

Din milionul de situri românești, doar 11.000 au traficul monitorizat prin trafic.ro iar jumătate, adică 5.500 situri, prin t5.ro, ambele folosind chei de la google analytics. Există o hartă a internetului, care încearcă să afișeze într-un format grafic, fără a le alinia pe o suprafață, siturile web și legăturile dintre acestea. Harta poate fi accesată aici.

Cum a evoluat internetul? Dacă din 1991 până în 1999 au apărut primele 3 milioane de situri web, majoritatea erau statice, de tip read-only, având interacțiune minimală cu utilizatorul. Din 2000, Web 2.0 inaugurează internetul de tip read-write, ajungându-se până în 2006 la 85 milioane de situri și apariția bloggingului și a social-media.

Atunci apar cele două situri care vor schimba regulile „jocului” pe internet: Wikipedia și Facebook. Forma curentă în care se organizează rețeaua, numită și Web 3.0, este una semantică. În Web 3.0, google va gândi – ceea ce încă nu face acum, doar își perfecționează tehnicile IA – și va semantiza lumea.

Urmează Web 4.0: The Internet of Things, în care se presupune că Google va avea o formă și va rezolva totul în locul nostru, va comunica cu lumea înconjurătoare populată de obiecte inteligente, ba chiar va… gândi în locul nostru. Trecerea de la un Web la altul scade efortul cognitiv, scade și capacitatea de decriptare și de stocare a cunoștințelor. Informațiile vor fi sumarizate, în pastile ușor de înghițit și de digerat.

 

Răsună valea de siliciu

Primul unicorn românesc – o firmă din IT care aduce sute de milioane de euro din fonduri de investiții și a cărei capitalizare depășește un miliard de dolari – a anunțat achiziția platformei Smart Data de la Recognos.

UiPath, o companie de IT specializată în automatizarea proceselor industriale, prin robotizare, anunță săptămâna aceasta deschiderea celui de-al doilea său birou din țară după cel din București, la Cluj.

Conducerea biroului va fi asigurată de Andrei Roth, fostul manager al Recognos. Acesta a declarat că:

Profesioniști dedicați conduc expansiunea UiPath pe aproape toate continentele și știu că echipa noastră locală va sprijini semnificativ creșterea primului nostru unicorn.

Fondată în urmă cu 18 ani, firma de IT clujeană Recognos se mută în „ograda” unicornului cu tot cu echipa de specialiști care a contribuit la dezvoltarea platformei. Daniel Dines, CEO și Co-Founder al UiPath, a declarat că acesta…

…este al patrulea hub UiPath de developeri, iar mințile inteligente ale Clujului vor lucra într-o echipă cu adevărat globală alături de experții noștri din București, Bellevue în SUA și Bengalore în India.

Biroul din Cluj se va lucra pe tehnologie .NET iar managerii anunță deja angajări: se caută developeri .NET seniori și developeri RPA.

Echipa .NET din Cluj va dezvolta software pentru activități principale ale platformei UiPath, iar developerii RPA vor sprijini implementările și partenerii companiei din țările vorbitoare de limbă germană. Pentru mai multe informații despre planurile de recrutare din Cluj, aplicanții se pot întâlni cu echipa de HR a UiPath la standul companiei din cadrul Conferinței DevTalks.

Conferința are loc la Cluj începând de mâine, 16 mai, iar echipa de HR a UiPath va răspunde întrebărilor aplicanților. Andrei Roth, managerul biroului din Cluj, consideră că:

Talentele Clujului merită pe deplin mediul de lucru unic și cultura de companie pe care le oferă UiPath. RPA revoluționează însuși conceptul de muncă, iar UiPath este o companie vizionară, aflată în primele rânduri ale acestui fenomen global.

Mai multe informații despre oportunitățile de carieră din UiPath găsiți la https://www.uipath.com/jobs, unde publicate patru anunţuri de angajare pentru biroul din Cluj. Compania fondată de români are sediul la New York, este specializată în softuri de automatizare a proceselor și evaluată la 1,1 miliarde de dolari.

UiPath a primit recent o investiție în valoare de 153 de milioane de dolari de la un grup de investitori din care face parte și CapitalG, un vehicul de investitii deținut de Alphabet (compania-mamă a motorului Google).

Orașul demagnetizat

Venit în weekend pe-aici cam incognito (pentru o vizită „de lucru”), ministrul culturii a lăudat ce se întâmplă  în domeniul cultural, spunând că: „este un model care merită amplificat la nivel național”. George Ivașcu a fost director de teatru (din 2007, managerul și fondatorul Teatrului Metropolis din București) așa că la Cluj-Napoca a avut vizite la Operă și la Teatrul Naţional „Lucian Blaga”, Teatrul Maghiar de Stat, Opera Maghiară de Stat și Muzeul Naţional de Istorie a Transilvaniei.

Probabil că și la Filarmonică s-ar fi dus, atâta doar că n-are sediu.  Sunt curios cum va resuscita prezența sa proiectele majore ale urbei. A long time ago (acum 2-3 ani) Clujul se visa oraș cultural. Anul trecut se insista, în special cu referire la Cluj, pe formula magică „oraș magnet”. De la ultima ediție Untold încoace însă, clujeanul admite așa, cu jumătate de gură, că nu vrea decât un soi de entertainment.

Printre discuții siropoase despre orașe-magnet și mesaje laudative care gâdilă orgoliul ardelenesc, ar fi cazul să vedem și ce modele are Clujul. Orașul care se vrea capitală a Ardealului n-ar trebui să se mulțumească cu statul de „model”, ci să țintească mai sus, pentru că riscă să rămână cu magneții și bazaconiile propagandei. Orașul are nevoie de investiții serioase în infrastructură, cea veche nemaifăcând de multă vreme față. După vizita de ieri a ministrului, azi la amiază orașul era blocat.

Pe grupul de facebook Info trafic jud. Cluj, șoferii au anunțat în jurul amiezii trei locații cu trafic îngreunat: „evitați Victor Babeș” apoi „probleme la urcare pe Republicii, stau de 20 de minute în același loc”, iar în jurul orei 12, un alt accident pe Calea Baciului: o femeie de 70 de ani a fost surprinsă pe trecerea de pietoni de un jeep Mercedes cu numere de București și s-a format o coloană de mașini până la gară. De ieșirile spre Florești, Apahida, Baciu sau Chinteni nici nu mai are rost să vorbim. Orașul este tot mai greu circulabil, tot mai puțin respirabil.

În astfel de condiții, degeaba te lauzi cu autobuze electrice, când la marginea Clujului, la Pata Rât, muntele cu deșeuri se aprinde de 25 de ori pe an, după care crește și marea de levigat. Pagina de Facebook a primarului Emil Boc n-are să-l ajute cu nimic când această bulă pe care o umflă cu migală de vreo 3 ani (Clujul pe o hartă, Clujul de 5*) se va sparge. Și nici pe noi, admiratorii mai mult sau mai puțin pasivi ai „realizărilor” mărețe.Proprietarul Liberty Technology Park (LTP) Cluj, Ion Sturza, fost premier al Republicii Moldova, avertiza în urmă cu un an și jumătate:

Clujul este un oraş închis, mai puţin prietenos pentru investitori. Unii au speranţa să nască aici un Google, un Facebook, dar Clujului îi lipseşte acel bazin uman de talente – acesta trebuie extins, să creăm o densitate foarte mare de talente.

„Trebuie să deschidem Clujul, să facem un ecosistem atractiv de afaceri, nu doar că e locul unde străinii vin sporadic să bea bere la nişte festivaluri”.

Noi am adus la un loc mari companii, start-up-uri, incubator de afaceri; unele dintre acestea chiar au fost exportate pe milioane de dolari în Silicon Valley.

Aici e nevoie să le concentrezi în acel City, nu să împrăştii companiile în clădiri apărute în toate cartierele. Ne lăudăm că suntem oraşul tehnologiei, dar parcarea pe care vrei să o plăteşti prin SMS nu există.

Internetul e mai bogat cu X.000 situri, de azi

Pe situl de știri G4media.ro nu găseați ieri niciun articol mai nou de 7 mai – când WebFactor era down (de azi probabil că-și vor recupera arhiva). Urmează, în ordine descrescătoare a ratingului, mihaivasilescublog.ro, creativemonkeyz.com, groparu.ro și TvDeCe. Acestea sunt primele 5 situri (în ordinea importanței) afectate de căderea de 4 zile (luni-joi) a firmei de găzduire WebFactor.

Dintre blogurile ardelene a mai ramas în picioare cel al lui Hadean, deci dependenții de blogosferă au avut totuși ce mânca. Dintre clienții mai cunoscuți ai WebFactor, atât G4media cât și Gaben s-a repliat rapid, la fel și Elis Pavaje (elis.ro), în schimb au dispărut din online Editura Limes și Cotidian Transilvan (un jurnal cu rating mai mic decât editura celuilalt Petean, sic!).

Ieri, în timp ce Vasile Manu se simțea singur (sic!), ocazie cu care am aflat și eu cum e cu A-listerii, actualy, am constatat că principalul site de știri din grup (cluj.pro) urcase cu 20.000 de poziții, apropiindu-se de cifra relevantă de 1.000.000 (dacă nu știați, un website nu contează dacă nu e în primele 1.000.000 din lume și primele 10.000 din țara despre care scrie), azi am observat că a scăzut tot cu 20.000 de poziții.

Explicația e simplă: WebFactor și-a mutat serverele în ograda SimpliQ, iar siturile s-au propagat din nou pe web. În prima noapte post-industrială și post-apocaliptică din acest weekend vor răsuna, tăcute dar victorioase, tastaturile chicklet ale bloggerilor care au făcut mâncărime la degete, compunând cele mai pesimiste scenarii: păi dacă le pică și paginile de Facebook, cine-i mai citește?

Bine că blogosfera și-a revenit, trăiască internetul! Fără blogosferă, trinetul (Facebook + Google + Twitter) parc-a fost mai sărac, sau mai nesărat. Cu sau fără iepuri, hostingul a devenit de săptămâna asta mai important pentru bloggeri. Oricum, prevăd că mare parte vor dormi în cloud în acest weekend…

Webfactor își mută serverele?

Se pare că Webfactor se va muta într-o nouă locație unde încearcă să-și reia activitatea, după litigiul cu cei de la TCI, unde a rămas cu restanțe la curent. De două zile această situație neplăcută ține jumătate din blogosfera.ro pe jar. Cei mai multi clienți ai firmei sperau să-și recupereze siturile în jur de ora 17, dar nici acest termen nu a fost respectat.

Unii bloggeri care au avut backup-uri la situri (ca gaben.ro) s-au mutat deja la alte firme de hosting, dar alții încă mai așteaptă, probabil și de teamă ca nu cumva, din răzbunare, patronul WebFactor Horia Vasiliu să le șteargă bazele de date. Antecedente există: a pățit-o Julius Constantinescu, căruia Vasiliu i-ar fi șters arhiva în urma unei discuții telefonice în contradictoriu (vezi imaginea de mai jos).

N-am avut ocazia să-l cunosc pe Horia Vasiliu, deși acum vreo doi ani când am căutat o firmă de hosting în Cluj și WebFactor a fost una din opțiuni. Nu l-ai cunoscut? Ai pierdut o lecție de viață 🙂 mi-a zis un manager de firmă de hosting cu care am discutat zilele acestea.

Am ratat și ocazia să fiu pe aceeași listă cu Cabral, Eftimie, Groparu, Nebuloasa, Gaben, TvDece, Alex Mihăileanu și alți bloggeri intrați de două zile în anonimat, după ce le-a picat hostingul. Ce a fost mai dezamăgitor din experiența ultimelor zile a fost că odată cu serverele WebFactor a picat și întreaga lor etică de business.

Comunicare zero, niciun mail de avertizare către clienți, pagina de Facebook inactivă încă de prin primăvară, numere de telefon la care nu răspunde nimeni… asta în timp ce pe forumuri, administratorii de situri postează la greu, îngrijorați nu doar că WebFactor a picat, ci și că nu au niciun comunicat oficial de la ei, astfel că nu știu ce să le spună clienților.

În cele din urmă, toată povestea asta va afecta și mitul firmei ăleia serioase din Cluj, capitala Ardealului, mai ales că au ajuns de azi și pe CanCan. Update: a apărut în sfârșit un comunicat oficial WebFactor.

Problema Webfactor

WebFactor este o firmă de hosting din Cluj – picată de mai bine de 30 de ore, de când i s-a luat curentul. Prima explicație: ar fi fost scoși afară sau au plecat singuri din Business Centerul TCI din cartierul Mărăști (str. Al. Vaida Voievod nr. 2) pe motiv că n-au plătit facturi de curent restante de aproape un an.

Când vestea asta începe să circule printre internauții impacientați, vine Zoso (PR-ul lor de ocazie) cu precizarea: neh, s-or mutat de-acolo de o lună. Cumva, în jurul orei 14, siturile găzduite sunt accesibile pentru câteva minute. Clienții încearcă marea cu degetul (să-și salveze măcar mailurile) dar necazul e că WebFactor are nameserverele în același loc. Dacă măcar unul din nameservere ar fi fost în alt oraș/țară, impactul era mult mai mic.

Servicul costa $15/lună. Nu era o avere. Și măcar așa WebFactor avea NS-uri active, de care se puteau folosi ca să pună o pagină online în care să comunice clienților care e status-ul lucrărilor și pe când speră să rezolve. Vine apoi la ceas de seară Liviu Alexa cu o știre, cum că a vorbit cu dl. Oltean, patronul TCI, și așa e cum zice el aici. Problema celor care stau cu siturile-n pioneze acolo e alta: ce-ar putea face să-și recupereze datele?

Dar ca să-și poată face planuri, oamenii ar trebui să fie informați. Or, se pare că generozitatea manifestată până acum (selectiv) cu blogosfera RO i-ar putea fi fatală patronului Vasiliu. Chiar dacă acesta o fi ținut legătura cu cei x00 clienți importanți care aveau mobilul său, valurile stârnite celelalte y000 de clienți mici în perioada de down-time. Oricum WebFactor avea probleme încă de prin luna februarie. Acum se pare că au escaladat.

Ce e de învățat din acest accident? Au mai fost câteva scandaluri majore de acest gen: Hostway / EasyHost, Namebox, Găzduire, Romarg, NSHost și altele. Unele firme au dispărut, altele #rezistă. Toate au fost la vremea lor, ca și Webfactor acum, bine recomandate, mulți și-au mutat bloguri/situri acolo având recomandări serioase. Așa că 1) nu mai mergeți doar pe recomandări și 2) faceți-vă backup la bloguri. WordPress are pentru asta funcția Export (și Import).

Cu Export salvați un XML care conține textele, pozele și tag-urile, adică tot ceea ce contează din blogul în sine. Există și un plug-in WordPress Advanced Export, care permite selectarea pe ani. Și backup-ul la baza de date este esențial. Se poate face din plugin WP-DB Backup, sau manual dacă aveți acces la cpanel / PHPMyAdmin. Selectați baza de date, dați Export și se descarcă local.